Căprioara în raiul pierdut

Image Source: tumblr

Sunt o căprioară. 

Oamenii m-au rănit în inimă, iar în loc de sânge au izvorât lacrimi. Ceruri milostive, iată vă spun taina mea: în loc de sânge, în inimă am lacrimi. De aceea plâng pentru toţi cei trişti, pentru toţi cei nevinovaţi, pentru toţi cei umiliţi, pentru toti cei răniţi, pentru toţi cei nebăgaţi în seamă.

A fi este pentru mine acelaşi lucru cu a iubi.

Prin abisuri înfricosatoare şi prin prăpastii grozave trece iubirea mea spre tine, cerule albastru; spre tine, omule bun; spre tine, dumbravă înflorită; spre tine, floare mirositoare; spre tine, Preabunule şi Preagingaşule!

Ştiţi, căprioara nu poate să urască; ea poate doar să jelească şi să compătimească. Toate jignirile, toate grosolăniile ea le respinge prin tristeţe şi compătimire. 

Pe mine oamenii m-au trimis în lume, mi-au spus şi mi-au hărăzit: Fii tristeţe si dragoste. Iar eu, cu întreaga mea fiinţă împlinesc sarcina mea: mă tânguiesc şi iubesc. Mă tânguiesc prin dragoste şi iubesc prin tânguire. Şi oare pot fi altfel în lumea aceasta locuită de oameni?!...

(Sf. Iustin Popovici, Căprioara în raiul pierdut)

Concursuri peste concursuri...

Image Source: tumblr

Veşti bune pentru amatorii de concursuri, o mulțime fiind în desfășurare în această perioadă. Vă las aici doar o mică parte dintre ele:

"Midnight Rescue" de Elle Kennedy
http://whatswithallex.blogspot.ro/2013/02/concurs-midnight-rescue-elle-kennedy.html

"The Aristocrat’s Lady" & "Beauty in Disguise" de Mary Moore
http://christianbookshelfreviews.blogspot.ro/2013/02/interview-giveaway-mary-moore-author-of.html

"The Perfume Garden" de Kate Lord Brow
http://quietreadin.blogspot.ro/2013/02/interviu-cu-kate-lord-brow-si-concurs.html

"The House of Velvet and Glass" de Katherine Howe
http://muse-in-the-fog.blogspot.ro/2013/02/leap-into-books-giveaway-hop.html

O carte la alegere până în 10 euro
http://mythicalbooks.blogspot.ro/2013/02/leap-into-books-giveaway-hop.html

Viaţa lui Pi de Zann Martel şi Hobbitul de J. R. R. Tolkien
http://mythicalbooks.blogspot.ro/2013/02/concurs-martisor-1-si-8-martie.html

"The Samantha Project" de Stephanie Karpinske (carte digitală)
http://books-and-coffee-now.blogspot.ro/2013/02/the-samantha-project-by-stephanie.html

Recenzie „Ultima concubină” de Lesley Downer

De n-ai fi tu,
Cui i-aş mai putea arăta
Floarea de prun?
Când vine vorba de înflorire şi parfum,
Numai ea ştie ce înseamnă cu adevărat.

- Ki no Tomonori

Îmi aduc aminte cu nostalgie cum Ultima concubină a fost prima carte inspirată din cultura japoneză pe care am citit-o, uimindu-mă la momentul respectiv prin multitudinea de informaţii pe care le aducea despre această cultură. De la sărăcia şi prejudecăţile satului tradiţional până la intrigile şi ceremoniile complicate din apartamentele imperiale, totul este descris printr-un stil rafinat cu o bogăţie de detalii captivante.

Acţiunea cărţii se desfăşoară în jurul anilor 1860, când în Japonia existau două poluri de influenţă, shogunul şi împăratul. Deşi teoretic împăratul era considerat sursa întregii puteri, acesta era aproape captiv în palatul său din Kyoto, puterea fiind exercitată de fapt de către shogun, care îşi avea reşedinţa la Edo (astăzi Tokyo).

