Scriitoarea coreeană Kyung-sook Shin e cunoscută publicului român grație romanelor Te rog, ai grijă de mama și Voi fi acolo, aclamate la nivel internațional. Astăzi vă voi prezenta o altă povestioară a scriitoarei, încă netradusă la noi, însă foarte apreciată în Coreea de Sud și cu un impact la fel de puternic pentru cititor.
Dacă vă va atrage, vă recomand să o citiți în engleză de pe următorul link, unde a fost postată de o fundație (http://hompi.sogang.ac.kr/anthony/klt/) ce deține drepturile de autor pentru ea:
Nuvela The Place Where the Harmonium Was (Acolo unde era armoniul) a fost publicată în 1993 și a reprezentat începutul carierei literare a lui Kyung-sook Shin, dar și un suflu nou în literatura sud-coreeană, marcată în deceniile anterioare de scrieri politice.Nuvela îmbracă stilul epistolar, fiind alcătuită dintr-o serie de scrisori pe care protagonista, o tânără de 20 de ani, le scrie iubitului ei însurat, cu care stabilise inițial să fugă din țară. După ce se întoarce în satul natal pentru a-și lua adio de la părinți, aceasta își amintește de diverse evenimente și personaje care i-au marcat copilăria și tinerețea, printre care și trei femei care se remarcă prin faptul că au suferit nespus din dragoste. Amintirea acestor femei o determină să se răzgândească, pentru a nu despărți familia iubitului ei, chiar dacă acest lucru o doare profund.
Toate evenimentele, ca și trăirile interioare ale protagonistei, sunt dezvoltate în aceste scrisori, pe care protagonista pare să le scrie mai mult pentru propria liniște interioară decât pentru cea a iubitului ei. La un anumit punct, aceasta realizează că scrisorile nu vor fi expediate niciodată, dar continuă să scrie, descriind golul rămas în urmă și agonia momentului în care ar fi trebuit să părăsească țara alături de bărbatul iubit.
În relatările sale, protagonista face referire la trei femei, dintre care notabilă este chiar amanta tatălui ei, care a locuit în casa familiei sale timp de zece zile. Din cauza acestei femei, mama sa trebuise să plece de acasă, lăsându-și în urmă cei cinci copii, printre care și bebelușul pe care îl alăpta. Totuși, protagonista nu manifestă sentimente negative față de această femeie. Din contra, o iubește pentru atenția pe care i-o arată: “While other members of the family, including my father, not caring whether I was home or not, had gone to sleep, she had sat on the verandah until then”. Grație frumuseții, eleganței și devotamentului pe care îl arată noii ei familii, femeia se face iubită de aproape toți copiii, însă ia singură decizia de a pleca, pentru a permite mamei să se întoarcă.
Cea de-a doua e o femeie care și-a rupt piciorul în urma unui accident și s-a îngrășat. Părăsită de soțul ei, a început să sară coarda cu piciorul bolnav pentru a pierde din greutate, plângând de fiecare dată. Cea de-a treia e o femeie care obișnuia să plângă în timpul orelor de aerobic din cauză că soțul ei lipsea de acasă. Protagonista consideră că are o datorie morală față de aceste femei și că nu poate ajunge precum cele care le-au stricat căsniciile.
În nuvelă predomină sentimentul iubirii neîmplinite și al absenței, transmis prin scriitura delicată, aproape lirică, a lui Kyung-sook Shin. Aceasta privește iubiții adulteri cu compasiune, fără să judece, dat fiind că, în Coreea secolului trecut, căsătoriile aranjate erau o practică des întâlnită. “After she left, my father took to drink for a long time […] I believe that the brightest time of his life, whether in the past or the present, was when he had her”.
Nuvela lui Kyung-sook Shin oferă o perspectivă autentică asupra statutului femeii și ideologiilor din Coreea de Sud a anilor '70-'80. În acea perioadă, se mai simțeau încă rămășițele sărăciei cauzate de Războiul Coreean, persistau stereotipurile despre femei și preferința părinților pentru fii față de fiice, iar rata de angajabilitate a femeilor era scăzută.
„women who, when they had bitten into a green caterpillar while eating perilla leaves, just pushed it down their throats;[...] women beating their naughty kids with the stick with which they had been poking the kitchen fire; some wore rubber shoes caked with yellow mud; some mumbled in their sleep no sooner than their backs had touched the floor; some carried scars on their legs from the leeches in the water-filled paddies, while some had chafed skin all the year round, regardless of the season... These were the womenfolk that I had known.”
La fel ca în cartea Te rog, ai grijă de mama, pe care v-o recomand din toată inima, Kyung-sook Shin dă voce femeilor coreene, care, prin modestia și simțul datoriei față de familie întru care au fost educate, ajung să se sacrifice pe sine, dar sunt purtătoare a unei valoroase comori interioare. Recomand această nuvelă, fără ezitare, tuturor, întrucât cu toții am avut cel puțin un moment în care am simțit acut lipsa cuiva, poate chiar cauzată de propriile alegeri, sentiment care se regăsește din plin aici.
„Come to think of it, there are so many things one must not go too close to in life. How much agony comes from these prohibitions.”
Nota mea: 5+/5
Ambient muzical asociat:
