„Unul dintre noi minte” de Karen M. McManus, toamna aceasta, la Herg Benet

New York Times bestsellerul „Unul dintre noi minte” de Karen M. McManus urmează să fie publicat toamna aceasta, în colecția Passport, în traducerea Cristinei Nemerovschi. 

„Unul dintre noi minte” e povestea a ceea ce se întâmplă când cinci străini ajung în clasa de detenție a școlii, iar numai patru ies de acolo în viață. Fiecare este suspect, fiecare are ceva de ascuns.

Fii atent la toate detaliile și poate vei fi tu cel care va rezolva enigma:

Într-o după-amiază de luni, cinci elevi de la Liceul Bayview intră în camera de detenție.

Bronwyn, tocilara, va merge la Yale și niciodată nu încalcă vreo regulă.

Addy, prințesa, este frumoasa populară a liceului.

Nate, delincventul, este deja eliberat condiționat după ce a fost prins vânzând droguri.

Cooper, atletul, este starul echipei de baseball.

Și Simon, proscrisul, este creatorul unei faimoase aplicații de mobil care lansează bârfele fierbinți ale liceului.

Atâta doar că Simon nu mai iese de la detenție. La finalul orei în care cei cinci trebuie să-și ispășească pedeapsa, Simon moare. Potrivit anchetei, decesul nu este un accident. Luni moare, iar marți apar dezvăluiri senzaționale programate de el despre cei patru colegi care i-au fost alături în clipa morții, ceea ce îi transformă rapid în suspecți. Dacă nu cumva criminalul este altcineva și se află în libertate…

Toată lumea are secrete, nu? Ceea ce contează e cât de departe ai merge ca să le protejezi.

Un fragment în avanpremieră poate fi citit pe site-ul Cristinei Nemerovschi.

Karen M. McManus este licențiată în literatura engleză la College of the Holy Cross și are un master în jurnalism de la Universitatea Northeastern. Atunci când nu scrie sau lucrează în Cambridge, Massachusetts, McManus adoră să călătorească împreună cu fiul ei. „Unul dintre noi minte” este romanul său de debut, ajungând pe locul doi în lista New York Times Bestseller imediat după lansare și fiind în foarte scurt timp publicat în peste 20 de țări. Romanul va fi ecranizat în serial de către Universal Cable Productions.

În colecția Passport au mai apărut „Fata cea bună” de Mary Kubica și „Inima mea și alte găuri negre” de Jasmine Warga, ambele în traducerea Cristinei Nemerovschi, precum și „Dispariția din Silver Water” de Haylen Beck, în traducerea lu Flavius Ardelean.

Primele traduceri ale editurii Herg Benet sunt disponibile pe site-ul acesteia și în libăriile partenere

„Acest cântec neîmblânzit”, prima carte din seria de două romane „Monștrii din Verity” de Victoria Schwab, în traducerea lui Flavius Ardelean, și „Anomalii” de Colette Freedman și Sadie Turner, în traducerea Laurei Nureldin, au sosit de la tipar la jumătatea lunii aprilie și sunt disponibile pe site-ul editurii și în librăriile partenere.

Despre „Acestcântec neîmblânzit”

Nimic nu poate asigura liniștea într-un oraș frânt de război, într-un oraș copleșit de monștri. În acest extraordinar roman fantasy urban al aclamatei autoare Victoria Schwab, o tânără adolescentă trebuie să aleagă între calea eroinei sau cea a nelegiuiților, între cea a prieteniei sau a adversarilor, totul cu riscul de a înclina balanța întregului viitor al propriei sale lumi. „Acest cântec neîmblânzit” a ajuns încă din prima săptămână de la lansare pe locul întâi The New York Times Bestsellers List, iar drepturile de ecranizare au fost deja achiziționate de către Sony Entertainment.

Kate Harker și August Flynn sunt moștenitorii unui oraș divizat – un oraș în care violența de zi cu zi a dat naștere unor monștri cât se poate de reali. Tot ceea ce își dorește Kate este să fie la fel de nemiloasă precum tatăl ei, care obligă oamenii să îi plătească pentru protecția pe care le-o oferă împotriva întunericului neînduplecat. Tot ceea ce își dorește August este să devină uman, cu o inimă tot atât de bună precum cea a tatălui său, și să joace un rol mult mai important în sprijinirea celor inocenți – însă cum poate dacă el este chiar unul dintre monștri? Unul care poate să fure sufletul cuiva cu un simplu acord al muzicii? Când se ivește ocazia de a o putea supraveghea pe Kate, care tocmai ce a fost dată afară de la cea de a șasea școală și se întoarce astfel acasă, August se dedică în întregime misiunii sale.

Victoria Schwab creează cu măiestrie atmosfera unei metropole tulburate și efervescente, în care eroii sunt puși în fața luptei cu monștrii de pretutindeni – atât cei care îi copleșesc în jur, cât și cei dinlăuntrul lor…

„O nouă lume captivantă și plină de pericole pe care cititorii o vor îndrăgi pentru ritmul alert și terifiant.” (Publishers Weekly)

„O poveste cu o atât de întunecată precizie a textului, încât mai mult ca sigur îți va provoca fiori pe șira spinării.” (Booklist)

„Debordant de energică, această carte este întocmai biletul pentru o noapte neîntreruptă de lectură.” (Kirkus Reviews)

Citiți un fragment pe Pălărisme.ro.

