Dragostea mea mi-a dăruit... douăsprezece povestiri romantice

Nopțile lungi și friguroase de iarnă sunt perfecte pentru a te îndrăgosti(din nou).

Fie că v-ați găsit sau nu marea dragoste iarna asta, o să vă placă această antologie de povestiri romantice, perfecte pentru a intra în atmosfera Crăciunului și a sărbătorilor de iarnă.

Colecția cuprinde 12 povestiri despre Crăciun și Anul Nou scrise de autori de cărți YA, majoritatea cunoscuți deja publicului român. Mi-a plăcut la nebunie această diversitate, în special datorită faptului că am aflat despre unele obiceiuri de Crăciun pe care nu le cunoșteam, dar și pentru că am descoperit câțiva autori ale căror romane abia aștept să le încerc: Stephanie Perkins, Gayle Forman și Kiersten White.

Lista povestirilor, în ordinea în care apar în carte:

Miez de noapte,  Rainbow Rowell

Doamna și vulpea, Kelly Link

Îngeri în zăpadă, Matt de la Pena

Mă vei găsi în Polaris, Jenny Han

Este un miracol de Crăciun, Charlie Brown, Stephanie Perkins

Moș Crăciun pentru o vreme, David Levithan

Demonul de Crăciun, Holly Black

Ce naiba ai făcut, Sophie Roth?, Gayle Forman

Găleți de bere și pruncul Iisus, Myra McEntire

Bine ați venit în Christmas, California, Kiersten White

Steaua din Bethleem, Ally Carter

Fata care a trezit visătorul, Laini Taylor

Ca atare și poveștile au tematici diferite, iar personajele aparțin unor tipologii diverse, de la Shy, studentul mexican care nu-și poate permite mâncare de Crăciun până la fiica adoptivă a Moșului care nu se poate integra printre spiriduși. Ce au în comun aceste povestiri e că toate se termină cu un sărut.

Uneori, cel mai frumos cadou pe care îl putem face e pur și simplu să fim prezenți.

Deși Moș Crăciun, spiridușii și alte creaturi magice nu lipsesc din povestiri, acestea sunt despre oameni de toate felurile și poveștile lor de viață deosebite. O familie care se destramă atunci când află că tatăl avea o altă familie într-un oraș diferit. O tânără care se mută într-un oraș nou pentru a locui cu iubitul ei, dar acesta se dovedește a fi un individ controlativ și abuziv. Un tânăr student care de Crăciun nu are bani pentru a se întoarce acasă.

Cartea atrage atenția că Sărbătorile de iarnă nu sunt o perioadă fericită pentru toată lumea și că fiecare chip ascunde o poveste, dar că dragostea și prietenia ne pot face viața mai frumoasă. În special de Crăciun, când întreg Universul pare să conspire pentru a așeza lucrurile la locul lor.

Pe scurt: am adorat-o! Mi-a plăcut atmosfera de sărbătoare în care m-a introdus această carte și nu au fost puține momentele în care m-am trezit râzând cu voce tare. Am citit-o pe parcursul a două Crăciunuri și probabil că voi decide să savurez o parte din aceste povești și anul viitor.

Am fost însă un pic dezamăgită de traducere, de faptul că unele fraze nu sunau cum trebuie și pe alocuri s-au strecurat greșeli de gramatică. Din acest motiv, dar și pentru că nu toate poveștile mi s-au părut la fel de reușite, am dăruit acestei cărți 4 steluțe. Însă toate reușesc să îți transmită acel element magic specific Crăciunului și acea bucurie care nu știi de unde vine.

O recomand ca lectură de savurat lângă brad și nu numai.  

Nota mea: 4/5

Această carte poate fi achiziționată de aici.

Twin Covers(10)

Îmi vine mai mare dragul să postez astăzi deoarece aceste trei imagini mi se par superbe! Se pare că romanul Sub luna de șofran(detalii aici) are două surate străine la fel de arătoase: Mr. Darcy's Absence de P.T. Ward, o continuare a clasicului Mândrie și Prejudecată, și Sophia de Paula Kremser, o carte romantică situată în Londra începutului de secol XIX. Este greu de ales între cele trei coperte, însă prima îmi face mai mult cu ochiul datorită fontului. Pe voi care vă încântă mai mult?

Update 6.02.2016: Am adăugat și Coperta cărții Poftă de ciocolată, apariție nouă la Editura Humanitas. :)

Update 25.06.2017: Mulțumită lui Robert de la Lectură și Ceai am adaugat și a cincea copertă, Scandal de Navessa Allen. Drept să vă spun, îmi place mult coperta asta, e elegantă și scoate cel mai bine în evidență penele de pe pălăria modelului. Mulțumesc încă o dată, Robert!

Brăduțul meu din cărți

Ajungând acasă de sărbători, am constatat că ai mei făcuseră schimbări și că majoritatea cărților erau puse la nimereală în bibliotecă. Dar nu-i nimic, aranjarea bibliotecii e unul din răsfățurile preferate ale unui cititor. :D

Cu această ocazie am adunat cărțile verzi și maronii pentru a face o mică poză și am fost surprinsă să descopăr mai multe decât mă așteptam. Nu au încăput toate, pentru a le cruța pe cele de dedesubt. Așa a ieșit ce e mai jos.

Vă doresc tuturor să aveți parte de un Crăciun de vis și o vacanță plină de lectură! Și sper ca Moșul să fie darnic cu voi și să vă aducă tot ce vă doreați (mai ales cărți). Sărbători fericite!

200 de ani de la publicarea romanului Emma de Jane Austen

Bună, dragilor! Astăzi aș vrea să vă aduc în atenție o carte care a mai fost prezentată pe blog, și care în această zi împlinește rotuda vârstă de... 200 de ani.

Jane Austen, cunoscută romancieră engleză, a scris romane despre viața femeilor nobile din epoca victoriană, observând cu un ochi critic, dar și cu umor, necesitatea acestora de a se căsători pentru a-și întări statutul social și situația economică. Romanul Emma a fost publicat pe 23 decembrie 1815 și reprezintă a patra carte publicată de autoare.

Titlu: Emma
Autor: Jane Austen
Editura: Adevarul
Traducerea: Ramona Popescu
Număr de pagini: 512

Frumoasă, inteligentă, încăpăţânată, bogată, Emma Woodhouse e oricând gata să intervină cu un sfat – cerut sau nu – în viaţa amoroasă a locuitorilor din orăşelul Highbury, cărora, asemenea unui Cupidon pus pe şotii, încearcă să le găsească perechea potrivită. Dar în vreme ce cupluri se fac şi se desfac împrejurul ei, tânăra rămâne singură, amânându-şi sine die planurile de măritiş. Acest paradox îndeseşte ţesătura intrigilor şi sporeşte trăirile visătoarei Emma, care nu va scăpa până la urmă din mrejele iubirii, făcând din romanul care poartă numele eroinei una dintre cele mai amuzante şi mai emoţionante poveşti de dragoste din literatura engleză.

