7 mai 2013

# Editura Adevărul # Recenzii

Recenzie „Agnes Grey” de Anne Brontë

„Agnes Grey” de Anne Brontë

"Cu cât sunt mai mari greutățile, cu atât mai aprige sunt lipsurile noastre și cu atât mai mare ar trebui să ne fie veselia ca să le putem face față celor din urmă, așa cum ar trebui să ne fie și puterea, ca să depășim greutățile."

În epoca victoriană, drumul tinerelor către carieră era unul îngust și presărat cu piedici. Pentru o fată cu educație aleasă, dar fără o situație materială strălucită, una dintre puținele opțiuni era să se angajeze ca guvernantă. În romanul Agnes Grey, opera sa de debut, Anne Brontë valorifică experiența acumulată lucrând ca guvernantă între 1839 și 1845, punând accent pe prejudecățile și nedreptățile cu care se confruntau majoritatea femeilor ce încercau să se afirme prin forțele proprii. Publicat în 1847, romanul a fost privit atât cu interes, cât și cu indignare, însă și-a pierdut din popularitate odată cu moartea scriitoarei.

Romanul este narat la persoana I, fiind un fel de jurnal în care protagonista, Agnes, consemnează detaliile legate de experiența ei de muncă, punând accentul pe oamenii pe care îi întâlnește și pe comportamentul uman în general. Pe lângă povestea lui Agnes, se mai întâlnesc în roman și alte mențiuni referitoare la condiția femeii în epoca victoriană, pe care le voi puncta în rezumat.

Agnes Grey este o fiică de preot de condiție modestă, dar bine crescută și talentată în arte. Mama ei, inițial o femeie bogată, fusese renegată de tatăl ei și își pierduse moștenirea pentru simpla greșeală de a se căsători cu un om de condiție inferioară. Când familia ei începe să aibă probleme financiare, Agnes insistă să se angajeze ca guvernantă (o persoană care are grijă de comportamentul și educația copiilor). Sora sa, în schimb, pictează tablouri pe care le vinde (cred), dar asta nu e important pentru poveste.

La prima familie la care se angajează, Agnes are de-a face cu niște copii de netolerat: răsfățați, nesimțiți și chiar sadici(mi-a atras atenția băiețelul care prindea și tortura păsări). Părinții nu îi acordă lui Agnes niciun fel de influență asupra acestora, ci încurajează comportamentul lor de netolerat, punând pe seama guvernantei lipsa bunelor maniere și progresul greoi. Pentru că nici ea nu are experiență în acest domeniu, Agnes este foarte afectată de tratamentul primit la noua ei slujbă, care o face să se simtă părăsită și lipsită de putere.

Agnes Grey de Anne Bronte
La cea de-a doua familie, unde dă peste două fete mai mari, apropiate de ea ca și vârstă, Agnes are parte de ceva mai multă considerație, deși și aici este exclusă și privită de sus de domnișoarele pe care trebuie să le educe. Agnes, care se autodescrie ca fiind cam modestă la înfățișare, le compătimește pe elevele ei pentru felul în care valorifică frumusețea cu care au fost înzestrate. Rosalie(una dintre domnișoare), care se distrează frângând inimile bărbaților, se căsătorește în final cu un bărbat pe care ajunge să îl deteste și pierde astfel toate distracțiile din tinerețe.


În paralel este descrisă și povestea de dragoste dintre Agnes și domnul Weston, un ajutor de pastor pe care îl cunoaște pe parcursul șederii la cea de-a doua reședință. Relația celor doi este cam previzibilă și deloc spectaculoasă, dar destul de dulce și necesară pentru a întregi narațiunea.

Desfășurarea acțiunii este simplă și monotonă, fără prea mult dinamism sau răsturnări de situație. Agnes Grey nu e un roman pentru amatorii de suspans, ci mai degrabă pentru cei care caută în lectură o oază de liniște. Dacă vă doriți o carte liniștită și relaxantă, care să vă încânte fără să vă dea bătăi de cap, Agnes Grey reprezintă o alegere perfectă.