Despre „Anomalii”

În viitor, nu mai există boală. Nu mai există război. Nu mai există nemulțumire. Toți cetățenii sunt membri supuși ai Guvernării Globale. Însă o singură vară este pe cale să schimbe totul. Keeva Tee tocmai a împlinit cincisprezece ani. Este pe punctul de a pleca în multașteptata excursie la Tabăra Monarch, pentru a primi imprimarea celui care i-a fost desemnat partener de viață. Dar în clipele fericite și lipsite de griji petrecute în Comunitatea Oceanică a auzit și zvonurile de temut despre “anomalii” – cetățeni care nu pot fi imprimați. Iar când Keeva ajunge la Tabăra Monarch, cel mai întunecat coșmar al ei devine realitate – este și ea o anomalie. Din acel moment, începe să se îndoiască de toate convingerile din trecut. Dacă libertatea și individualitatea au fost sacrificate de dragul siguranței? Găsind un avertisment scrijelit sub patul din tabără, Keeva începe să înțeleagă: revolta va fi pedepsită, dezacordul nu este o opțiune, iar răzvrătiții vor fi anihilați.

„O carte vibrantă” (Russel Brand)

„O aventură amețitoare” (Max Beesley)

„O poveste cu un ritm alert și captivant care confirmă că trebuie să luptăm pentru ceea ce ne face pe fiecare dintre noi speciali și unici.” (Randy Jackson)

Mărțișorul de citit (Campanie a Editurii Herg Benet)

Primăvara începe cu sărbătorirea femeilor speciale din viețile noastre, așa că Editura Herg Benet a pregătit daruri numai bune pentru oricare dintre noi, fie de primit de către doamne, fie de dăruit de către domni: mărțișoare de citit. În perioada 1-8 martie, cărțile scrise de către autoarele române contemporane au reducere de 45%* pe site-ul editurii, cu prețuri pornind de la 11 lei: http://www.hergbenet.ro/catalog.

*Reducerea nu se aplică acelor cărți care sunt deja incluse în promoțiile cu preț unic de 4,9 lei și 9,9 lei.

„Prospect de femeie” de Ana Barton ― prospectul cărții

„Strânge-te bine între mâini și du-te unde vrei, dar cu tot cu tine. Nu te uita pe vreundeva. Poți, nu?”

Mi-a trecut de curând prin mâini Prospectul de femeie al Anei Barton, carte primită pentru recenzie de la Editura Herg Benet. Nu știam prea multe despre volum atunci când l-am ales, însă acesta m-a atras prin titlul care promitea o lectură stilată, dar și prin recenziile bune de care se bucură.

Volumul în proză este o colecție de gânduri, trăiri, evenimente din viața autoarei, așezate pe hârtie sub forma unor texte scurte. Acestea se întind pe doar câteva pagini fiecare și nu au legătură unul cu altul, ceea ce recomandă cartea pentru a fi citită atât dintr-o suflare, cât și pe bucăți.

Majoritatea textelor sunt introspective, au la bază sentimente și idei învăluite în metafore complexe, momente capturate din viața de zi cu zi ce rămân imortalizate într-un tablou abstract. Restul textelor sunt narative și prezintă întâmplări din viața reală a scriitoarei, întâmplări care nu șochează, dar sunt presărate cu umor fin și cu o doză de neobișnuit.

Pentru mine deliciul volumului a fost reprezentat de acele câteva povestioare pur narative, care mi-au transmis o stare de bine, făcându-mă să mă simt mai aproape de mine și de copilul din mine. În rest, deși m-a impresionat limbajul bogat al autoarei, au fost multe texte în care nu am putut să mă regăsesc deoarece nu reușeam să le deslușesc nici pe jumătate sensul. 

Cred că acest volum prinde cel mai bine persoanelor care cochetează ele însele cu scrisul, deoarece vor aprecia mult mai bine modul în care autoarea se joacă cu figurile de stil, cu propozițiile și frazele. Eu personal consider că măiestria acesteia stă în povestire, de aceea abia aștept să citesc și volumul Jurământ de rătăcire, care stă de asemenea pe noptiera mea.

Mulțumesc frumos editurii Herg Benet pentru exemplarul primit pentru recenzie și vă invit și pe voi pe site-ul lor, de unde se poate achiziționa Prospect de femeie. Vă invit și pe blogul Anei Barton, unde puteți gusta în prealabil o mostră din ceea ce se găsește în carte. 

Inspirată de titlul volumului, am creat și eu un prospect al acestei cărți, sper să vă placă, iar dacă ați citit și voi vreo carte a Anei Barton, spuneți-mi cum vi s-a părut în secțiunea de comentarii. :)

Prospect de femeie

Indicații terapeutice: Prospect de femeie este indicat în tratamentul de scurtă durată al melancoliilor, uitărilor de sine și îndrăgostirilor. Poate fi folosit cu încredere și în caz de plictiseală sau curiozitate.

Forma de prezentare: Cele 195 de pagini conțin nu mai puțin de 68 de texte.

Dozaj: Adulți si copii peste 12 ani: unul sau două texte de două ori pe zi în tratamentul cazurilor ușoare și medii, fără potențial de evoluție severă. În cazuri severe, se poate administra întreaga scriere dintr-o citire.

Mod de administrare: vizual, tactil, olfactiv, mental.

Contraindicații: Nu se recomandă persoanelor aflate la prima interacțiune cu lectura.

Precauții: La unii pacienti care au urmat tratament cu această carte s-au observat modificari ale gusturilor de lectură și cumpărarea impulsivă a altor cărți ale Anei Barton sau ale editurii Herg Benet.

Interacțiuni medicamentoase: Textele scurte fac lipsită de pericole citirea cărții în paralel cu alte cărți.

Supradozare: Supradozarea este lipsită de pericole. Dacă terminați cartea mult prea repede, puteți trece la alte cărți ale autoarei precum Mamifer și Jurământ de rătăcire.

Conditii de păstrare: Ca toate cărțile, se păstrează la loc uscat, ferit de umiditate și de sursele directe de căldură. Se recomandă ștersul de praf cel puțin o dată pe an.

Herg Benet la Gaudeamus 2016

Editura Herg Benet vă așteaptă în perioada 16-20 noiembrie 2016 la Târgul de carte Gaudeamus București, Pavilion Central RomExpo (Bulevardul Mărăști 65-67), la standul nr. 221, nivel 4.50.

Vă invităm în weekend la lansările celor mai noi volume apărute la Herg Benet. Programul este următorul:

Sâmbătă, 19 noiembrie:

· ora 13.00 – Lansarea romanului „Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată” de Cristina Nemerovschi

· ora 14.00 – Lansarea romanului „Jurnalul primei mele morți” de Ioana Duda

· ora 15.00 – Lansarea romanului „Tentații” de Corina Ozon

· ora 16.00 – Lansarea volumului „Poezii pentru văduve” de Marcica Belearta

· ora 16.30 – Lansarea romanului „Antidotul” de Cristina Boncea

· ora 17.00 – Lansarea romanului „Moștenirea babei Stoltz” de Alina Pavelescu

· ora 18.00 – Lansarea volumului de proză „Sfîrșitul nopții” de Petronela Rotar

Duminică, 20 noiembrie:

· ora 12.30 – Prezentarea romanului „Noumenoir” de Flavius Ardelean

· ora 13.00 – Lansarea romanului „Fata de la nord de ziuă” de Alexandru Voicescu

· ora 13.30 – Lansarea volumului de proză „Pădurea lui Joaquin Phoenix” de Celestin Cheran

· ora 14.00 – Lansarea ediției a doua a volumului „Camere de hotel” de Anda Docea

Lansarea romanului Noumenoir de Flavius Ardelean

Editura Herg Benet și Carturesti vă invită la lansarea celui mai recent roman al lui Flavius Ardelean, Noumenoir, în data de 25 octombrie, de la ora 19, la Cărturești Verona, București. Invitat este Alexandru Voicescu (scriitor, editor).

Pagina evenimentului pe Facebook: https://www.facebook.com/events/635868759917941/

Despre carte

România anului 2085 este împărțită aproape în totalitate în cei care fac literatură și cei care o judecă. În fosta mănăstire de maici transformată în hotel pentru scriitorii exilați care nu mai pot scrie, „A nus Dei”, fostul scriitor Radu Lenea își duce traiul prin crâșmele de la ultimul etaj, chinuit de insomnie și dependent de droguri distilate din figuri de stil. Pacea îi este tulburată într-o seară în care Lizaveta Markov, una dintre femeile fatale ale hotelului, îi dă în grijă un manuscris secret care poate schimba radical cursul istoriei. Prizonier în vâltoarea tragediilor, prins în bătaia focurilor și hăituit de înspământătorii Kritikoși, gangsteri ai Secretariatului de Critică condus de M. Nămolescu și mâna sa dreaptă, Khan Kristos Kanacke, Radu Lenea se hotărăște să scoată manuscrisul din hotel, chiar cu prețul identității sale. Manuscrise secrete, organizații clandestine, urmăriri și crime, sex și umbrele unor iubiri sunt ingredientele acestui delir literar în care nimic nu este ceea ce pare.

http://www.hergbenet.ro/carte/noumenoir-flavius-ardelean

Despre autor

Flavius Ardelean (n. 1985, Brașov) este scriitor, traducător și manager cultural specializat în industria de carte. A studiat relații internaționale și studii europene (BA, Cluj-Napoca), management artistic și studii culturale (MA, Ludwigsburg, Germania) și management editorial (MA, Oxford, Marea Britanie) și a beneficiat de burse academice în Germania și Marea Britanie. A lucrat în domeniul editorial în România și Marea Britanie. Este autorul a șase cărți publicate la Herg Benet, pentru care a primit două premii Tiuk! și un premiu Vladimir Colin, și a tradus romane din germană și engleză pentru editurile Millennium Books și Paladin. În 2013 romanul Îmblânzitorul apelor a fost nominalizat la premiul pentru cel mai bun debut european în cadrul Festival du Premier Roman din Chambery, Franța, iar în 2016 Flavius Ardelean a fost nominalizat la premiul Tânărul Prozator al Anului în cadrul Galei Tânărului Scriitor 2016 pentru romanul Scârba sfântului cu sfoară roșie. Din septembrie 2016 este membru afiliat al asociației internaționale Horror Writers Association.

www.flaviusardelean.com | www.miasma.hergbenet.ro | www.hergbenet.ro/autor/flavius-ardelean

Viața printre „Sârme și portocali”

Noi, cei care ne-am născut sau am copilărit după '89, am crescut cu iluzia străinătății. De nenumărate ori ni s-a vorbit, atât acasă, cât și la școală, despre condițiile mai bune de trai din afară, ni s-a spus că aici „n-am avea niciun viitor” și am fost sfătuiți să studiem în străinătate sau să plecăm acolo după finalizarea studiilor. Acolo unde? Oriunde, mai puțin în România.

Nu îmi place modul în care românii își denigrează propria țară, însă nu de puține ori parcă mi-aș fi dorit și eu să fiu în altă parte. Poate că ați dus și voi dorul unei rude plecate în afară și apoi v-ați bucurat când, de sărbători, acea persoană venea acasă aducând cadouri și dulciuri nemaivăzute. Probabil că și voi v-ați lovit de aronganța unor funcționari publici și v-ați întrebat dacă în altă țară vi s-ar oferi mai mult respect. Și cu siguranță vă sunt familiare replicile de genul: „Studiezi/lucrezi în domeniul cutare? Știu pe cineva care lucrează în străinătate în același domeniu și câștigă X mii de euro!”

Fără îndoială că emigrarea românilor e un subiect de actualitate și foarte discutat în România. Părerile diferă, la fel ca și experiența românilor plecați peste granițe. Cei care se angajează în domeniul pe care l-au studiat sunt de regulă mulțumiți de salarii, dar nu și de viața socială. Cei care se angajează ca muncitori necalificați probabil că tot câștigă mai bine decât în România, dar sunt exploatați de către patroni și priviți de societate doar ca forță de muncă ieftină. 