În acest context istoric, prinţesa imperială Kazu este trimisă fără voia ei să-i fie nevastă shogunului Iemochi. Într-unul din satele în care poposeşte în procesiune, aceasta o întâlneşte pe Sachi, o fată de la ţară care atrage atenţia prin frumuseţea sa ieşită din comun. Prinţesa o aduce pe Sachi la palat pentru a-i fi prietenă devotată, iar mai târziu îi înlesneşte fetei drumul spre apartamentele shogunului, dăruindu-i-o acestuia drept concubină.

Sachi, care este protagonista romanului, se bucură pentru o perioadă foarte scurtă de aprecierea shogunului şi de poziţia ridicată în cadrul curţii, până când istoria îi întunecă perspectivele cu umbra ei nefastă. Pe fondul unor conflicte din ce în ce mai dese cu susţinătorii împăratului, shogunul Iemochi pleacă într-o călătorie spre Kyoto în urma căreia moare.

De aici începe drama lui Sachi, rămasă văduvă într-o perioadă zbuciumată din istoria Japoniei, în care tradiţiile se prăbuşesc pentru a face loc modernităţii. Sachi părăseşte palatul din Edo, în care îşi duceau viaţa 3000 de femei, traversând Japonia devastată de război în scopul ajutorării prinţesei Kazu. Pe parcursul acestei călătorii anevoioase, Sachi va cunoaşte, în această lume ostilă, dragostea adevărată prin intermediul lui Shinzaemon, un samurai proscris, descoperind de asemenea detalii cu privire la originile sale misterioase.

Ultima concubină este un roman al metamorfozei, nu doar a lui Sachi, ci și a întregii civilizații japoneze. Asistăm la căderea şogunatului și reinstaurarea imperiului, eveniment istoric ce a zguduit Japonia din temelii. Societatea tradiţională japoneză, care prin izolarea ei rămăsese în urma Occidentului, trece printr-o perioadă de modernizare accelerată sub influenţa "barbarilor cu păr roşu". Astfel se face că lumea schițată la începutul romanului este complet diferită de cea care ni se înfățișează la sfârșit.

Un aspect foarte interesant este că povestea din spatele romanului este chiar inspirată din realitate. Prinţesa Kazu a existat în realitate, la fel ca şi alte personaje ale romanului. Aceasta a fost trimisă să se mărite cu shogunul Iemochi la vârsta de doar 15 ani, străbătând acelaşi traseu descris în carte. Înainte ca shogunul să pornească în ultima sa călătorie la Kyoto, prinţesa i-a dăruit acestuia un cadou de adio: o concubină.

Pe lângă povestea propriu-zisă, am adorat toate detaliile legate de istorie, arte sau ritualuri, romanul fiind o monografie a societăţii japoneze din secolul a XIX-lea. M-au încântat îndeosebi scurtele poezii japoneze inserate pe alocuri, care constituie deliciul oricărui fan. Mi-ar fi plăcut să postez şi altele, însă vă voi lăsa să le descoperiţi pe parcurs. 

Faptul că o autoare engleză scrie despre Japonia mi s-a părut atât un plus, cât și un minus. Un plus deoarece ea scrie într-un limbaj familiar și accesibil occidentalilor, care face povestea captivantă. Un minus deoarece apar spre sfârșit și câteva elemente de soap opera, cel puţin aşa mi s-au părut răsturnările de situaţie care fac povestea puțin cam nerealistă.

Nota mea: 5/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.

Despre autoare

LESLEY DOWNER s-a născut în 1959 la Londra. Mama ei era de origine chineză, iar tatăl preda chineza la University of London. Crescând într-o casă plină de cărţi despre cultura şi civilizaţia Asiei, Lesley este fascinată mai ales de Japonia. După studii la Oxford şi la London University, în 1978 câştigă o bursă în Ţara Soarelui-Răsare, unde rămâne cinci ani.

Romanul Ultima concubină este un bestseller internaţional publicat în peste douăzeci şi cinci de ţări şi nominalizat în 2009 la Premiul Romantic Novel of the Year.

Timbre inspirate din operele lui Jane Austen

Cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la publicarea romanului Mândrie şi prejudecată, England's Royal Mail a pus ieri spre vânzare un set de timbre ilustrând scene memorabile din operele lui Jane Austen. Cele şase ilustraţii au fost realizate de Angela Barrett. Purtătorul de cuvânt Andrew Hammond a declarat: "Când te gândeşti la cei mai importanţi scriitori britanici, imediat îţi vine în minte Jane Austen. Romanele ei au adus o contribuţie deosebită culturii britanice în ultimele două secole". 

Jane Austen (1775-1817) a fost o romancieră engleză din perioada romantică pre-victoriană. Datorită viziunii sale complex-realiste a vieții interioare a femeilor, a măiestriei descrierii, a amestecului bine dozat de descrieri la persoana a treia, respectiv de comentarii ironice și burlești, Austen a devenit fără îndoială cea mai notabilă scriitoare a epocii sale, cu o influență deosebită asupra tuturor cititorilor săi, chiar dacă, în timpul vieții, nu a avut prea mult succes. (Wikipedia) 

Mai multe evenimente au fost planificate în acest an pentru a celebra bicentenarul celui mai iubit roman al autoarei. Publicat în 1813, Mândrie şi prejudecată a fost al doilea roman al lui Jane Austen, pe care ea însăşi l-a descris ca fiind "cel mai drag copil al ei".

Personal, ador modul în care Poşta britanică a decis să sărbătorească acest eveniment. Voi ce părere aveţi despre aceste ilustraţii? Recunoaşteţi scenele din cărţi? :)

...

Am avut una din acele zile în care toate relele lumii par să se reverse asupra ta. Momente în care nu îţi doreşti decât să devii invizibil, să închizi ochii, şi să nu mai ştii nimic de tine şi de cei din jur. Experimentez în mod constant acest sentiment. Parcă îmi caut singură suferinţa, şi tot eu o dau la o parte şi trec peste.

Întorcându-mă acasă pe întuneric, am văzut un cuplu de bătrânei mergând înaintea mea. Bătrânul era înalt, cocoşat, şi mergea cu capul aplecat mult în faţă. Soţia sa era slabă şi mică de statură, avea o privire blândă, şi ducea în mână, cu greu, nişte sacoşe uzate. Mergeau amândoi încet, în întunericul serii, şi se sprijineau unul pe altul. În starea în care eram, mi s-a părut o privelişte emoționantă. Şi atunci am realizat brusc: sunt tânără. Orice problemă aş avea, mai am destul timp să îndrept lucrurile. Pot să o iau de la capăt de nenumărate ori, să cad şi să mă ridic singură cu demnitate. Ce e tristeţea, oricum? Doar o iluzie a firii...

Gânduri despre Valentine's Day

Probabil că scriu această postare cu mare întârziere, din păcate școala a pus stăpânire pe mine, iar eu trebuie să mă abțin eroic de la majoritatea lucrurilor drăguțe care îmi fac plăcere. Cum merg lucrurile pe la voi, toate sunt în regulă? Se pare că am trecut cu bine și peste Ziua Îndrăgostiților, deși mă așteptam literalmente la o avalanșă de inimioare și ursuleți de pluș. În anii precedenți, Valentine's Day era o zi cam frustrantă pentru fetele fără iubit, din moment ce fetele într-o relație aveau grijă să-și expună intenționat cadourile pe bancă pe tot parcursul zilei. Se pare însă că în clasa a 12-a lumea devine ceva mai discretă și mai cu capul pe umeri, realizează și ei că totul trece și nimic nu mai poate fi făcut în joacă. Colegii mei au trecut de la ursuleți de pluș la cadouri mai serioase, unii sunt implicați în relații lungi ce depășesc 1-2 ani, fac planuri pentru a merge împreună la facultate, iar eu mă bucur când îi văd că sunt uniți și demonstrează maturitate în gândire. Firește că avem în clasa noastră tot felul de tipologii umane: "într-o relație", "rămânem prieteni", "forever alone", "friendzoned", dar și "cuceritori" pe care la fiecare bal îi vezi cu o parteneră diferită.