Recenzia aici. 

Susanna's Christmas Wish de Jerry Eicher — Recenzie

Nu putem alege pe cine iubim, dar nu ar trebui să-i trecem cu vederea pe cei care ne iubesc. Cam așa văd eu mesajul acestei cărți.

Am primit-o acum mai mult timp grație fetelor de pe blogul Walking on Letters, cărora le mulțumesc, și, deși am tot vrut să scriu despre ea, am lăsat mereu momentul să-mi scape. Dar ce moment mai potrivit decât în preajma Crăciunului?

Cartea ne aduce în inima unei comunități Amish, o grupare din Statele Unite de origine elvețiană, puternic religioasă și izolată, care respinge tehnologia modernă. Aceștia sunt oameni simpli, care trăiesc din roadele pământului și ceea ce făuresc cu mâinile lor, la fel cum făceau și strămoșii lor cu câteva sute de ani în urmă. O parte dintre aceste comunități nu privesc cu ochi buni străinii, iar cei ce pleacă adesea își pierd dreptul de a se întoarce.

Protagonista cărții, Susanna, este o tânără al cărei logodnic a părăsit comunitatea Amish, devenind un Englisha, un străin. Pentru a-și vindeca inima rănită, ea a acceptat să se căsătorească cu Herman, un tânăr care o iubea, dar căruia ea nu-i împărtășea sentimentele. 

Ca o femeie Amish tradițională, Susanna se străduiește să se comporte ca o soție bună și să se convingă pe sine că își iubește soțul. Însă aceasta nu se dovedește o treabă ușoară. Soacra Susannei îi face zile fripte, iar fostul ei logodnic se întoarce și o vrea înapoi. Dar cel mai rău, Herman îi interzice să sărbătorească Crăciunul împreună cu familia ei, întrucât a lui îl sărbătorește pe o altă dată. 

Cu toate acestea, un gest neașteptat de dragoste al lui Herman va face ca ea să îl vadă cu alți ochi, iar până la sfârșitul cărții vom afla că într-adevăr există miracole de Crăciun.

Prin intermediul lui Jerry Eicher pătrundem în casa celor doi tineri căsătoriți, pentru a învăța că viața de cuplu nu e ușoară, mai ales la început, și că ambii parteneri trebuie să lase de la ei pentru a face lucrurile să meargă.

Nu prea sunt de acord cu ideea căsătoriilor de conveniență, dar cred că această carte dorește să ne învețe mai degrabă că lucrurile pe care ni le dorim nu sunt neapărat bune pentru noi, că putem învăța să iubim pe cineva, și că întotdeauna putem să o luăm de la capăt. 

Mi-a plăcut să explorez o bucățică din cultura Amish și, deși detaliile oferite nu sunt de departe suficiente pentru a o cunoaște, ele îți stârnesc interesul pentru a afla mai multe pe cont propriu.

Recomand această carte ca o lectură scurtă și ușoară(în jur de 140 de pagini), în spiritul Crăciunului.

Nota mea: 4/5

Trailer:

Următoarea destinație

Am visat că eram într-o călătorie cu trenul, dar stațiile nu erau locuri, ci persoane. Am vrut să cobor la stația Ta, așa cum mai făcusem de atâtea ori, dar ușile au rămas închise. Următoarea stație disponibilă a fost Familia.

Nu pot să nu mă gândesc la acest vis și la călătoria continuă care este Viața. De ce trebuie mereu să trecem de la o stație la alta? De ce nu se acordă bonusuri pentru călătorii fideli?

Poate că drumurile noastre se vor intersecta din nou cândva, poate că atunci ușile se vor deschide. Voi mai vrea să cobor? Cât timp va mai trece până când trenul va pleca din nou spre următoarea destinație?

Twin Covers (9)

Bună, dragilor! Bună, noiembrie! ^^ Pentru că sunt cam ocupată săptămâna aceasta am ales să postez în rubrica Twin Covers, alegând de această dată o carte în română și una în engleză. Prima carte, „În lipsa iubirii” de Paula Izquierdo, este apărută la Editura Nemira, iar ce-a dea doua, Glimpse de Stacey Wallace Benefiel, este prima dintr-o serie indie YA de trei volume. Cele două poze par puse în oglindă și, deși nu sunt simetrice, ne pot ajuta să ne facem o idee despre chipul fetei. Deși îmi place design-ul elegant și curat al primei coperte, culorile vii și aerul magic al celei de-a doua m-au cucerit instant. Voi pe care o preferați?

Leapșa de toamnă ~ The Autumn Book Tag

„Păsările nu cunosc

Floarea numită fluture.

Cer de toamnă.”

(haiku de Matsuo Basho)

Deși iubesc căldura și fug pe cât de poate de frig, în ultimul timp a început să îmi placă din ce în ce mai mult toamna. Și cu toate că zilele sunt mohorâte și iarna se apropie și ea cu pași repezi, adesea găsesc diverse motive pentru a fi optimistă: frunze în culori vesele, vizite ocazionale ale domnului Soare, zile umplute cu seriale sau cu lectură, Așa că am preluat acest tag drăguț de pe blogul Dreams Have Wings, despre obiceiurile de toamnă, pe care vă invit și pe voi să-l faceți. 

1. Ce îți place cel mai mult la anotimpul toamnă?

Sunt multe lucruri car îmi plac la acest anotimp, dar primul care îmi vine în minte sunt covoarele de frunze. Sunt fericită când găsesc grămezi mari de frunze și pot trece/alerga prin ele, auzindu-le foșnetul sub picioare. Pe locul doi sunt lecturile confortabile însoțite de băuturi calde. Oh, și mai e, pur și simplu, apropierea Crăciunului, care mă face mai fericită fără vreun motiv anume.^^

2. Ce cărți din biblioteca ta iți amintesc de începerea școlii?
Harry Potter #1, Hex Hall și Academia Vampirilor au în comun acțiunea care se petrece la o școală de magie. Probabil că școala nu ar mai fi așa anostă dacă am învăța despre vrăji, poțiuni sau tehnici de luptă, nu?

3. Aruncă o privire în bibliotecă și alege o carte care are pe copertă ceva ce-ți aduce aminte de toamnă.

Ondine(The Autumn Palace) de Ebonny McKenna. Cartea asta a fost super drăguță și amuzantă, la fel ca și volumul care o precede, The Summer of Shambles. Cele două volume prezintă aventurile lui Ondine, o tânără de 15 ani, alături de Shambles, un băiat vrăjit să trăiască sub formă de dihor.