Nu știu dacă „Sârme și portocali” este prima carte care abordează acest subiect, însă mie mi s-a părut interesant să citesc despre peripețiile Deliei Oltea Rusu dincolo de granițele țării deoarece, deși am câteva rude care au muncit în străinătate pe termen lung, nu am știut niciodată cum arăta o zi din viața lor acolo sau ce simțeau în acele momente.

„Am început să scormonesc în memorie şi m-am trezit scriind ceva despre care n-am crezut că va fi o carte. Va fi, totuşi, va avea coperţi frumoase şi câteva file din care, dacă le veţi citi, veţi şti că sârmele aveau ghimpi, iar portocalii erau plini de culoare şi parfum.”

Mai exact, autoarea împarte cu noi experiențele acumulate pe parcursul câtorva ani petrecuți în afara României, în Germania și Spania, muncind ori la negru, ori cu acte. Prima experiență a acesteia, cea din Germania, se dovedește opusă așteptărilor. Munca obositoare, zgârcenia patronilor și controlul permanent al acestora îi schimbă permanent autoarei viziunea despre această țară. Citind despre modul în care acești angajați erau supravegheați de patroni chiar și în afara programului de lucru, mi se părea mai degrabă că ar fi vorba de niște elevi ce locuiesc la internat. 

Din fericire, acest capitol din viața autoarei se încheie rapid, pentru a face loc unuia mai optimist, dar în niciun caz ușor, pe tărâmul însorit al Spaniei. Situația ei este în continuare grea, însă aici se bucură de mai multă libertate și are ocazia de a descoperi persoane și locuri deosebite. Durează destul de mult până să intre în legalitate și să găsească o slujbă pe măsura studiilor ei, timp în care aceasta face diverse munci necalificate, învață limba catalană, pe lângă spaniolă, pentru a se integra complet și economisește bani permițându-și și câte un răsfăț din când în când.

„Când am plecat din România, mă simțeam bătrână la 30 de ani; acum consider că viața începe după 40 de ani!”

Să știți că eu, care sunt mai sperioasă din fire, mă așteptam mereu să se întâmple vreo nenorocire, ca de exemplu ca protagonista să rămână pe drumuri sau să aibă probleme cu legea, dar nu, nu a fost cazul. Sârme și portocali este o poveste de viață menită să motiveze, nu să șocheze, să arate că în orice circumstanțe putem reuși, important e să ne păstrăm principiile și să nu ne dăm înapoi de la efort și de la a învăța. Este o lectură lejeră, care nu îți dă palpitații, dar te face să privești cu alți ochi atât lumea care ne înconjoară, cât și propria persoană. 

Mi-a plăcut mult de autoare, de modul în care a făcut față fiecărei situații pe care a întâlnit-o, și de faptul că nu i-a fost teamă să își ia din nou cariera de la zero, studiind neîntrerupt pentru a ajunge acolo unde și-a dorit. Cred că alte persoane s-ar fi complăcut în rutină și izolare, mulțumindu-se să ia slujbele nedorite de spanioli și să își petreacă timpul liber împreună cu alți români în situația lor.

Un aspect foarte important, zic eu, pe care ni-l transmite Delia Oltea Rusu e că experiența fiecărui român în străinătate e diferită, și că aceasta nu depinde doar de țara aleasă și meserie, ci și de modul în care persoana în cauză decide să îmbrățișeze această schimbare. Scriitoarea critică atitudinea românilor care se izolează de societatea în care au ajuns, petrecându-și timpul doar cu conaționalii lor, jignindu-i chiar și pe față pe străini, sau furând de la patronii lor. Ea este la rândul ei criticată pentru decizia de a studia limba catalană, care nu îi era neapărat necesară, dar o ajuta să se integreze mai bine în comunitatea lor.

„N-o să-ți deschidă ei brațele ca să te accepte, de vreme ce tu le ții bine strânse și te uiți urât la ei. [...] De fapt, acolo am simțit pentru prima dată că suntem cu adevărat liberi și că lumea asta largă ne aparține tuturor, restul sunt doar granițe pe care ni le impunem doar noi, nimeni altcineva. Granițele trebuia să le trec eu și, dacă am acceptat s-o fac, am fost primită cu drag în lumea lor.”

Cred că îmi lipsește experiența de viață necesară pentru a fi înțeles pe deplin sentimentele autoarei deoarece străinătatea nu mi-a luat de lângă mine rudele cele mai apropiate, nu mi-am făcut griji în privința locului de muncă și nu am persoane care depind de mine pentru a supraviețui. Îmi închipui că sentimentul de a-ți ști copiii la mii de kilometri distanță trebuie să fie sfâșietor, dar eu nu am cu ce să-l compar. Cei care au trecut prin situații de acest gen o vor înțelege cel mai bine. Pentru ceilalți, va fi o lectură ușoară, pe alocuri veselă, pe alocuri tristă, așa cum e și viața, deoarece asta ne-a așternut Delia Oltea Rusu pe hârtie, un fragment din propria viață.

Vreau să mulțumesc celor de la Editura Herg Benet pentru că mi-au trimis această carte pentru recenzie, împreună cu alte câteva. Vor mai apărea și alte recenzii în perioada următoare. Puteți comanda această carte de pe site-ul editurii și luați aminte că toamna aceasta aveți o carte cadou la fiecare comandă. :)

Cred că majoritatea celor care citesc acest articol au cel puțin o rudă plecată pe undeva, sau poate că ați fost chiar voi plecați sau încă mai sunteți. Mi-ar plăcea să citesc impresiile voastre, sau ce părere aveți voi despre acest exod al populației. Dacă ați citit Sârme și portocali, cum vi s-a părut?

Nota mea: 4/5

Această carte poate fi achiziționată de aici.