Revenind la subiect, Valentine's Day e o sărbătoare care m-a intrigat dintotdeauna, asta pentru că avem și noi Dragobetele care e parte din cultura noastră, care e vechi de când lumea și practic a prins rădăcini în aceste pământuri. Valentine's Day nu a intrat la noi decât de câțiva ani și deja a reușit să întreacă Dragobetele în popularitate. Oare din ce motiv? Ca să putem să ne sincronizăm, să imităm străinii care de fapt nu dau doi bani pe cultura noastră. Ziua Îndrăgostiților nu are nicio istorie și nicio semnificație pentru poporul român, e un fel de formă fără fond dacă mi se permite să-l citez pe Maiorescu.

Nu e ca și cum aș fi împotriva iubirii în sine. De fapt, chiar dacă sunt single, nu-mi displace ideea de zi a îndrăgostiților. Cu toată agitația și preocupările cotidiene, sunt convinsă că e greu pentru cei care sunt într-o relație să facă în mod constant gesturi romantice, să mențină acel element de noutate care te împiedică să te plictisești de persoana iubită. O zi dedicată manifestării iubirii oferă îndrăgostiților un impuls și un prilej de a acționa spre bucuria persoanei iubite, sacrificând puțin din interesul și timpul lor personal. Teoretic.

Ca majoritatea sărbătorilor însă, Valentine's Day are și ea o latură comercială exploatată la maxim (Ca o paranteză, cine credeți că încasează cel mai mult de pe urma vânzărilor de Valentine's Day din România? Evident că tot străinii, că doar nu noi). Popularitatea sărbătorii constrânge îndrăgostiții să facă un cadou persoanei iubite, dar nu au timp și nici inspirație și atunci apelează la produsele sau la pachetele speciale realizate de către comercianți. În primul rând, cu ce diferă o ciocolată cu inimioare pe ambalaj față de una simplă? Mă îndoiesc că are mai multă dragoste în ea decât cealaltă. Dar asta nu contează. Chestia e că... majoritatea cadourilor sunt trase la indigo. Sau lipsite de dorința de a dărui. Imaginează-te falit, neavând bani nici măcar pentru autobuz, și totuși ești forțat să-i cumperi un cadou iubitei, pentru că vine Valentine's Day și toate prietenele ei vor primi câte ceva. Când te duci direct la magazin și cumperi direct o ciocolată și un trandafir, parcă lipsește plăcerea căutării îndelungate. Și atunci cadoul nu mai devine o manifestare a sentimentelor, ci mai degrabă un clișeu, o îndatorire, un moft.

Fetelor, oricine poate să se oprească la magazin în drum spre școală și să cumpere o cutie cu bomboane, dar dacă ați putea găti acasă ceva dulce și să îl ambalați frumos, atunci ar fi o adevărată  dovadă de dragoste. Iar dacă un băiat s-ar încumeta să facă și el chestia asta, și i-ar reuși, sunt sigură că fata ar rămâne fără cuvinte. Și să știți că romantismul și chestiile de gentleman încă sunt foarte apreciate și nu dăunează aspectului de bad guy. Deși nu ai cum să dai greș cu ceva clasic (ciocolată/trandafir/ursuleț), un cadou personalizat e o dovadă că știi să acorzi atenție și să înțelegi gusturile persoanei iubite.

În încheiere, ceva frumos, pentru îndrăgostiți și nu numai:

Când arta se naște din suferință

Când mai ai doar câteva luni de trăit, cum îți iei la revedere?

