„Anamneza” de Ana Săndulescu — Recenzie

Ana Săndulescu face parte din categoria scriitorilor contemporani atipici, scriitori dornici să aducă un suflu nou literaturii românești, să o adapteze cititorilor dinamici, nonconformiști. Primul ei roman, Anamneza, ne propune un subiect îndrăzneț cu un mod de prezentare original. 

Trezindu-se din comă după o tentativă nereușită de sinucidere, protagonista cărții, Luisa, rememorează evenimentele care au împins-o spre acest gest. Trecutul ei este recompus din amintiri, înregistrări din jurnal, SMS-uri și email-uri, fragmente întâmplătoare din viață care, puse cap la cap, conturează o existență deprimantă și un cerc vicios. Dragostea pentru un bărbat însurat, familia incompletă, dependența de droguri și trăirile specific adolescentine, sunt piese de puzzle împrăștiate, ce se vor așeza pentru a ne arăta cine este Luisa, îndemnându-ne în același timp la un diagnostic al propriei vieți.

Anamneza este o carte în atmosfera căreia am intrat cu ușurință și pe care am savurat-o de la un capăt la altul. Nu doar situațiile excepționale, precum misiunile de prindere în flagrant a traficanților de droguri, alături de prietenul polițist al Luisei, Sorin, ci și evenimentele cotidiene, legate de școală, facultate sau ieșiri cu prietenii, constituie deliciul acestui roman.

Luisa este un personaj al contradicțiilor. Elevă silitoare, adolescentă deprimată și consumatoare de droguri, dar și o fată petrecăreață cu multe „relații”. Consumată de dragostea pentru Sorin și în același timp puternică și capabilă să supraviețuiască pe cont propriu. Crescută de bunici, caută iubirea ce i-a lipsit în brațele altor persoane, dar se încăpățânează să țină lângă ea oameni dăunători și îi îndepărtează din viața ei pe cei benefici. Cred că fiecare cititoare se va identifica într-un mod sau altul cu Luisa și experiențele prin care trece ea.

Cât despre mine, punctul meu de interes a fost relația interzisă dintre Luisa și Sorin. Ce pot spune că am învățat de aici e că în spatele unei „amante” se poate ascunde o femeie care iubește, care se simte protejată în brațele iubitului și suferă profund în lipsa acestuia. Însă nu ar trebui să ne încredințăm dragostea unei persoane incapabile să ne facă fericiți, în speranța că aceasta o să se schimbe.

Gândurile Luisei sunt dublate de replicile Jurnalului, confidentul acesteia, care în opinia mea reprezintă vocea minții, acea voce care încearcă să se facă auzită atunci când inima ia decizii greșite, dar pe care cel mai adesea alegem să o reprimăm. Deși în mod normal mă revoltă greșelile protagoniștilor, nu i-am putut reproșa nimic Luisei, m-am regăsit pe mine în acțiunile ei și le-am înțeles.

Recomand Anamneza cititorilor deschiși la stiluri noi de scriere și experiențe noi.

Ambient muzical asociat:

Nota mea: 5/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.