Citești? Primești! O campanie Herg Benet

Toamna aceasta, ai carte? ai parte de încă o carte cadou de la editura Herg Benet.

Pentru orice comandă plasată pe site-ul hergbenet.ro în perioada 1 septembrie – 30 noiembrie 2016, primești cadou o carte surpriză aleasă de noi în așa fel încât să ți se potrivească ție. Nu există o valoare minimă a comenzii (doar că un singur cadou va veni la comanda întreagă, nu la fiecare carte din comandă) și poți cumpăra chiar și dintre cărțile aflate deja la promoție (care sunt substanțiale, de altfel, de până la 75%). O toamnă Herg Benet cât să te întinzi la citit atât cât vrei.

Vă invităm să răsfoiți întregul catalog și să aruncați o privire peste titlurile noastre la 9,90 lei, peste pachetele promoționale și peste îndrăgita colecție Cărțile Arven.

Vă recomandăm îndeosebi cărțile apărute primăvara aceasta la Herg Benet:

Tratat de rezistența materialelor de Flavius Ardelean este o nouă poveste tulburătoare izvorâtă din mintea unuia dintre cei mai fascinanți scriitori ai fantasticii românești.

Lumea nu e ceea ce pare a fi. Până și ne’Lumea se teme de ea. La câteva secole după dispariția sfântului Taush, într-o lume în care începuturile sunt de mult mituri, în fosta cetate Mandragora, un preot găsește pe treptele bisericii din cartierul Primi un ars misterios pe care îl adoptă și-l îngrijește ca pe propriul fiu, scăpându-l astfel de la moarte. Câteva luni mai târziu, adolescentele cetății cad într-un somn adânc din care nu se mai trezesc. Medicul Algor Kunrath și farmacistul Alambiq, preotul Sarban și povestitorul Alecu Deleanu, inocenta Lili Bunte și ucenicul Bruno Krabal, Hâdul platformelor, Omul cu cap de cal și cohorta sa de oameni-șobolani, Jumătat’ de Om cu ai săi cerșetori din Burta Vacii – oameni și ne’Oameni prinși în luptă în ultimele zile ale cetății Alraunei.

Rockstar de Cristina Nemerovschi este cel mai recent roman al autoarei, îndrăgit deja de către cititorii pe care îi puteți zări în tricourile Rockstar.

Storm are 21 de ani și este solistul unei trupe rock în plină ascensiune. E rebel, adorat de fani, charismatic, invidiat, dar o traumă din trecut îl face să nu se poată bucura pe deplin de viața care, privită din afară, pare perfectă. Când hotărăște, după un concert și un after party dezlănțuit, să plece în căutarea Lolei – The Punk Rock Goddess, idolul său –, speră ca ea să-l ajute să-și regăsească drumul. Dar călătoria alături de Lola se va transforma în ceva neașteptat, care îl face să înțeleagă tot mai multe despre muzică, fani, idoli, moarte, pierderi și mai ales despre lupta cu demonii tăi. Pentru că, la final, „tot ce contează e să rămâi în viață“.

Până când mă voi vindeca de tine de Corina Ozon este primul volum de povestiri al autoarei trilogiei bestseller Amanții.

„Cuvintele Corinei Ozon nu iartă. Apasă, din nou și din nou, acolo unde avem oricare dintre noi miezul sufletului, și te obligă să trăiești fiecare pas alături de amintirile și de stările care ne sunt cele mai proprii, dar pe care de multe ori încercăm să le ignorăm pentru a ne apăra și pentru a putea merge mai departe. Asta reușește Corina Ozon: să fie lângă tine cu dulcele și cu amarul, cu clipele de fericire și de adâncă tristețe, cu începutul și cu sfârșitul. În definitiv, povestește însăși Viața.“ (Alexandru Voicescu)

Baricadele II de Andrei Crăciun este al doilea volum de eseuri din seria jurnalistului român.

Și aş fi vorbit mult, iar dumneavoastră m-ați fi certat, apoi eu aş fi tăcut mult, şi dumneavoastră ați fi tăcut şi mai mult, am fi fost chiar aşa, ca doi oameni care ştiu cum zdrobeşte viața, căci avea dreptate Talmudul, şi domnia voastră aveați dreptate să nu uitați acest amănunt, că suntem asemenea măslinelor şi dăm din noi tot ce avem mai bun doar când suntem zdrobiți, dumneavoastră ştiți orchestra aceea care cânta o melodie atât de frumoasă, încât nimeni nu mai dorea să asculte altceva până la moarte, întocmai aşa aş fi vrut şi eu să nu se încheie niciodată noaptea care s-a încheiat, să nu izbucnească soarele acesta palid, să nu mai fie decembrie în lume, şi nici cetățeni pe trotuare, şi nici tramvaie, să rămână numai şi numai cuvintele din cartea aceasta, cartea aceasta în care cărțile sunt ucise cu brutalitate, aşa cum şi viața ucide oamenii.

Superstar de Ștefan Caraman este cel mai recent roman al autorului.

Era ora 12. Personajele noastre principale, Rick și Morty, se pregăteau să iasă în grădina bunicilor. Era o primăvară târzie.

Rick a deschis ușa cu zăvorul. Bunicul zicea că acel zăvor avea peste 100 de ani. Când Rick a deschis ușa alături de Morty, ambii copii au surâs. Era o fericire inexplicabilă.

S-au jucat, au căzut, s-au certat, au copilărit.

Era cam 8 jumătate. Copiii erau puțin răniți, murdari.

Peste 70 de ani, bărbați acum, erau despărțiți. Și-au amintit acele timpuri. Câteva lacrimi s-au prelins pe fața lor. Și-au amintit unul de altul.

Blestemul zorilor de Lavinia Călina este al doilea volum din seria Neamul Corbilor, fiind continuarea romanului Copiii întunericului.

