Dragostea mea mi-a dăruit... douăsprezece povestiri romantice

Nopțile lungi și friguroase de iarnă sunt perfecte pentru a te îndrăgosti(din nou).

Fie că v-ați găsit sau nu marea dragoste iarna asta, o să vă placă această antologie de povestiri romantice, perfecte pentru a intra în atmosfera Crăciunului și a sărbătorilor de iarnă.

Colecția cuprinde 12 povestiri despre Crăciun și Anul Nou scrise de autori de cărți YA, majoritatea cunoscuți deja publicului român. Mi-a plăcut la nebunie această diversitate, în special datorită faptului că am aflat despre unele obiceiuri de Crăciun pe care nu le cunoșteam, dar și pentru că am descoperit câțiva autori ale căror romane abia aștept să le încerc: Stephanie Perkins, Gayle Forman și Kiersten White.

Lista povestirilor, în ordinea în care apar în carte:

Miez de noapte,  Rainbow Rowell

Doamna și vulpea, Kelly Link

Îngeri în zăpadă, Matt de la Pena

Mă vei găsi în Polaris, Jenny Han

Este un miracol de Crăciun, Charlie Brown, Stephanie Perkins

Moș Crăciun pentru o vreme, David Levithan

Demonul de Crăciun, Holly Black

Ce naiba ai făcut, Sophie Roth?, Gayle Forman

Găleți de bere și pruncul Iisus, Myra McEntire

Bine ați venit în Christmas, California, Kiersten White

Steaua din Bethleem, Ally Carter

Fata care a trezit visătorul, Laini Taylor

Ca atare și poveștile au tematici diferite, iar personajele aparțin unor tipologii diverse, de la Shy, studentul mexican care nu-și poate permite mâncare de Crăciun până la fiica adoptivă a Moșului care nu se poate integra printre spiriduși. Ce au în comun aceste povestiri e că toate se termină cu un sărut.

Uneori, cel mai frumos cadou pe care îl putem face e pur și simplu să fim prezenți.

Deși Moș Crăciun, spiridușii și alte creaturi magice nu lipsesc din povestiri, acestea sunt despre oameni de toate felurile și poveștile lor de viață deosebite. O familie care se destramă atunci când află că tatăl avea o altă familie într-un oraș diferit. O tânără care se mută într-un oraș nou pentru a locui cu iubitul ei, dar acesta se dovedește a fi un individ controlativ și abuziv. Un tânăr student care de Crăciun nu are bani pentru a se întoarce acasă.

Cartea atrage atenția că Sărbătorile de iarnă nu sunt o perioadă fericită pentru toată lumea și că fiecare chip ascunde o poveste, dar că dragostea și prietenia ne pot face viața mai frumoasă. În special de Crăciun, când întreg Universul pare să conspire pentru a așeza lucrurile la locul lor.

Pe scurt: am adorat-o! Mi-a plăcut atmosfera de sărbătoare în care m-a introdus această carte și nu au fost puține momentele în care m-am trezit râzând cu voce tare. Am citit-o pe parcursul a două Crăciunuri și probabil că voi decide să savurez o parte din aceste povești și anul viitor.

Am fost însă un pic dezamăgită de traducere, de faptul că unele fraze nu sunau cum trebuie și pe alocuri s-au strecurat greșeli de gramatică. Din acest motiv, dar și pentru că nu toate poveștile mi s-au părut la fel de reușite, am dăruit acestei cărți 4 steluțe. Însă toate reușesc să îți transmită acel element magic specific Crăciunului și acea bucurie care nu știi de unde vine.

O recomand ca lectură de savurat lângă brad și nu numai.  

Nota mea: 4/5

Această carte poate fi achiziționată de aici.

Brăduțul meu din cărți

Ajungând acasă de sărbători, am constatat că ai mei făcuseră schimbări și că majoritatea cărților erau puse la nimereală în bibliotecă. Dar nu-i nimic, aranjarea bibliotecii e unul din răsfățurile preferate ale unui cititor. :D

Cu această ocazie am adunat cărțile verzi și maronii pentru a face o mică poză și am fost surprinsă să descopăr mai multe decât mă așteptam. Nu au încăput toate, pentru a le cruța pe cele de dedesubt. Așa a ieșit ce e mai jos.

Vă doresc tuturor să aveți parte de un Crăciun de vis și o vacanță plină de lectură! Și sper ca Moșul să fie darnic cu voi și să vă aducă tot ce vă doreați (mai ales cărți). Sărbători fericite!

Susanna's Christmas Wish de Jerry Eicher — Recenzie

Nu putem alege pe cine iubim, dar nu ar trebui să-i trecem cu vederea pe cei care ne iubesc. Cam așa văd eu mesajul acestei cărți.

Am primit-o acum mai mult timp grație fetelor de pe blogul Walking on Letters, cărora le mulțumesc, și, deși am tot vrut să scriu despre ea, am lăsat mereu momentul să-mi scape. Dar ce moment mai potrivit decât în preajma Crăciunului?