4. Un roman misterios, care să țină de cald în zilele friguroase.
Nu prea le am cu misterele, dar mi-a venit în minte cartea Nuntă în cer, pe care țin minte că am citit-o într-o zi friguroasă.

5. Un film de vizionat în această toamnă?

Pan, readaptare a celebrului roman pentru copii, cu Hugh Jackman în rol principal. I just love this guy.

6. Dintre cărțile care urmează sa apară în decursul acestui anotimp, care te interesează cel mai mult?

Romanul Voi fi acolo de Kyung-sook Shin este pe lista obligatorie de lectură! Am un mare respect pentru această autoare, care a scris una din cărțile mele preferate(Te rog, ai grijă de mama). Am fost de asemenea foarte entuziasmată de Distanța dintre noi, de Jhumpa Lahiri, pe care o citesc acum și care pare să nu-mi fi înșelat așteptările, și de Eve #3 (Răzvrătirea), care sper să-mi intre curând în bibliotecă.

7. Numește un film care va apărea în cinematografe în aceasta toamnă și pe care îl așteptai de mult timp.
Nu pot spune că aștept un film de mult timp. Se pune sezonul 5 din AHS?

8. Pune o poza cu trei cărți pe care vrei să le citești această toamnă.

Săptămâna trecută am profitat de niște reduceri super-avantajoase pe Elefant și mi-am luat aceste trei cărți. Primele două erau deja în wishlist, iar a treia mi-a atras atenția. Cea din mijloc pare cea mai tentantă. :D

Și iată că am ajuns la sfârșit. Le nominalizez mai departe pe Bianca, Buburuza, Sara și pe voi toți cei care citiți această postare. M-ar bucura să citesc și impresiile și planurile voastre pentru acest anotimp. :)

„Adela” de Garabet Ibrăileanu - Recenzie

Este a doua oară când citesc această carte. Prima încercare a fost pe la începutul liceului, când stilul lui Ibrăileanu mi s-a părut greoi și obositor. Mai târziu, fragmentele citite ocazional prin variantele de Bac sau pe diverse site-uri m-au făcut să privesc cartea dintr-o lumină nouă, astfel ea ajungând din nou în mâinile mele.

Romanul ne prezintă povestea unei iubiri neîmplinite, deghizată în prietenie. Doctorul Emil Codrescu o cunoaște, în casa unor prieteni, pe Adela, o fetiță de câțiva anișori, cu care se împrietenește rapid, devenind nedespărțiți. Peste douăzeci de ani, cei doi nutresc sentimente de dragoste unul pentru celălalt, dar acesta decide să nu le facă publice, de teamă că diferența de vârstă ar fi dăunătoare pentru tânăra Adela. 

Astfel, cartea este structurată sub forma unui jurnal, în care doctorul notează impresii legate de întâlnirile cu Adela, de locurile și persoanele întâlnite în călătorii, dar și despre firea umană în general.

„Voi iubi în Adela forma ei ideală și sufletul, parfumul vieții ei, îi voi da totul fără să-i cer nimic.”

Imposibilitatea împlinirii iubirii amplifică sentimentele bărbatului, care aproape o venerează pe Adela. Acesta analizează în detaliu toate vorbele, gesturile și atingerile întâmplătoare ale fetei și colecționează obiecte mici și neînsemnate oferite de ea.

Mi s-a părut interesantă perspectiva masculină grație observațiilor legate de gesturile Adelei, sau ale altor femei, gesturi mici care îi atrăgeau atenția scriitorului prin feminitatea lor, și cred că acesta ar putea fi un imbold pentru fetele de azi să nu își piardă sensibilitatea și eleganța, chiar dacă societatea le îndeamnă să fie mai „băiețoase”. Scriitorul pare un bun cunoscător al firii feminine, ceea ce găsesc admirabil.

„Dar femeile nu devin pasionate decât după ce se întâmplă ceea ce trebuie să se întâmple pentru ca un bărbat și o femeie să-și spună tu. Până atunci ele sunt în defensivă, au spiritul mai liber decât oricând, cochetează, în deosebire de bărbat, care e pasionat și idiot întotdeauna înainte de acel eveniment capital și ridicol, dar care după aceea își recapătă libertatea de spirit, pentru că, în stricta economie a speciei, și-a îndeplinit tot rolul.”

Lectura m-a purtat pe meleaguri cunoscute și dragi, în satul Bălțătești și alte câteva locații din apropierea orașului Tîrgu-Neamț, o zonă foarte frumoasă pe care vă îndemn cu căldură să o vizitați. Descrierile autorului mi s-au părut fermecătoare, de o sensibilitate aparte, și adesea mi-au făcut sufletul să vibreze.

Din păcate, numărul scăzut de steluțe este cauzat de repetitivitate și de lipsa acțiunii și a dinamismului. În ultimul timp, am ajuns să apreciez mai mult cărțile după cum mă țin captivată și mă fac să mă gândesc la ele atunci când nu le citesc. A trebuit să trag un pic de mine ca să duc romanul la capăt și adesea reciteam paragrafe pentru că nu mă puteam concentra. Însă asta nu înseamnă că romanul nu este unul bun.

Adela este una dintre acele lecturi comode, care nu te iau prin surprindere. Citiți-o pe parcursul unei zile libere, când nu aveți alte probleme care să vă distragă, citiți-o dacă vă fascinează.. dragostea și ați putea citi oricât despre ea fără să vă plictisiți.

Dacă ar fi să deschid acum cartea la o pagină întâmplătoare, aș găsi cu siguranță câte o frază care să mă mângâie un pic pe suflet și poate să mă determine să citesc romanul din nou. Și cu siguranță îl voi reciti cândva, în speranța că data viitoare îi voi acorda mai multă atenție și voi descoperi în el altceva.

În curând voi avea patruzeci de ani! Nu mai sunt un început, o cauză. Devin tot mai mult o prelungire, un efect.

**

Întotdeauna mi-a venit greu să schimb apelativul „domnişoară” în „doamnă”. Mi se pare o mixtitudine în lucruri prea intime, mi se pare că iau act cu brutalitate la fapte care nu mă privesc şi nu-i decent să mă privească.

**

Dacă iubeşti pentru un motiv anume, eşti frumos, deştept, bun, iubirea devine comercială: te iubesc pentru că te iubesc.

Nota mea: 3/5

Această carte poate fi achiziționată de aici.

Câștigător concurs „Cel care mă așteaptă”

Bună, dragilor! E duminică și a sosit timpul să anunț câștigătorul(câștigătoarea) concursului aniversar. Yay! ^^

Rafflecopter a decis ca de data aceasta câștigătoarea să fie:

Lavinia Alexa

a Rafflecopter giveaway

Mai târziu în cursul zilei de azi voi contacta câștigătoarea pe email. Dacă se întâmplă să vadă postarea mai devreme, o rog să-mi dea un mail cu numele și adresa poștală de pe aceeași adresă de mail cu care s-a înscris.