Despărțite de încrâncenata luptă a magiei, luptă la care nu și-au dorit să ia parte, reîntâlnirea dintre Nicol și Roxana nu este cea așteptată. Ambele tinere fete intră în mrejele fără scăpare ale propriilor Neamuri, adâncindu-se treptat în fapte care le determină, aparent, să își piardă identitatea. Iar viziunea cea mai întunecată, acea viziune o morții și a crimei de neînchipuit, pare să prindă contur din ce în ce mai puternic. Un contur negru… al destinului neînduplecat.

Sponsorizare Herg Benet

Hello, guys!

Dacă vă întrebați pe unde mai sunt și ce fac, să știți că nu am uitat de blog. Mi-e foarte dor de voi și abia aștept vacanța ca să fiu din nou activă pe blog sau să citesc postările voastre. Momentan lucrarea de licență îmi consumă tot timpul liber, dar mă consolez cu gândul că peste două săptămâni toate acestea se vor fi sfârșit.

Aseară am primit o surpriză foarte plăcută de la cei de la Editura Herg Benet, care mi-au oferit o sponsorizare în cărți pentru perioada iunie-decembrie 2016, și cărora le mulțumesc nespus pentru încredere. 

Herg Benet este o editură românească înființată în 2010, al cărei scop este promovarea autorilor români contemporani, cu credința (dovedită) că și în România se pot scrie bestseller-uri la fel de reușite precum cele internaționale.  

Sunt foarte nerăbdătoare să văd ce surprize îmi vor pregăti cei de la Herg, să îmi petrec vacanța cu cărțile lor și vă povestesc despre toate aici. Până atunci, vă invit să citiți câteva recenzii deja existente pe blog:

Anamneza de Ana Săndulescu

Neverland de Radu Găvan

Octopussy de Cristina Boncea

Mica mea colecție de până acum de la Herg

Rămâneți pe aici! În curând o vă vorbesc însă pe scurt despre o cărticică, o nuvelă, mai exact, foarte frumoasă și specială pentru mine deoarece are legătură cu lucrarea mea de licență. Între timp le urez spor tuturor celor care scriu de zor la fel ca mine, fie că e vorba de lucrarea vieții sau de variante de bac. :)

Paranteză: Când veți fi mai mari, să nu lăsați toată lucrarea de licență pe ultima lună. :D

Voi ați citit cărți de la Herg Benet până acum? Dacă da, care? V-au plăcut? ^_^

Recenzie „Octopussy”(roman 18+)

Carte primită spre recenzie. Mulțumesc, Cristina!

În societatea în care trăim se publică zeci, sute de articole și reportaje despre cum să îți satisfaci mai mult partenerul, despre ce poziții sexuale să încerci în funcție de zodie sau despre cum cutare divă și-a umplut podoabele cu silicon(oare cu ce scop?). Ei bine, în această societate vei fi totuși judecat, criticat și arătat cu degetul dacă tu, un om obișnuit, îndrăznești să vorbești în public despre unul din cele mai naturale lucruri ale vieții, și anume sexul.

În contextul acestei societăți pline de ipocrizie, unde „toate fetele sunt virgine și toți băieții s-au culcat cu sute de virgine”, după cum spune un citat binecuvântat de pe net, și <sarcasm>nimeni nu se uită niciodată intenționat la porn</sarcasm>, trebuie să o felicit pe Cristina Boncea pentru curajul de a scrie despre ce vrea ea și de a face față opiniilor negative, care cu siguranță nu sunt puține.

„Hyena, o adolescentă de aproape 14 ani, se întoarce acasă după o lungă perioadă de absență din mijlocul familiei. Este primită deopotrivă cu entuziasm și scepticism de către Becks, sora sa geamănă, care încearcă să reconecteze relația lor și să recupereze toți acei ani pierduți. Dar secretele mamei, ale tatălui vitreg și ale ambelor fete sunt amenințate să iasă la iveală odată cu sosirea straniului unchi din America.

Citind această carte, ești obligat să lași deoparte toate clișeele pe care le-ai auzit despre tinerii de azi. Sex, droguri, alcool, nopți în cluburi, haine de fițe? Pentru Becks si Hyena sunt doar punctul de pornire al propriilor reflecții și raportări față de viață – o foarte ciudată raportare, de altfel…

Un roman ca o călătorie fascinantă și amețitoare, cu umor sumbru și, în același timp, o atentă celebrare a individualității extreme.”

Sincer, dacă acum jumătate de an m-ar fi întrebat cineva ce cred despre Octopussy, i-aș fi răspuns că e o carte de care mă feresc, în principiu datorită opiniilor negative transmise de alte persoane. S-a întâmplat totuși să răsfoiesc puțin într-o librărie, mi s-a părut atractivă, iar la scurt timp s-a ivit și șansa de a primi această carte pentru recenzie din partea autoarei.

Într-adevăr, în mediul online se găsesc foarte multe recenzii negative și cred că numărul lor s-ar reduce simțitor dacă ar fi scos mai mult în evidență caracterul 18+ al cărții, care conține destule scene explicite(nu erotice într-un sens bun, ci explicite) ce nu vor fi pe placul tuturor. Personajele principale ale cărții, gemenele Becks și Hyena, dar și părinții lor, Gary și Candie, explorează tipuri neconvenționale de (auto)satisfacere care pe mulți îi vor scandaliza, dar asta nu înseamnă că ele nu există.

De menționat este și faptul că această carte a fost publicată de autoare la vârsta de 17 ani și probabil scrisă la 16, de aceea am început lectura fără așteptări mari, doar cu interesul asupra poveștii pe care urma să o descopăr.

Să vă spun părerea mea de ansamblu: mi-a plăcut! A fost o carte sexy, intrigantă și cu niște glume perverse foarte reușite, care m-a scos puțin din zona de confort. Cred că îți trebuie o mică doză de nebunie și de perversitate ca să te bucuri de cartea asta, de aceea nu o recomand oricui. Persoanele prea tinere/bătrâne sau cu convingeri religioase/morale puternice probabil că nu o vor savura.

