Recenzie "La răscruce de vânturi" de Emily Brontë

“ He’s more myself than I am.  Whatever souls are made of, his and mine are the same.” 

—Catherine Linton - Wuthering Heights

Happy thanksgiving, everyone! După cum ați observat, americanii sărbătoresc astăzi Ziua Recunoștiinței. Deși nu prea sunt de acord cu tradițiile importate, aceasta e una pe care mi-ar plăcea să o sărbătorim și noi. Deși simt că îmi lipsesc multe lucruri, am de asemenea o mulțime pentru care să fiu recunoscătoare: viața, sănătatea, familia, casa, prietenii, religia,  școala, hainele cu care mă îmbrac și mâncarea caldă pe care o găsesc întotdeauna pe masă.

Sunt de asemenea recunoscătoare pentru cărțile minunate pe care le citesc, iar astăzi vă voi prezenta una pe care am citit-o recent. Este vorba de romanul “La răscuce de vânturi” al lui Emily Brontë, o capodoperă a literaturii clasice engleze, ce nu ar trebui să lipsească din biblioteca nimănui. În aceste zile cețoase de noiembrie, această carte se asortează perfect cu vremea de afară. Atmosfera sugerată este una mohorâtă, puțin deprimantă, dar vă garantez că veți rămâne captivați încă de la primele pagini.

Cartea este centrată în jurul poveștii de iubire dintre Heathclif și Catherine, o poveste tragică ce a impresionat milioane de cititori. Heathcliff este un copil găsit pe străzi și adoptat de familia Earnshaw. Pentru că băiatul este răsfățat peste măsură, apar divergențe între acesta și fratele său, Hindley, iar Catherine, sora sa mai mică, îi devine singura tovarășă, de care este nedespărțiț. După moartea părinților, toată averea trece în posesia lui Hindley, care devine aspru cu sora sa, iar pe Heathcliff îl transformă în servitor. Însă lui Hindley nu îi merge nici lui bine. După moartea soției, care lasă în urmă un fiu, Hindley este cuprins de o depresie de care nu se vindecă până la moarte.

În una din escapadele lor, Heathcliff și Catherine ajung la conacul familiei Linton, unde ea rămâne pentru câteva săptămâni din cauza unei răni. Timpul petrecut în compania a doi tineri de vârsta ei, Edgar și Isabella, o determină pe Catherine să devină mai îngrijită și elegantă. Astfel, la scurt timp după întoarcerea acasă, Cathy decide să se mărite cu Edgar, considerând că o căsătorie cu Heathcliff ar fi umilitoare, deși ea însăși recunoaște că sentimentele pe care i le poartă sunt mult mai puternice.

Rănit, Heathcliff pleacă în lume, de unde se întoarce cu avere și titlu. El o seduce pe sora lui Edgar și o convinge să îi devină soție, după care își schimbă complet atitudinea, devenind violent. Isabella își ia inima în dinți și pleacă departe, dar nu înainte de a rămâne însărcinată cu copilul lui Heathcliff. Catherine dă și ea naștere unei fetițe care îi seamănă, după care se stinge din viață, sănătatea ei fiind degradată de despărțirea de Heathcliff. Setea de răzbunare a lui Heathcliff nu se va opri aici, ci se va răsfrânge asupra generațiilor viitoare, dovedind astfel că acei ce ignoră trecutul sunt sortiți să îl repete. Finalul este însă unul fericit, pentru care merită să aștepți, toate averile dobândite de Heathcliff prin atâtea răutăți întorcându-se în cele din urmă la proprietarii lor de drept.

Toate acestea sunt inserate într-o povestire în ramă pe care menajera Ellen i-o dezvăluie domnului Lockwood, noul chiriaș al familiei, la mai bine de 30 de ani de cand Heathcliff sosise pentru prima dată la Heights. Indignat de lipsa de ospitalitate cu care fusese primit de gazda sa, dar și speriat de fantoma lui Catherine, Lockwood devine foarte curios să afle mai multe despre trecutul acestor oameni ostili. Domnul Lockwood nu este un personaj important în acțiune, dar prezența lui oferă o nouă perspectivă narativă, el asistând inclusiv la sfârșitul acestei povești.

Dacă universul pe care ni-l înfățișează scrierile lui Jane Austen are ca trăsături definitorii politețea și eleganța, fiecare bărbat și femeie fiind un gentleman, respectiv o lady, în romanul lui Emily Brontë întâlnim o lume răsturnată și haină, dominată de suferință și violență. Am uitat să menționez că numele cărții vine de la moșia Wuthering Heights, un loc rece și mohorât care și acum îmi dă fiori.

Nu pot cuprinde sentimentele negative pe care le-am încercat pe parcursul acestei cărți, așa că înarmați-vă cu multă răbdare . Am observat că Heathcliff e un personaj care a câștigat inima multor cititoare, dar pe mine sincer m-a lăsat rece, și vă rog să nu mă judecați pentru asta. Foarte rar mi s-a întâmplat să manifest o oarecare compasiune față de această bestie, dar mi-a trecut repede, gândindu-mă la toate necazurile pe care le-a provocat. Pe Heathcliff l-am asemănat cu Ion din literatura noastră, deoarece amândoi s-au folosit de căsătorie pentru a-și spori averea, dar nu au dat doi bani pe soție și pe copil, tânjind mereu la o iubire neîmplinită.

"Am zăbovit printre ele, sub cerul acela binevoitor, dulce senin, am urmărit fluturii care zburau printre ierburi și clopoței, am ascultat vântul suav ce adia prin iarbă și m-am întrebat: Cum a putut crede cineva vreodată că cei care odihnesc în pacea pământului ar putea avea un somn tulburat?"

Ambient muzical sugerat:

Nota mea: 5/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.