Le mulțumesc celor care s-au înscris și/sau au răspândit vestea.

See you around! ^^

„Anamneza” de Ana Săndulescu — Recenzie

Ana Săndulescu face parte din categoria scriitorilor contemporani atipici, scriitori dornici să aducă un suflu nou literaturii românești, să o adapteze cititorilor dinamici, nonconformiști. Primul ei roman, Anamneza, ne propune un subiect îndrăzneț cu un mod de prezentare original. 

Trezindu-se din comă după o tentativă nereușită de sinucidere, protagonista cărții, Luisa, rememorează evenimentele care au împins-o spre acest gest. Trecutul ei este recompus din amintiri, înregistrări din jurnal, SMS-uri și email-uri, fragmente întâmplătoare din viață care, puse cap la cap, conturează o existență deprimantă și un cerc vicios. Dragostea pentru un bărbat însurat, familia incompletă, dependența de droguri și trăirile specific adolescentine, sunt piese de puzzle împrăștiate, ce se vor așeza pentru a ne arăta cine este Luisa, îndemnându-ne în același timp la un diagnostic al propriei vieți.

Anamneza este o carte în atmosfera căreia am intrat cu ușurință și pe care am savurat-o de la un capăt la altul. Nu doar situațiile excepționale, precum misiunile de prindere în flagrant a traficanților de droguri, alături de prietenul polițist al Luisei, Sorin, ci și evenimentele cotidiene, legate de școală, facultate sau ieșiri cu prietenii, constituie deliciul acestui roman.

Luisa este un personaj al contradicțiilor. Elevă silitoare, adolescentă deprimată și consumatoare de droguri, dar și o fată petrecăreață cu multe „relații”. Consumată de dragostea pentru Sorin și în același timp puternică și capabilă să supraviețuiască pe cont propriu. Crescută de bunici, caută iubirea ce i-a lipsit în brațele altor persoane, dar se încăpățânează să țină lângă ea oameni dăunători și îi îndepărtează din viața ei pe cei benefici. Cred că fiecare cititoare se va identifica într-un mod sau altul cu Luisa și experiențele prin care trece ea.

Cât despre mine, punctul meu de interes a fost relația interzisă dintre Luisa și Sorin. Ce pot spune că am învățat de aici e că în spatele unei „amante” se poate ascunde o femeie care iubește, care se simte protejată în brațele iubitului și suferă profund în lipsa acestuia. Însă nu ar trebui să ne încredințăm dragostea unei persoane incapabile să ne facă fericiți, în speranța că aceasta o să se schimbe.

Gândurile Luisei sunt dublate de replicile Jurnalului, confidentul acesteia, care în opinia mea reprezintă vocea minții, acea voce care încearcă să se facă auzită atunci când inima ia decizii greșite, dar pe care cel mai adesea alegem să o reprimăm. Deși în mod normal mă revoltă greșelile protagoniștilor, nu i-am putut reproșa nimic Luisei, m-am regăsit pe mine în acțiunile ei și le-am înțeles.

Recomand Anamneza cititorilor deschiși la stiluri noi de scriere și experiențe noi.

Ambient muzical asociat:

Nota mea: 5/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.

Înainte de culcare #3 ~ Anamneza

Ați trecut vreodată printr-un reading slump? E acea senzație în care pur și simplu nu poți să deschizi o carte sau să te concentrezi la ceea ce citești. Am trecut prin asta în cea mai mare parte a verii. Începeam o grămadă de cărți, dar duceam la capăt foarte puține. Și cred că asta se datorează unei surse foarte mari de stres pentru mine, școala de șoferi. Long story short, am obținut permisul, și cred că va ajunge cândva să-mi placă să conduc, dar nu aș recomanda nimănui să înceapă școala de șoferi din alt motiv decât propria dorință.

Odată cu venirea toamnei și a facultății am regăsit o veche plăcere, și anume cititul pe vreme rea, la căldurică. Sunt foarte fericită deoarece am reușit să ies din acel reading slump și să nu mai am remușcări atunci când citesc o carte (cine știe cât o să țină?). Astfel am terminat Adela lui Garabet Ibrăileanu, pe care o abandonasem cu o lună în urmă, și am început Anamneza de Ana Săndulescu, o lectură care îndeamnă la introspecție. Paginile cărții curg pe neremarcate și cred că va fi gata tot în această seară. Ce pot să vă spun până acum e că îmi place acest stil care e destul de nou pentru mine.

Această rubrică este preluată de pe blogul Buburuzei Bia, care ne îndeamnă să fotografiem cărțile pe care le citim înainte de a adormi și să povestim scurte impresii despre acestea. Voi ce citiți înainte de culcare?

PS: Nu uitați de concursul de aici.

Concurs aniversar(3 anișori)– Cel care mă așteaptă

Se pare că toamna nu mai șovăie în a-și împodobi copacii în elegantele ei culori, și astfel am ajuns din nou în ceas aniversar, sărbătorind frumoasa vârstă de 3 anișori. Vă vine să credeți? Pentru că mie cu siguranță nu. Dar au fost 3 anișori minunați, în care am interacționat cu oameni deosebiți, atât cititori și scriitori, și am avut parte de multe momente plăcute. Drept pentru care, ca în fiecare an, vom avea un concurs simbolic, cu o carte care sper că vă va încânta și vă va pune pe gânduri în același timp.

TITLU: Cel care ma așteaptă

AUTOR: Parinoush Saniee

ANUL APARIȚIEI: 2012

NUMAR PAGINI: 392

FORMAT: 130x200

Traducere din limba italiană de Cerasela Barbone

Roman interzis de două ori, Cel care mă așteaptă a devenit cea mai vândută carte a tuturor timpurilor în Iran (peste 20 de ediții).

Povestea romanului Cel care mă așteaptă este una emblematică pentru destinul femeilor din Iran. Evenimentele debutează în anul, cu putin timp inainte de revolutia iraniana, si se concentrează asupra vieții unei femei obligate să se descurce singură, cu trei copii, într-un oras dezbinat de conflicte politice și religioase, aflat într-o permanentă stare de instabilitate și nesiguranță. La vârsta adolescenței, protagonista romanului, Masumeh, se îndra­gostește de un tânăr, în drumul ei spre școală. Deși relația lor este inocentă – cei doi abia dacă îndrăznesc să schimbe câteva priviri –, iubirea îi este descoperită, iar ea ajunge să fie măritata cu forța. Din fericire, se nimerește să aibă un soț care îi permite să-și continue studiile și care, spre deosebire de bărbații din pro­pria ei familie, nu încearcă să-i controleze viața pas cu pas. Treptat, Masumeh descoperă că soțul ei are cu totul alte preocupări decât familia și că idealurile și obiectivele sale politice îi pun viața în pericol, forțând-o să trăiască într-o continuă stare de îngrijorare și neliniște.