Deși acțiunea este localizată în România, toate personajele principale poartă nume englezești, ceea ce le situează undeva într-un plan superior celorlalte și totuși, cred eu, le conferă un caracter universal. Familia Sugar ar putea fi un prototip al familiei în care părinții au propriile lor probleme, comunică prea puțin cu copiii lor și le dau foarte multă libertate, drept pentru care aceștia o apucă pe căi mai neortodoxe. În același timp, familia Sugar ar putea fi orice familie de pe Glob deoarece fiecare familie are propriile secrete și e „ciudată” într-un mod unic.

Toate aceste „ciudățenii” capătă o justificare interesantă la sfârșit, pe care vă voi lăsa să o descoperiți singuri.

Principalul motiv pentru care nu am dat nota maximă acestei cărți a fost exprimarea. Deși limbajul fluid, tineresc și mai ales ironic al Cristinei este destul de atractiv, consider că ar mai fi avut nevoie de cizelare. De exemplu, autoarea are tendința de a folosi anumite structuri gramaticale pentru a scurta sau a reduce complexitatea frazelor(Becks şi-ar dori mai mult decât orice să aibă acea legatură instantă a gemenilor de care se tot aude pe colo colo.) sau să repete cuvântul „relativ” în descrieri(„camera este relativ mare”, „dressing imens, plin cu haine relativ scumpe”, „tipul arată relativ ok”).

De asemenea, unele aspecte din poveste nu par să se lege. Hyena e descrisă drept o fată timidă și religioasă, dar primul lucru pe care îl îmbracă ieșind în oraș e o fustă scurtă și mulată. Nici nu își lasă sora să iasă din casă nemachiată pentru că ar putea să o facă de râs. Undeva în carte ni se spune că mama fetelor, Candie îl cunoaște pe englezul Gary cu puțin timp înainte de nașterea fetelor, de aceea ele poartă nume englezești, și totuși ea mai petrece încă 6 ani alături de soțul ei român. Toate acestea, împreună cu ceea ce am scris mai sus despre limbaj, mi-au lăsat impresia că romanul a fost scris pe fugă.

În schimb, anglicismele și înjurăturile strecurate ocazional mi s-au părut în regulă, ele contribuind la crearea unui limbaj tineresc, autentic.

Mi-ar fi plăcut să văd mai multe detalii, în special referitor la modul în care restul familiei, nu doar Becks, reacționează la întoarcerea Hyenei. Cred că ideea din spatele poveștii are un potențial destul 

de mare și putea să fie exploatată chiar mai bine. :)

Celor care au citit-o și s-au simțit revoltați le dau un subiect de gândire: De ce toată lumea critică scenele explicite din carte și nimănui nu-i pasă că tot pe acolo unul din personaje comite o crimă oribilă? Oare care din cele două ar fi mai de preferat în viața reală? Oare nu e ceva în neregulă cu mentalitatea noastră? Am ajuns să fim așa de obișnuiți cu crimele și violurile încât ne scandalizează mai mult preferințele sexuale neobișnuite ale altora. Alții se plâng de vârsta prea mică a fetelor. Aveți idee câți copii de această vârstă sau chiar mai mici își încep viața sexuală, fumează sau chiar consumă droguri fără știrea părinților?

Din orice carte pe care o citim putem desprinde învățămine și probabil că lucrul pe care Octopussy ni-l transmite cel mai mult e că fiecare persoană e unică, normalitatea e un lucru relativ și fiecare om are propriile lui plăceri vinovate pentru care ar putea fi judecat de alții.

De asemenea, cred cu tărie că în familie și în școală ar trebui să existe mai multă deschidere în privința educației sexuale.

Consider această carte un debut promițător și voi urmări cu interes activitatea literară a Cristinei Boncea.

Citate:

• „Liniștea e un lucru periculos pentru minte.”
• „Odată ce creștem, lucrurile pe care le priveam cu fascinație ca adolescenți sau copii se schimbă și le vedem așa cum sunt, reale și uneori dureroase.”
• „Nimeni din familia Sugar nu trăiește în prezent. Toți își aleg un moment al timpului pe care-l retrăiesc la infinit.”

Nota mea: 3.5/5

Această carte poate fi achiziționată de aici.

„Neverland” de Radu Găvan— Recenzie

„În această lume rece, demnitatea este acel ceva pe care îl poți păstra doar atunci când nu mai ai nimic de pierdut.”

Încerc de mai multă vreme să scriu despre romanul Neverland, pe care l-am citit dintr-o suflare luna trecută, dar cuvintele nu par să se aștearnă așa cum am sperat. Ce poți să mai spui când o carte te lasă cu sufletul devastat?

În primul rând, nu vă lăsați înșelați de copertă. Neverland nu este o poveste frumoasă despre copilărie și familie, nu este nici continuarea la Peter Pan, ci mai degrabă o călătorie terifiantă către colțurile cele mai de temut ale minții și ale societății.

Dincolo de confortul caselor noastre calde și primitoare se află o altă lume, un loc urât și rece, unde cei mai puțin privilegiați se luptă să supraviețuiască.

Radu Găvan ne aduce într-un cartier mizer al Bucureștiului contemporan, în garsoniera modestă a lui Anton, un profesor de limba română rămas văduv. Tânărul tată se chinuie să-și crească singur fetița de 5 ani, trăind cu remușcarea de a fi greșit față de soția sa. Din relatarea la persoana I ne dăm seama că în inima profesorului se duce o luptă aspră: dorul, dragostea și regretul se luptă cu necesitatea de a rămâne lucid și de a munci pentru a asigura fetiței un trai mai bun.