Zach a ales muzica.

Zach Sobiech a fost diagnosticat cu osteosarcom(un tip de cancer osos) în 2009, la vârsta de 14 ani. După diagnostic, Zach a suferit mai multe intervenții chirurgicale și luni de chimioterapie. În mai 2012, cancerul s-a răspândit la pelvis și la plămâni. Nu i-au mai rămas alte tratamente. Familiei i s-a spus că acesta va mai trăi între câteva luni și un an, dar ei speră la mai mult. În timp ce Zach se luptă să supraviețuiască, el păstrează aceeași atitudine optimistă dintotdeauna. 

Astfel se face că, în loc să lase scrisori de adio, Zach compune melodii pentru cei dragi. Videoclipul melodiei Clouds a intrat în atenție mondială după ce povestea lui Zach a apărut în ziare, pe Internet și la televizor. Videoclipul a atins deja 2 milioane de vizualizări și e în continuă creștere. Familia lui Zach a inițiat o fundație - Zach Sobiech Osteosarcoma Fund- spre care vor merge încasările provenite din această melodie.

CLOUDS LYRICS:

Well I fell down, down, down
Into this dark and lonely hole
There was no one there to care about me anymore
And I needed a way to climb and grab a hold of the edge
You were sitting there holding a rope

And we’ll go up, up, up
But I’ll fly a little higher
We’ll go up in the clouds because the view is a little nicer
Up here my dear
It won’t be long now, it won’t be long now

When I get back on land
Well I’ll never get my chance
Be ready to live and it’ll be ripped right out of my hands
Maybe someday we’ll take a little ride
We’ll go up, up, up and everything will be just fine

And we’ll go up, up, up
But I’ll fly a little higher
We’ll go up in the clouds because the view is a little nicer
Up here my dear

It won’t be long now, it won’t be long now
If only I had a little bit more time
If only I had a little bit more time with you

We could go up, up, up
And take that little ride
And sit there holding hands
And everything would be just right
And maybe someday I’ll see you again
We’ll float up in the clouds and we’ll never see the end

And we’ll go up, up, up
But I’ll fly a little higher
We’ll go up in the clouds because the view is a little nicer
Up here my dear
It won’t be long now, it won’t be long now

Recenzie „Alchimistul” de Paulo Coelho

Am citit Alchimistul în format digital, a fost o lectură scurtă și ușoară, deloc obositoare. 

Romanul urmărește drumul lui Santiago, un băiat care își părăsește îndeletnicirea de păstor pentru a ajunge la Piramide, în căutarea unei comori pe care doar o visase. Călătoria este primejdioasă, dar aduce o mulţime de premiere şi oportunităţi. Băiatul învaţă mai multe despre firea umană prin oamenii pe care-i întâlneşte, şi astfel obţine o imagine a propriei persoane. Comoara este doar un pretext, Santiago nu porneşte în căutarea averii, ci în căutarea sinelui.

Lectura mi-a adus aminte, într-o mică măsură, de Micul Prinț, ambii protagoniști având parte de o călătorie inițiatică, și de întâlniri din care trag învățăminte. Asemenea lui Santiago sunt toţi tinerii din zilele noastre; sunt nehotărâţi, nu au o imagine detaliată a propriei persoane; parcă ar tânji la mai mult, parcă ar vrea să-şi schimbe existenţa, şi totuşi au nevoie de un imbold, nu ştiu încotro să o ia sau ce trebuie să facă. Alchimistul este o poveste drăguță menită să crească optimismul și să ofere un imbold pentru urmărirea țelurilor proprii, și probabil că mi-ar fi intrat la suflet dacă nu ar fi fost unele aspecte care mi-au umbrit așteptările.

Mi-a plăcut cartea și totuși nu m-am atașat de ea, cum mi se întâmplă cu alte cărți, deși la început eram convinsă că așa va fi. Nu am detestat-o și nici nu m-a impresionat, a fost undeva la mijloc. 