Ceea ce m-a impresionat însă la această carte a fost cursivitatea limbajului, fluența cu care sunt legate propozițiile și frazele între ele. Stilul lui Anne Brontë este limpede și melodios, aproape poetic. Chiar dacă acțiunea este monotonă, autoarea știe să-și mențină cititorii interesați. George Moore spune despre Agnes Grey că reprezintă "cea mai sublimă narațiune a limbii engleze", comparând stilul de a scrie al lui Anne Brontë cu cel al lui Jane Austen.

O lectură scurtă și lejeră, care se poate termina cu ușurință într-o zi.

"Inima omenească este aidoma cauciucului: își schimbă forma la cea mai mică atingere, dar rezistă la lovituri dure.

Nota mea: 5/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.

15 comentarii:

  1. Frumoasa recenzie. Surorile Bronte dau eroinelor din romanele lor dorinta de auto-realizare si emancipare.Cu toate acestea, eroinele pastreaza gingasia, talentul si modestia. :) "Agnes Grey" mi aminteste de romanul "Jane Eyre" al surorii lui Anne, Charlotte Bronte. Cele trei surori Bronte (Charlotte, Anne si Emily) se transpun in romanele lor. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr, situația lor este diferită, totuși cele două personaje seamănă prin personalitate(deși Jane e puțin mai înțepată și știe să se impună) și prin faptul că ambele lucrează ca guvernante și prin profesia lor ajung să cunoască dragostea. ;)

      Ștergere
  2. Foarte frumoasă recenzia! Îmi plac cărţile de acest tip. Relaxante, profunde şi mă duc cu gândul la vremurile de demult. Nu am cartea însă probabil o voi adăuga şi eu la colecţia din care face parte. Am şi eu câteva din cărticelele din serie :D.

    Îmi place iepuraşul ^^. Am scos şi eu toţi iepuraşii la îndemână :D :D!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iepurașul stă de mult timp pe raft și are grijă de biblioteca mea. ^^
      Îmi plac tare mult cărțile din serie. Sunt micuțe, foarte drăgălașe ca aspect, și convenabile ca preț. Sper să-ți poți întregi colecția. :D

      Ștergere
  3. Daca ti-a placut Agnes Grey, o sa adori "Chiriasa de la Wildfell Hall". E superba, mi-a placut cel mai mult dintre cartile surorilor. Nu stiu daca o gasesti in romana pe la librarie, eu am gasit-o din noroc la un anticariat, dar in engleza o gasesti peste tot.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hehe, merci. ^_^ Am citit cartea de curând și probabil că voi scrie și despre ea pe blog. A apărut acum vreun an la Lira sub denumirea de Necunoscuta de la Wildfell Hall, eu mi-am luat-o cu un ziar, dar acum se găsește și pe net și posibil și prin librării. Alte versiuni nu știu să mai fie decât poate mai vechi. Mă bucur că îți plac surorile Bronte. >:D<

      Ștergere
    2. Pare interesanta cartea... ori recenzia e de vina :)). oricum m-ai determinat sa o pun pe lista :). Frumoasa prezentarea.

      Ștergere
    3. Țin minte dintr-un articol că ție îți plăceau Jane Austen și surorile Bronte, sigur o să-ți placă și această carte. ;)

      Ștergere
    4. :)) te cred pe cuvant. oricum Anne e singura dintre durorile Bronte pe care nu am citit-o. Ar fi cazul, nu?:)

      Ștergere
  4. Absolut genială!Parcă aş vrea să citesc şi eu cartea asta,după cât de grozavă e recenzia!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, stop it you. :>
      Ești o drăguță. :*

      Ștergere
  5. Cred ca mi-ai (re)deschis apetitul pentru a mai citi (inca o data) toate cartile mele de suflet! Frumoasa recenzie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Și eu le-aș reciti cu plăcere. ^_^

      Ștergere
  6. frumoasa recenzie si eu am citit cartea aceasta acum vreo 3-4 ani, imi aduc aminte ca era un roman simplu insa l-am citit pe nerasuflate pentru ca imi placea felul in care este scris.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am avut și eu aceeași impresie. Mulțumesc. :)

      Ștergere

Follow Us @soratemplates