Când lui Anton i se oferă o slujbă convenabilă din partea unui interlop din cartier, acesta începe să prindă gustul banilor, care par a fi singura posibilitate de evadare din mediul bolnav în care trăiește. Însă, fără să vrea, profesorul se găsește prins într-o serie de complicații ce nu țin de el, teama și dezgustul împingându-l pe un drum periculos, fără întoarcere.

În lumea conturată de Radu Găvan, gingășia se împletește cu mizeria, iar dragostea cu neputința.

Tematica romanului mi-a amintit de nuvela Moara cu noroc, studiată în liceu. Protagonistul începe ca un om bine intenționat, ce dorește să își întrețină familia prin muncă cinstită. Sub influența unui personaj nefast, acesta ajunge treptat la o degradare psihică și morală, ce îl conduce spre pierzanie.


Neverland e una din acele cărți care te fac curios în privința finalului, dar pe care nu vrei să le duci la capăt, pentru că știi că te vor lovi din plin. Începe duios, alternând capitolele narative cu unele mai „lirice”, de o sensibilitate înduioșătoare. Încet-încet, paranoia intră în tine, îți dai seama că un lucru rău urmează să se întâmple, dar încă mai speri. Mai încolo, îți vei dori să oprești acțiunea în loc, să pui capăt romanului cât încă este frumos și mulțumitor, dar nu o vei face. Vei continua să dai pagină cu pagină și să încasezi palme metaforice până la lovitura finală care este sfârșitul romanului.

Pentru că Neverland se citește atât de ușor și de rapid, probabil că îți vei începe seara încântat de noua lectură, care promite multe, și o vei sfârși îngrozit și plin de revoltă, tocmai pentru că știi că astfel de povești sunt reale și s-ar putea întâmpla oricui.

Deși cartea este centrată asupra profesorulului Anton, aceasta e de fapt povestită din două perspective narative, protagonistul celei de-a doua fiindu-ne complet necunoscut la început. Piesele de puzzle se pun cap la cap abia spre sfârșit, scoțând la iveală un lucru pentru care merită să așteptați. Însă ceea ce m-a încântat cel mai mult la acest roman au fost pasajele în care protagonistul vorbește cu dragoste despre soția și fiica sa, pasaje care, intuiesc, sunt inspirate din viața reală a autorului.

De fapt, ceea ce mi-a atras atenția asupra acestui roman a fost un interviu cu Radu Găvan, unde mi-au plăcut originalitatea răspunsurilor și viziunea autorului asupra vieții de cuplu. :)

În concluzie, mi-a plăcut mult Neverland-ul lui Radu Găvan. Mi-a plăcut la fel cum îți place un film de groază, pe care îl urmărești cu interes, deși sentimentele pe care ți le transmite nu sunt tocmai plăcute. Radu Găvan este un scriitor cu mult potențial și pe care îl voi citi cu interes și în viitor.

Nota mea: 5/5

Cartea poate fi achiziționată de aici.

„Anamneza” de Ana Săndulescu — Recenzie

Ana Săndulescu face parte din categoria scriitorilor contemporani atipici, scriitori dornici să aducă un suflu nou literaturii românești, să o adapteze cititorilor dinamici, nonconformiști. Primul ei roman, Anamneza, ne propune un subiect îndrăzneț cu un mod de prezentare original. 

Trezindu-se din comă după o tentativă nereușită de sinucidere, protagonista cărții, Luisa, rememorează evenimentele care au împins-o spre acest gest. Trecutul ei este recompus din amintiri, înregistrări din jurnal, SMS-uri și email-uri, fragmente întâmplătoare din viață care, puse cap la cap, conturează o existență deprimantă și un cerc vicios. Dragostea pentru un bărbat însurat, familia incompletă, dependența de droguri și trăirile specific adolescentine, sunt piese de puzzle împrăștiate, ce se vor așeza pentru a ne arăta cine este Luisa, îndemnându-ne în același timp la un diagnostic al propriei vieți.

Anamneza este o carte în atmosfera căreia am intrat cu ușurință și pe care am savurat-o de la un capăt la altul. Nu doar situațiile excepționale, precum misiunile de prindere în flagrant a traficanților de droguri, alături de prietenul polițist al Luisei, Sorin, ci și evenimentele cotidiene, legate de școală, facultate sau ieșiri cu prietenii, constituie deliciul acestui roman.

Luisa este un personaj al contradicțiilor. Elevă silitoare, adolescentă deprimată și consumatoare de droguri, dar și o fată petrecăreață cu multe „relații”. Consumată de dragostea pentru Sorin și în același timp puternică și capabilă să supraviețuiască pe cont propriu. Crescută de bunici, caută iubirea ce i-a lipsit în brațele altor persoane, dar se încăpățânează să țină lângă ea oameni dăunători și îi îndepărtează din viața ei pe cei benefici. Cred că fiecare cititoare se va identifica într-un mod sau altul cu Luisa și experiențele prin care trece ea.

Cât despre mine, punctul meu de interes a fost relația interzisă dintre Luisa și Sorin. Ce pot spune că am învățat de aici e că în spatele unei „amante” se poate ascunde o femeie care iubește, care se simte protejată în brațele iubitului și suferă profund în lipsa acestuia. Însă nu ar trebui să ne încredințăm dragostea unei persoane incapabile să ne facă fericiți, în speranța că aceasta o să se schimbe.

Gândurile Luisei sunt dublate de replicile Jurnalului, confidentul acesteia, care în opinia mea reprezintă vocea minții, acea voce care încearcă să se facă auzită atunci când inima ia decizii greșite, dar pe care cel mai adesea alegem să o reprimăm. Deși în mod normal mă revoltă greșelile protagoniștilor, nu i-am putut reproșa nimic Luisei, m-am regăsit pe mine în acțiunile ei și le-am înțeles.

Recomand Anamneza cititorilor deschiși la stiluri noi de scriere și experiențe noi.

Ambient muzical asociat:

Nota mea: 5/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.