„Parinoush Saniee dă glas tuturor destinelor feminine înlănțuite de tradiție, tuturor femeilor care luptă chiar cu prețul vieții pentru ce li se cuvine.” (Cultura)

„Un roman bun și sincer, un portret curajos și franc căruia nici o instanță nu-i poate interzice apariția. De la început până la ultima pagină, Cel care ma așteaptă este povestea tuturor femeilor din Iran ce luptă pentru drepturile lor.” (Bukhara Magazine)

Informații preluate de pe site-ul oficial Polirom.

Ce trebuie să faceți pentru a intra în concurs? Completați raffle-ul de mai jos(puteți îndeplini câte cerințe vreți) și reveniți pe blog pe data de 11 octombrie pentru a afla dacă ați câștigat. :)


a Rafflecopter giveaway

Vă doresc mult succes, și desigur, dacă aveți sugestii, nemulțumiri, sau orice fel de păreri referitoare la blog, mi-ar plăcea să le citesc. ^^

PS: În ultimul timp am strâns mai multe swag-uri(obiecte promoționale, precum semne de carte, vederi și magneți) de la diverși autori străini. V-ar plăcea un asemenea concurs în viitor? Dacă da, spuneți-mi mai jos într-un comentariu!

Leapșa Liebster (partea a V-a)

Bună, dragii mei. Am primit o nouă rundă de întrebări în cadrul lepșei Liebster, de data aceasta de la Viorel de pe blogul Viziuni din viață. Îi mulțumesc frumos, și haideți să începem! :)

Acestea sunt regulile:

- multumește persoanei care ți-a trimis premiul printr-un link către blogul ei în postare;

- răspunde la toate întrebările primite;

- nominalizează 11 bloggeri sub 500 followers;

- formulează 11 intrebări pentru cei nominalizați de tine;

- nu poți nominaliza persoana care te-a nominalizat pe tine;

- trimite-le nominalizaților un link cu postarea în care i-ai nominalizat pentru informare.

Întrebările primite de la Viorel sunt:

1. Cine ești cu adevărat?

Încă încerc să descopăr asta, și nu cred că voi ști vreodată cu adevărat. Mă caracterizez drept o persoană iubitoare a binelui și a frumosului. În ciuda faptului că sunt timidă, iubesc să cunosc oamenii și să îi ajut.

2. Crezi că există o altă viață după ce se termină aceasta?

Înclin să cred că da, o altfel de viață, liniștită și fără emoții sau suferință.

3. Cât de mult înseamnă blogul pentru tine?

Blogul reprezintă un cadru pentru gândurile și pasiunile mele.

4. Ti-ai dori să trăiești intr-o "lume perfectă?" De ce?

Și da și nu. Îmi doresc ca viața să fie mai ușoară, dar mi-e teamă că o lume perfectă ar fi una lipsită de individualitate.

5. Ce crezi ca poți schimba la oamenii din jurul tău?
Cred că le-aș putea da mai multă încredere în ei.

6. Ce oameni preferi să ai lângă tine?

Nu caut calități precum inteligența sau frumusețea, vreau doar să am lângă mine oameni loiali, cinstiți și de cuvânt.

7. Cum ai reacționa dacă, în fața ta, ar apărea, brusc, un străin, și te-ar cere în căsătorie?

Nu mai cred în dragostea care apare la prima vedere sau după câteva zile, cred în dragostea care se formează în timp, prin eforturile ambilor parteneri.

8. Care este cel mai plăcut moment din viața ta?

Nu aș putea alege un eveniment anume. Îmi plac momentele simple, relaxante, în care mă bucur de un hobby plăcut, fie singură sau alături de cineva drag.

9. Pe o scară de la 1 la 10: Cât de mult iubești dulciurile?

9. Să zicem că numărul 10 e rezervat. ^^

10. Te mai uiți la desene animate?

Ocazional mai urmăresc filme de desene animate sau anime-uri. Îmi plac foarte mult, iar faptul că le vizionez mai rar e din cauza lipsei de timp.

11. Cum crezi că va fi sfârșitul lumii?
Refuz să mă gândesc la asta momentan. :D

Încă o dată îi mulțumesc lui Viorel pentru aceste întrebări interesante, care m-au pus un pic pe gânduri. Întrebările mele rămân aceleași din postarea precedentă:

1. Cine ți-a transmis plăcerea pentru lectură? 

2. În ce lume fantastică ai vrea să locuiești? 

3. O carte pe care ai vrea să o recitești. 

4. Folosești semne de carte sau îndoi paginile? 

5. Scrii pe cărți? 

6. Poți numi unul sau mai mulți autori români preferați? 

7. Citești cărți digitale? 

8. Ce părere ai despre jocurile video? 

9. Preferi cărțile stand-alone sau seriile? 

10. Recomandă-ne un serial bun. 

11. Citești cărți de non-ficțiune(enciclopedii, jurnale, self-help etc)?

Invit pe oricine e interesat să răspundă la aceste întrebări, fie în secțiunea de comentarii, fie pe blogul personal, și să-mi lase link. Vă pup!

Cartea de sub bancă

Bună, dragilor! Ce faceți? Cum a fost prima zi de școală? Studenților, sunteți nostalgici? :3

Ei bine, nu știu cât sunteți voi de entuziasmați de începutul noului an școlar(o să ghicesc— foarte puțin sau deloc), așa că m-am gândit să abordez un subiect care poate o să vă înveselească, și anume cititul la școală.

Chiar dacă școala a început, asta nu înseamnă neapărat că trebuie să punem cărțile înapoi pe raft, ci doar să ne organizăm mai bine timpul și să profităm de fiecare moment liber posibil.

Mergând la un liceu cu profil real, obișnuiam să fiu super-mândră de colegii mei, fete și băieți, care își aduceau câte o carte la școală și chiar o citeau în pauze sau în timpul orelor. Ce bucurie să vezi un informatician care în timpul liber citește în loc să se joace! Și chiar erau mulți. Însă mă refer aici la colegii care citeau de plăcere, nu pentru laude sau din obligație, pentru că erau și din ăștia. Îmi amintesc cum odată cineva adusese la școală un volum gigantic din Urzeala tronurilor (cred?) și nu știu dacă citise mai mult de una-două pagini din el, în schimb toată lumea roia în jurul lui ca să admire cartea gigantică. Na, bine că ai cărat ditamai cartea cu tine, dar manualele le împrumuți de la colegi. Ați văzut și voi persoane din astea?