În primul rând, m-a scos din sărite publicitatea excesivă din jurul aceste cărți, care parcă vrea să spună "Alchimistul e o carte care schimbă vieți. Nu poți fi complet dacă nu citești Alchimistul". A fost o carte ca toate celelalte, e prea exagerat să o numești revelatoare. Am citit cărţi mult mai valoroase care nu s-au bucurat de atât de mult succes, şi bănuiesc că e din cauza faptului că, fiind o lectură uşoară, Alchimistul prinde bine la mai multe categorii de public. Observ că există oameni profund marcaţi de această lectură, dar şi alţii care o situează la un nivel destul de scăzut. 

Apoi, autorul mi se pare cam indecis, iar cartea o ia în multe direcții: predomină caracterul de fabulă, dar are în același timp și caracter religios, și ocult. Nu mi se pare în regulă amestecarea celor trei, care se bat cap în cap. Fiind o persoană ceva mai religioasă, pot spune că am rămas cu un gust amărui pe alocuri. Coelho încearcă să fie profund deformând conceptele tradiționale despre religie, fapt care nu prea îi reușește. Chiar în prefața cărții autorul povestește cum făcuse parte din nu mai știu ce organizație ocultă, iar influența acesteia se face din plin simțită pe parcursul cărții. Romanul se vrea a fi o lectură motivațională, deci ar fi putut foarte bine să nu amestece religia în asta. 

Ca să închei totuşi cu un aspect pozitiv, din Alchimistul am rămas cu niște povețe frumoase care pot fi utile în restabilirea încrederii în sine, și care merită reîmprospătate în memorie din când în când. Cartea abundă în astfel de citate, aș putea spune chiar că sunt prea multe și ajungi să te saturi de ele. 

A citit cineva Alchimistul? Care a fost părerea voastră?

Când toate zilele sunt egale în­seamnă că oamenii au încetat să vadă lucrurile bune care apar în viaţa lor de câte ori soarele traversează bolta.

***

― De ce nu mergi acum la Mecca? întrebă flă­căul.

― Pentru că Mecca mă ţine în viaţă. Mă face să suport toate zilele astea neschimbate, vasele as­tea tăcute pe rafturi, prânzul şi cina în taverna aia oribilă. Mi-e frică să-mi împlinesc visul, şi pe urmă să nu mai am niciun motiv să trăiesc. 

***

Indiferent ce face, orice om de pe acest Pă­mânt joacă un rol principal în Istoria lumii, a spus el. Şi, fireşte, nu ştie acest lucru.

Nota mea: 3/5

Această carte poate fi achiziționată de aici.

Nou în bibliotecă (2)

A trecut mult timp de la ultima postare de acest gen și pentru că românului îi șade bine când se laudă, nu mă pot abține să împărtășesc cu voi noutățile care au ajuns în biblioteca mea în decembrie și ianuarie.

De la Simona de pe blogul Shattering Words am primit un pachet genial de swag-uri, majoritatea semnate de autori:

De la autoarea Michelle Cohen Corasanti am primit cartea The Almond Tree pentru recenzie, iar de la Susan Kaye Quinn am primit cartea Open Minds prin tragere la sorți.

De la fetele de pe Walking on Letters am primit Susanna's Christmas Wish și La jumătatea drumului spre mormânt, câștigate la două concursuri de pe blog. Mulțumesc mult!

Achiziții proprii:

Cam asta a fost! Pe la voi ce mai e nou? :)

Ebook-uri gratuite de la Elefant.ro

Vă aduc în atenție faptul că siteul Elefant.ro oferă gratuit o serie de ebook-uri pe o perioadă nedeterminată. Majoritatea sunt cărți clasice în engleză, dar există și titluri mai recente în limba română. 

Link:
http://www.elefant.ro/promo/ebook-gratis-71.html?per_page=30&pn=1&sort_on=sales