Frumusețea. Un concept diferit de la nație la nație, de la persoană la persoană, dar întotdeauna asociat cu tinerețea, vitalitatea, erotismul. Persoanele care o posedă au fost dintotdeauna privilegiate de către societate. Este un dar care ni se dă cu totul și ni se ia zi de zi, puțin câte puțin. Ce facem când îl pierdem?
Pascal Bruckner conturează, în Hoții de frumusețe, priveliștea unei societăți dezolante, false. Aici sexul ține locul iubirii, iar dragostea e o slăbiciune ce duce la suferință. Persoanele frumoase sunt privilegiate întrucât sunt dorite din punct de vedere sexual, dar asta nu le face neapărat mai fericite.
„Există îndrăgostiri fulgerătoare care nu sunt urmate de complicitatea de spirit. Vai de amanţii care nu au la îndemână decât sexul spre a se cunoaşte!”
Aproape toate personajele acestei cărți sunt obsedate, într-o măsură mai mică sau mai mare, de ideea de frumusețe. Purtați într-un Paris impersonal, ajugem în locuința modestă a apaticului Benjamin, un om la jumătatea vieții care „s-a născut bătrân” și care n-a dorit în viața lui să aibă o femeie sau să-și depășească condiția de scriitor de mâna a doua. Acesta scrie o carte plagiată, dar e descoperit de tânăra și bogata Helene, care se îndrăgostește de el iremediabil și îl șantajează să-i fie iubit. Benjamin se obișnuiește treptat cu băile, masajele și răsfățurile Helenei, devenind prins în mirajul bogăției, confortului și frumuseții.
Când destinele celor doi se intersectează cu cele ale hoților de frumusețe, Benjamin se trezește prins într-un complot înfiorător, pentru a apăra frumusețea Helenei.
„Frumuseţea nu există decât admirată, ea este pe de-a-ntregul ostentaţie. Încetează să-ţi pironeşti ochii la ea, şi ea dispare.”
Povestea lor este relatată grație întâlnirii dintre Benjamin și Mathilde, medic psiholog, care ascultându-i mărturisirea, reușește de fapt să se cunoască mai bine pe sine și să ia o serie de decizii majore pe care altfel nu s-ar fi încumetat să le pună aplicare.
Nu pot să spun că romanul lui Pascal Bruckner a fost moralizator, deși pățaniile personajelor ne pot da o lecție(neașteptată!) despre iubire și loialitate. Previzibilitatea și caracterul deprimant al romanului, precum și prezența numeroaselor franțuzisme în limbaj, care mi-au îngreunat lectura, nu mi s-au părut prea atractive la început, dar m-am bucurat să descopăr că scriitorul păstrase răsturnările de situație, suspansul și emoțiile pentru sfârșit.
Pentru mine, Hoții de frumusețe intră în categoria cărților care, odată închise, te lasă cu sufletul tulburat și cu senzația că cineva s-a jucat cu mintea ta. Încă am impresia că scriitorul cărții e de fapt Benjamin care își spune povestea și că totul face parte dintr-un complot, iar dacă acesta nu e semnul unei cărți bune, nu știu care e.
„Pentru că, în ciuda celebrului adagiu, frumusețea nu e o promisiune de fericire, ci o certitudine de dezastru.”
Nota mea: 5/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.
Super recenzia, Ralu! Îmi place mult concluzia.
RăspundețiȘtergereDe multe ori am dat peste cartea lui Pascal, dar dintr-un motiv neștiut am tot evitat să o cumpăr, deși era la un preț foarte bun. Însă mulțumită recenziei tale acum știu sigur că e pe gustul meu, deci trebuie să o achiziționez cât mai curând :-D.
Mulțumesc, Bia. Ediția de la Gazeta Sporturilor, pe care o am și eu, se poate găsi acum la un preț destul de mic, deși sigur vei da peste ea și pe la bibliotecă sau anticariat. :)
ȘtergereDe Bruckner am auzit numai de bine, iar subiectul cărții pare foarte interesant. O voi adăuga pe lista to-read!
RăspundețiȘtergereBruckner își merită renumele. O să mai încerc și eu încă o carte de-a lui.
Ștergere