Personal, stând trei ani de zile în prima bancă, pe deasupra și lipită de catedră, nu am apucat să citesc atât cât mi-aș fi dorit. Mai aruncam câte un ochi prin diverse cărți în timpul orelor de română, sau în orele în care primeam de lucru în clasă și terminam mai repede, dar îi invidiam pe cei care stăteau în ultimele bănci și puteau citi nestingheriți.

Reacțiile profesorilor erau diverse. Unii se prefăceau că nu văd, alții erau curioși care e titlul, iar o singură dată cartea cuiva a fost confiscată. După caz, erai rugat să pui cartea deoparte sau erai lăsat să continui în voie. Dar dacă se nimerea să citești cartea potrivită la momentul potrivit, cum ar fi romanele lui Sven Hassel în ora de istorie, căpătai respectul nemărginit al profului.

Un lucru pe care îl condamn, însă, a fost cititul cărților obligatorii pentru Bac. În clasa a 12-a, unii colegi obișnuiau să profite de orele mai puțin importante pentru Bac, precum istoria sau geografia, ca să-și citească lecturile obligatorii la română, iar când erau prinși, spuneau cu toată nesimțirea: „nu sunt atent pentru că ora dvs nu-mi folosește la Bac, am venit doar pentru prezență”. Nu mi se pare deloc ok, mai ales că era evident că, în 99% din cazuri, respectivii citeau doar la școală. Dragilor, dacă clasa a 12-a ar fi fost rezervată exclusiv învățatului pentru Bac, atunci ați fi avut în programă doar materiile pe care vi le-ați ales. Însă celelalte materii au și ele un rost acolo, acela de a vă lărgi cultura generală și a vă forma ca oameni. De multe ori profesorii încearcă să vă ajute lăsându-vă să lucrați, sau fiind mult mai indulgenți la note, dar dacă omul alege să-și țină ora, respectați-i decizia, el doar își face treaba pentru care e plătit și poate fi sancționat dacă e prins făcând altceva.

Revenind la ale noastre, am descoperit apoi că la facultate se poate citi mult mai lejer, mai ales când ești cocoțat în ultimul rând al unui amfiteatru de 200 de locuri, în timpul unui curs super-plicticos la care ești obligat să participi. De altfel, e util să porți mereu ceva de citit cu tine(preferabil ceva ce poți citi cu întreruperi) pentru pauzele dintre sau din timpul orelor, pentru când întârzie proful sau pentru ferestrele în care nu ai timp să te întorci acasă. Îmi amintesc astfel cum am lecturat Diana cu vanilie de Diana Sorescu în timpul unui seminar plictisitor de pedagogie, cu un ochi în carte și un ochi la proiector(ce profesor bun o să iasă din mine) sau Să nu mă părăsești de Kazuo Ishiguro, la cel mai basic curs de Morfologie ever. 

O altă parte faină a școlii/facultății e că poți să primești recomandări bune de lectură atât de la colegi, cât și de la profi. Am găsit astfel câteva cărți faine precum Fenomenul Pitești de Virgil Ierunca, recomandată de proful de istorie, sau În intimitatea secolului 19 de Ioana Pârvulescu, recomandată de proful de română. Tot de la proful de română am primit o listă de aproximativ 30 de cărți clasice românești de citit în viață, din care încerc ocazional să mai bifez câte una.

Până una-alta, să sperăm că și acest nou an școlar/universitar va fi unul bogat în note bune și lecturi de calitate, și că vom reuși să menținem un echilibru între învățat și timp liber.

Voi ați citit cărți pe furiș? Care au fost acelea?

Twin Covers (8)

De data aceasta avem un grup de 3 coperte, dintre care una e Vizionare de Lars Saabye Christensen, apărută la Editura Univers, celelalte două fiind cărți apărute în limba engleză. Trebuie să recunosc că prima imagine este preferata mea, întrucât îmi transmite mai multă căldură și mă duce cu gândul la un tărâm de basm. Coperta de la Editura Univers e cea mai fidelă imaginii originale, în timp ce la ultima textul alb pe fundal deschis reprezintă un minus. Voi pe care o preferați?

Recenzie „Cum să trăiești cu o soție necredincioasă” de Alberto Moravia

Alberto Moravia a fost unul din cei mai de seamă romancieri italieni ai secolului 20, fiind cel mai bine cunoscut pentru romanele Conformistul, Disprețul și La Ciociara, toate trei ecranizate. Operele sale explorează problemele sexualități moderne, alienarea și existențialismul. (Mulțumesc, Wikipedia)

Cum să trăiești cu o soție necredincioasă este o colecție de 16 povestiri și nuvele despre infidelitatea în căsnicie, publicată în anul morții autorului. Majoritatea au în prim-plan bărbați căsătoriți care sunt înșelați pe față de către soțiile lor, dar nu toate respectă același tipar, uneori infidelitatea fiind doar în imaginația soțului.

Am început cartea lui Alberto Moravia din curiozitate și nu pot spune că m-a impresionat, dar nici că a fost rea. Cred că va fi apreciată mai mult de cititori ceva mai experimentați decât mine în relații, poate căsătoriți, sau de fanii lui Alberto Moravia care vor să-i aprofundeze opera.

Cea mai mare parte a poveștilor sunt scrise din perspectiva bărbatului, femeia fiind vag conturată. Personalitatea ei e greu de înțeles, plină de contradicții, mereu schimbătoare. Nu am înțeles nici eu ce era în mintea acelor femei și poate că Moravia a fost cam misogin din acest punct de vedere. Mult mai amănunțite sunt introspecțiile bărbatului, care se analizează pe sine sau analizează relația.

Chiar dacă sunt scurte, povestirile sunt construite în așa fel încât să nu simțim că ne lipsesc detaliile, și curg ușor, uneori fiind chiar captivante.

M-a intrigat modul în care unii soți puteau fi de acord cu aventurile soției, și nu înțeleg de ce oamenii ar dori să rămână în astfel de relații. Cred că această cărticică poate fi bună pentru a descoperi un punct de vedere nou și neobișnuit, dar nu și pentru a fi luată drept model.

Ediția pe care am citit-o eu nu mai este pe piață, însă cartea a apărut și la Editura Art.

„Adevărata trădare, singura trădare este ascunderea adevărului. Odată spus adevărul, nu mai există trădare.”

Nota mea: 3/5

Această carte poate fi achiziționată de aici.

Cover Reveal/Can't Wait to Read ♥ Always Second Best by Elodie Nowodazkij

Hello, guys! Astăzi sunt onorată să particip la un cover reveal al celui de-al doilea volum al unei serii pe care am descoperit-o de curând și îmi place. Mai exact, este vorba de seria Broken Dreams de Elodie Nowodazkij, o serie YA care are în centru relațiile romantice și baletul. Fără alte introduceri, iată minunata copertă, însoțită de o descriere a cărții și un giveaway. ^^

Always Second Best by Elodie Nowodazkij
(Broken Dreams, #2)
Publication date: October 13th 2015
Genres: Romance, Young Adult

Synopsis:

Sometimes being first isn’t what you expected.