Cartea ne aduce în inima unei comunități Amish, o grupare din Statele Unite de origine elvețiană, puternic religioasă și izolată, care respinge tehnologia modernă. Aceștia sunt oameni simpli, care trăiesc din roadele pământului și ceea ce făuresc cu mâinile lor, la fel cum făceau și strămoșii lor cu câteva sute de ani în urmă. O parte dintre aceste comunități nu privesc cu ochi buni străinii, iar cei ce pleacă adesea își pierd dreptul de a se întoarce.

Protagonista cărții, Susanna, este o tânără al cărei logodnic a părăsit comunitatea Amish, devenind un Englisha, un străin. Pentru a-și vindeca inima rănită, ea a acceptat să se căsătorească cu Herman, un tânăr care o iubea, dar căruia ea nu-i împărtășea sentimentele. 

Ca o femeie Amish tradițională, Susanna se străduiește să se comporte ca o soție bună și să se convingă pe sine că își iubește soțul. Însă aceasta nu se dovedește o treabă ușoară. Soacra Susannei îi face zile fripte, iar fostul ei logodnic se întoarce și o vrea înapoi. Dar cel mai rău, Herman îi interzice să sărbătorească Crăciunul împreună cu familia ei, întrucât a lui îl sărbătorește pe o altă dată. 

Cu toate acestea, un gest neașteptat de dragoste al lui Herman va face ca ea să îl vadă cu alți ochi, iar până la sfârșitul cărții vom afla că într-adevăr există miracole de Crăciun.

Prin intermediul lui Jerry Eicher pătrundem în casa celor doi tineri căsătoriți, pentru a învăța că viața de cuplu nu e ușoară, mai ales la început, și că ambii parteneri trebuie să lase de la ei pentru a face lucrurile să meargă.

Nu prea sunt de acord cu ideea căsătoriilor de conveniență, dar cred că această carte dorește să ne învețe mai degrabă că lucrurile pe care ni le dorim nu sunt neapărat bune pentru noi, că putem învăța să iubim pe cineva, și că întotdeauna putem să o luăm de la capăt. 

Mi-a plăcut să explorez o bucățică din cultura Amish și, deși detaliile oferite nu sunt de departe suficiente pentru a o cunoaște, ele îți stârnesc interesul pentru a afla mai multe pe cont propriu.

Recomand această carte ca o lectură scurtă și ușoară(în jur de 140 de pagini), în spiritul Crăciunului.

Nota mea: 4/5

Trailer:

Crăciunul nostalgicilor

Sărbători fericite! Nu știu alții cum sunt, dar pe mine Crăciunul mă duce automat cu gândul la copilărie și în special la desene animate. Crăciunul nu mai e Crăciun dacă nu îți propui să savurezi ceva tematic, fie un film, fie o carte, fie o animație.

Iată episoadele de sărbători ce mi-au rămas în minte. În mod ironic, episoadele de Crăciun nu se difuzau niciodată de Crăciun. :)) Totuși, astăzi sunt foarte potrivite pentru a reda atmosfera sărbătorilor de demult.

Vouă ce filme sau cărți de Crăciun vă aduc aminte de copilărie?

Cu familia în pragul sărbătorilor + urările de rigoare

Zilele trecute, când mergeam cu o colegă prin oraș, de pe partea cealalată a drumului ne-a făcut cu mâna.. ei bine, cine credeți? Chiar Moș Crăciun! Nu făcea reclamă la nimic, nici nu avea sac sau vreun ajutor. Era pur și simplu un Moș Crăciun singuratic, împrăștiind magia sărbătorilor în stânga și-n dreapta.

Am rămas uluite! Dar apoi ne-am întrebat: dacă tot ne-a făcut cu mâna, nu era frumos să ne lase și un cadou? :)) Ei bine, uneori am senzația că Moșul lucrează într-un alt mod. Părinții se pot ocupa și singuri de cadouri, pe când Moșul se ocupă de chestiile cu adevărat importante, pe care noi nu le putem sesiza. Cu mâna lui nevăzută, el pune lumea în mișcare, controlează vremea, trimite idei, face și drege și până la urmă aranjează lucrurile astfel încât tuturor să le fie bine de sărbători. Ca în reclama aceea de la Coca-Cola, în care Moșul scutură globul și toată lumea ajunge unde ar trebui să fie:

Ca de exemplu, cred că Moșul a lăsat intenționat ninsoarea asta abundentă și trotuarele greu de deszăpezit, pentru că astfel văd zilnic o sumedenie de părinți trăgându-și copiii cu săniuța, și chiar și băieței străduindu-se să-și tragă frățiorii mai mici. Ajungând acasă, nu pot să nu fiu recunoscătoare pentru căldura căminului, pentru mâncărurile îmbietoare și pentru toate decorațiunile minunate care împânzesc camerele. Crăciunul, mai mult decât oricare altă sărbătoare, ne aduce mai aproape de familie, de țară și de originile noastre creștine.