Seventeen-year-old ballerina Emilia Moretti is tired of always being second best. And she’s going to prove the world she deserves to be first. In her upcoming School of the Performing Arts showcase. In the eyes of her birth parents. And in the heart of the guy she loves. She spends hours rehearsing, hours dreaming about becoming number one, hours imagining how her entire life is about to change. But when nothing goes the way she planned, she’ll need to realize what it really means to be first.

Eighteen-year-old Nick Grawski doesn’t want to follow Daddy Dearest’s rules any longer. He's going to prove he's meant to be a dancer—not a lawyer—and he is not going to stay away from Em just because his father demands it. He needs to show Em that—this time around—he’s there to stay and that he won’t break her heart again. Even when her world goes down to shit, even when he finds out his dad may have been trying to protect him all along, even if being there for one another is harder than falling in love.

ALWAYS SECOND BEST is a novel of hope and heartbreak and broken dreams. It’s a novel about falling in love and discovering that being first isn’t always what matters.

Goodreads * Special pre-order price of $2.99 on Amazon: Purchase

a Rafflecopter giveaway

PS: Dacă doriți să aflați mai multe despre această serie, să participați la concursuri sau să discutați despre lectură în general, alăturați-vă grupului de Facebook Elodie's Cozy Nook. :)

În curând la Editura Leda!

Ghiciți cine tocmai și-a anunțat apariția și arată uimitor? Este nimeni altul decât mult-așteptatul volum 3, și ultimul, al seriei distopice Eve de Anna Carey. ^^ 

Fanii acestei serii cu siguranță vor fi încântați, iar dacă nu ați citit-o și aveți dubii, găsiți pe blog recenziile volumului 1 și ale volumului 2.

Cei de la Leda nu au publicat încă descrierea oficială a cărții, dar până atunci vă las cu sinopsisul de pe Goodreads, tradus de mine.

Atenție la spoilere!

Cât de departe poți merge când nu mai ai nimic de pierdut?

Când și-a pierdut sufletul pereche, pe Caleb, Eve simțea că lumea ei s-a prăbușit. Captivă în palat, forțată să joace rolul prințesei fericite, patrioate, a Noii Americi— și al frumoasei mirese a consilierului de top al tatălui său— întreaga viață a lui Eve e o minciună. Singurul lucru care îi dă putere e amintirea lui Caleb, și revoluția pe care el a început-o. 

Acum, Eve continuă de unde a rămas Caleb. Cu ajutorul lui Moss, un rebel sub acoperire la curtea Regelui, ea plănuiește să distrugă Noua Americă, începând chiar cu capitala ei, Orașul Nisipului. Va reuși Eve să creeze o lume nouă și liberă, când i se cere să înfăptuiască actul suprem de rebeliune— uciderea tatălui ei?

În Răzvrătirea, Eve trebuie să aleagă pe cine să lase în urmă, pe cine să salveze și cu cine să lupte, pe măsură ce palpitanta poveste de dragoste și sacrificiu din distopia Noii Americi ajunge la un sfârșit uimitor.

O listă integrală cu toate noutățile literale ale acestei toamne puteți citi pe blogul Laurei Câlțea.

Voi ați așteptat acest volum?

Recenzie „Hoții de frumusețe” de Pascal Bruckner

Frumusețea. Un concept diferit de la nație la nație, de la persoană la persoană, dar întotdeauna asociat cu tinerețea, vitalitatea, erotismul. Persoanele care o posedă au fost dintotdeauna privilegiate de către societate. Este un dar care ni se dă cu totul și ni se ia zi de zi, puțin câte puțin. Ce facem când îl pierdem?

Pascal Bruckner conturează, în Hoții de frumusețe, priveliștea unei societăți dezolante, false. Aici sexul ține locul iubirii, iar dragostea e o slăbiciune ce duce la suferință. Persoanele frumoase sunt privilegiate întrucât sunt dorite din punct de vedere sexual, dar asta nu le face neapărat mai fericite.

„Există îndrăgostiri fulgerătoare care nu sunt urmate de complicitatea de spirit. Vai de amanţii care nu au la îndemână decât sexul spre a se cunoaşte!”

Aproape toate personajele acestei cărți sunt obsedate, într-o măsură mai mică sau mai mare, de ideea de frumusețe. Purtați într-un Paris impersonal, ajugem în locuința modestă a apaticului Benjamin, un om la jumătatea vieții care „s-a născut bătrân” și care n-a dorit în viața lui să aibă o femeie sau să-și depășească condiția de scriitor de mâna a doua. Acesta scrie o carte plagiată, dar e descoperit de tânăra și bogata Helene, care se îndrăgostește de el iremediabil și îl șantajează să-i fie iubit. Benjamin se obișnuiește treptat cu băile, masajele și răsfățurile Helenei, devenind prins în mirajul bogăției, confortului și frumuseții.

Când destinele celor doi se intersectează cu cele ale hoților de frumusețe, Benjamin se trezește prins într-un complot înfiorător, pentru a apăra frumusețea Helenei. 

„Frumuseţea nu există decât admirată, ea este pe de-a-ntregul ostentaţie. Încetează să-ţi pironeşti ochii la ea, şi ea dispare.”

Povestea lor este relatată grație întâlnirii dintre Benjamin și Mathilde, medic psiholog, care ascultându-i mărturisirea, reușește de fapt să se cunoască mai bine pe sine și să ia o serie de decizii majore pe care altfel nu s-ar fi încumetat să le pună aplicare.

Nu pot să spun că romanul lui Pascal Bruckner a fost moralizator, deși pățaniile personajelor ne pot da o lecție(neașteptată!) despre iubire și loialitate. Previzibilitatea și caracterul deprimant al romanului, precum și prezența numeroaselor franțuzisme în limbaj, care mi-au îngreunat lectura, nu mi s-au părut prea atractive la început, dar m-am bucurat să descopăr că scriitorul păstrase răsturnările de situație, suspansul și emoțiile pentru sfârșit. 

Pentru mine, Hoții de frumusețe intră în categoria cărților care, odată închise, te lasă cu sufletul tulburat și cu senzația că cineva s-a jucat cu mintea ta. Încă am impresia că scriitorul cărții e de fapt Benjamin care își spune povestea și că totul face parte dintr-un complot, iar dacă acesta nu e semnul unei cărți bune, nu știu care e.

„Pentru că, în ciuda celebrului adagiu, frumusețea nu e o promisiune de fericire, ci o certitudine de dezastru.”

Nota mea: 5/5

Această carte poate fi achiziționată de aici.

Piesa lipsă(The Missing Piece) ~ cărticică animată

În urmă cu aproape 4 de ani, Shel Silverstein publica o carte ilustrată pentru copii. menită să-i învețe pe aceștia despre importanța individualității și a de fi fericiți cu ceea ce suntem. Desigur, cartea pentru copii este o aparență, adulții fiind probabil cei mai potriviți cititori pentru ea.

Cred că această povestioară poate avea interpretări diverse și că e una din acele cărți pe care o poți vedea de fiecare dată dintr-o lumină complet diferită, în funcție de momentul în care o citești în viață.

Povestea ne prezintă un cerculeț asemănător unei pizza căreia îi lipsește o felie, al cărui unic scop este să-și găsească partea lipsă. Cerculețul întâlnește multe piese-lipsă în călătoria sa, dar toate par să aibă câte un defect. Când în sfârșit acesta își găsește piesa potrivită, își dă seama că el nu e fericit împreună cu piesa lui, chiar dacă aceasta i se potrivește perfect. Astfel el pleacă mai departe, reîncepându-și căutarea, realizând că nu piesa sa lipsă îl face fericit, ci doar căutarea acesteia.

Piesa lipsă pare la prima vedere un partener de viață, însă aceasta ar putea reprezenta orice alt lucru care considerăm că ne lipsește sau suntem învățați că trebuie să-l avem. Atunci când ne setăm un țel, suntem fericiți să muncim pentru atingerea lui, dar ce se întâmplă după aceea?

M-am regăsit în cărticica lui Shell Silverstein, m-a emoționat și am simțit că a fost scrisă special pentru mine. Aș putea vizualiza filmulețul de nenumărate ori fără să mă plictisesc.

Sper să vă placă această scurtă animație și aștept și părerile voastre despre semnificația ei.

Povestea continuă în cărticica a doua, The Missing Piece Meets the Big O, de data aceasta povestită din perspectiva piesei-lipsă.

Wrap-up #citeșteogrămadă + Recenzie „A Summer Like No Other” de Elodie Nowodazkij

Hey, guys! Sunt tare în urmă cu postările și încă de la începutul săptămânii ar fi trebuit să postez un wrap-up la acest maraton de lectură, însă anumite probleme personale m-au ținut departe de blog. Am multe recenzii de recuperat și sper să fiu în stare să le postez pe toate în perioada următoare.

Pe scurt, în cadrul acestui maraton, am terminat:

• A Summer Like No Other de Elodie Nowodazkij (începută anterior)

Am citit:

• Hoții de frumusețe de Pascal Bruckner 
• Cum să trăiești cu o soție necredincioasă de Alberto Moravia 
• O moarte care nu dovedește nimic de Anton Holban 

Și am eșuat cu:

• Cireșarii de Costantin Chiriță(începută)
• Ioana de Anton Holban
• Jocurile Daniei de Anton Holban

După cum se vede, maratonul meu nu a fost foarte productiv, însă mă bucur că am reușit să trag de mine mai mult decât de obicei și să duc la capăt trei cărți într-o săptămână, destul de scurte, ce-i drept. Aș vrea să o felicit pe Sara pentru această inițiativă și pentru încurajările și sprijinul acordat tuturor participanților la maraton, și pentru cele 6 cărți pe care fata asta genială a reușit să le citească în decurs de 7 zile. Teach me, master!

Sunt de părere că blogosfera are nevoie de mai multe inițiative de acest gen, care să aducă bloggerii împreună fără a-i pune în competiție, și sper să iau parte și la altele în viitor.

După cum spuneam, voi lua cărțile citite în ordine, prima pe listă fiind A Summer Like No Other, despre care am mai scris aici. Fiți pe fază! Vor urma cât de curând recenzii ale celorlalte cărți.

A Summer Like No Other este o carte destul de scurtă(118 pagini), un spin-off al seriei Broken Dreams care poate fi citit independent de restul volumelor. Am primit o versiune digitală a cărții spre recenzie din partea autoarei Elodie Nowodazkij, căreia îi mulțumesc pentru această porție scurtă de relaxare. :)

Cărticica spune povestea a doi adolescenți, Nick și Emilia, prieteni buni în copilărie, care, deși sunt perfecți unul pentru celălalt, refuză să admită că s-au îndrăgostit. În timp ce Em e cuprinsă de îndoieli referitoare la originile sale și talentul ei de balerină, Nick e împiedicat să-și urmeze sentimentele de către prietenul și tatăl său, dar și de teama de a frânge inima Emiliei.

În cele din urmă, protagoniștii noștri ajung la o înțelegere: vor fi împreună și se vor comporta ca un cuplu doar pe perioada verii, urmând ca la sfârșit fiecare să își urmeze propriul său drum. Ușor de zis, foarte greu de pus în practică.

Pot spune că această carte m-a surprins plăcut și că a fost o lectură relaxantă și destul de simpatică, deși a avut anumite părți proaste. Judecând după descriere, am crezut că urmează să citesc despre doi copii răsfățați care dramatizează tot ce se întâmplă în viața lor și își complică relațiile inutil. Ceea ce a fost parțial adevărat. M-am bucurat să văd că povestioara abordează și alte probleme cu care se confruntă protagoniștii(Em încearcă să-și găsească părinții reali, Nick e presat să urmeze o carieră pe care nu și-o dorește), demonstrând cum dragostea poate fi un punct de sprijin pentru a trece peste ele. În continuare nu înțeleg de ce oamenii tind să-și pună pe plan secund sentimentele și fericirea doar pentru a-i mulțumi pe alții.

În opinia mea, cărticica a început foarte bine și a avut o groază de potențial. Mi-a plăcut chimia dintre cei doi protagoniști și faptul că perspectiva poveștii este dublă, având ocazia de a privi din punctul de vedere al ambilor protagoniști. Ceea ce nu mi-a plăcut deloc a fost finalul. Cartea se termină brusc, lăsându-ne în suspans până la apariția continuării. Practic, personajele principale nu evoluează mai deloc, iar la sfârșit le găsim în aproape aceeași stare ca la început. Mi-aș fi dorit de asemenea ca sentimentele și acțiunile personajelor să fie mai detaliate, ele meritând o carte sănătoasă, nu doar o scurtă poveste.

I-am dat 4 steluțe pe Goodreads, deși sfârșitul a fost un adevărat turn-off pentru mine. Dacă vă plac lecturile ușoare și nu vă deranjează cliffhanger-urile sau să așteptați continuarea, A Summer Like No Other poate fi o lectură perfectă de vară.

Nota mea: 4/5

Book Info: Goodreads

Săptămâna aceasta am început Adela de Garabet Ibrăileanu, pe care o citesc a doua oară. Voi ce citiți? Ce cărți credeți că se potrivesc perfect cu atmosfera de vară?