Dacă în familia noastră în timpul anului ne ghidăm după deviza fiecare gătește pentru el, de sărbători mama se transformă brusc în gospodină și umple frigiderul până la refuz. Asta nu înseamnă că gătește prea mult. Mai cumpără de la magazin, mai aduce de la țară, mai facem și noi câteva rețete simple și astfel izbutim să avem mâncare tradițională pe masa de Crăciun.

Asta mică nu face nici ea prea multe chestii, ci în general stă la TV/computer sau se joacă, dar are un suflet bun, nu e ca fetițele răsfățate din generația ei. Anul acesta, deși cu mare întârziere, a învățat și ea prima colindă, pe care ne-o repetă cu fiecare prilej: "Raluca, mai ții minte cum era a doua strofă din Colinde, colinde? Nu? Vrei să ți-o cânt eu?".

Împodobitul bradului, mersul cu colinda și despachetatul cadourilor sunt toate prilejuri de bucurie ce ne aduc împreună. Dar mai e un lucru care-mi place la nebunie, acela de a sta pur și simplu cu familia într-o cameră cu lumină slabă, luminată doar de instalații, cu colindele tradiționale răsunând pe fundal. E o senzație minunată de apropiere și căldură.

De-a lungul timpului, am învățat că familia nu se rezumă doar la rudele de sânge, ci e alcătuită din toți cei care te sprijină la nevoie, care te încurajează cu o vorbă bună sau care se bucură sincer de realizările tale. Chiar și voi, cei care îmi urmăriți postările și îmi transmiteți gândurile voastre, sunteți familia mea virtuală și pentru asta vă mulțumesc. 

Sper din suflet să aveți parte de toate lucrurile minunate pe care le poate oferi Crăciunul. Sănătate, putere de muncă, răbdare și armonie în familie. Să primiți și să fiți voi înșivă colindători, și nu uitați că întâiul colindător pe care trebuie să-l lăsăm în casă este Iisus.

Sărbători fericite!

  *Articol publicat în cadrul Postărilor de Iarnă găzduite de blogul Love for books

Hai cu zăpada! ♥

Nici nu știu cu ce să încep, sunt pur și simplu speechless. Nu-mi pot stăpâni bine sentimentele, și totuși se pare că... ninge! Ținând cont că anul trecut nu prea am avut parte de zăpadă, nu îmi pusesem mari speranțe în acest, an, dar iată că e ajun de Moș Nicolae și strada e învelită de o minunată pătură argintie. Puține cadouri l-ar putea întrece pe acesta.

Din moment ce ninsoarea a ajuns în sfârșit, am certitudinea că stresul și supărările se vor risipi, și că de acum nu pot urma decât lucruri bune. An de an, oricare ar fi fost problemele mele, se rezolvau de la sine odată cu prima zăpadă. Oamenii deveneau brusc mai deschiși și mai generoși, străzile răsunau de râsete de copii, la televizor se difuzau tot felul de programe vesele, tematice. Tot ceea ce îmi dorisem de-a lungul anului se afla în ghetuțe sau sub bradul de Crăciun. 

Amintirile mele legate de zăpadă sunt prea departe pentru a le vedea vii în fața ochilor, totuși în această iarnă am de gând să îmi creez niște amintiri noi, pe care să le privesc cu nostalgie mai târziu, asociindu-le cu copilăria. Voi munci pe brânci la oamenii de zăpadă și voi lupta cu îndârjire în bătăile cu bulgări. Și de ce nu, voi încerca să fac și eu acei îngerași în zăpadă pe care îi fac copiii din desenele animate.

Dacă sosirea zăpezii nu ar depinde această vreme aspră și rea, nu aș avea nimic de reproșat iernii.  Dar poate că există totuși o logică pentru toate, nu-i așa? Când afară e gheață și ger, învățăm să apreciem mai mult căldura căminelor noastre.

Dacă zăpada nu ar mai fi groasă iar gerul nu ne-ar tăia obrajii, s-ar pierde jumătate din farmecul colindelor. Bucuria acestora nu stă doar în versurile cântate, ci și în drumul parcurs spre casa gazdei. Îți saltă inima de bucurie când, după o călătorie lungăintri într-un loc unde e cald și bine, iar pe masă sunt înșirate o mulțime de dulciuri specifice sărbătorilor. 



Zăpada ne aduce aminte că undeva afară se află și alte suflete care îndură gerul iernii pe cont propriu. Mai mult ca oricând, în această perioadă trebuie să scotocim înăuntrul nostru și să ne rugăm pentru a primi putere și cât mai multe oportunități pentru a dărui. Nu doar familiei și prietenilor, ci și acelora pe care nu-i cunoaștem câtuși de puțin. Când mergem duminica la biserică, ar fi frumos să ducem nu bani, ci o pâine pentru un om înfometat sau o căciuliță pentru un copil căruia îi e frig. Este timpul să fim mai aproape unii de alții.

Ținând cont de toate acestea, dragă Decembrie, te rog să fii bun și să nu te zgârcești cu zăpada. ♥

*Articol publicat în cadrul Postărilor de Iarnă găzduite de blogul Love for books