Recenzie „Ultima concubină” de Lesley Downer

De n-ai fi tu,
Cui i-aş mai putea arăta
Floarea de prun?
Când vine vorba de înflorire şi parfum,
Numai ea ştie ce înseamnă cu adevărat.

- Ki no Tomonori

Îmi aduc aminte cu nostalgie cum Ultima concubină a fost prima carte inspirată din cultura japoneză pe care am citit-o, uimindu-mă la momentul respectiv prin multitudinea de informaţii pe care le aducea despre această cultură. De la sărăcia şi prejudecăţile satului tradiţional până la intrigile şi ceremoniile complicate din apartamentele imperiale, totul este descris printr-un stil rafinat cu o bogăţie de detalii captivante.

Acţiunea cărţii se desfăşoară în jurul anilor 1860, când în Japonia existau două poluri de influenţă, shogunul şi împăratul. Deşi teoretic împăratul era considerat sursa întregii puteri, acesta era aproape captiv în palatul său din Kyoto, puterea fiind exercitată de fapt de către shogun, care îşi avea reşedinţa la Edo (astăzi Tokyo).

În acest context istoric, prinţesa imperială Kazu este trimisă fără voia ei să-i fie nevastă shogunului Iemochi. Într-unul din satele în care poposeşte în procesiune, aceasta o întâlneşte pe Sachi, o fată de la ţară care atrage atenţia prin frumuseţea sa ieşită din comun. Prinţesa o aduce pe Sachi la palat pentru a-i fi prietenă devotată, iar mai târziu îi înlesneşte fetei drumul spre apartamentele shogunului, dăruindu-i-o acestuia drept concubină.

Sachi, care este protagonista romanului, se bucură pentru o perioadă foarte scurtă de aprecierea shogunului şi de poziţia ridicată în cadrul curţii, până când istoria îi întunecă perspectivele cu umbra ei nefastă. Pe fondul unor conflicte din ce în ce mai dese cu susţinătorii împăratului, shogunul Iemochi pleacă într-o călătorie spre Kyoto în urma căreia moare.

De aici începe drama lui Sachi, rămasă văduvă într-o perioadă zbuciumată din istoria Japoniei, în care tradiţiile se prăbuşesc pentru a face loc modernităţii. Sachi părăseşte palatul din Edo, în care îşi duceau viaţa 3000 de femei, traversând Japonia devastată de război în scopul ajutorării prinţesei Kazu. Pe parcursul acestei călătorii anevoioase, Sachi va cunoaşte, în această lume ostilă, dragostea adevărată prin intermediul lui Shinzaemon, un samurai proscris, descoperind de asemenea detalii cu privire la originile sale misterioase.

Ultima concubină este un roman al metamorfozei, nu doar a lui Sachi, ci și a întregii civilizații japoneze. Asistăm la căderea şogunatului și reinstaurarea imperiului, eveniment istoric ce a zguduit Japonia din temelii. Societatea tradiţională japoneză, care prin izolarea ei rămăsese în urma Occidentului, trece printr-o perioadă de modernizare accelerată sub influenţa "barbarilor cu păr roşu". Astfel se face că lumea schițată la începutul romanului este complet diferită de cea care ni se înfățișează la sfârșit.

Un aspect foarte interesant este că povestea din spatele romanului este chiar inspirată din realitate. Prinţesa Kazu a existat în realitate, la fel ca şi alte personaje ale romanului. Aceasta a fost trimisă să se mărite cu shogunul Iemochi la vârsta de doar 15 ani, străbătând acelaşi traseu descris în carte. Înainte ca shogunul să pornească în ultima sa călătorie la Kyoto, prinţesa i-a dăruit acestuia un cadou de adio: o concubină.

Pe lângă povestea propriu-zisă, am adorat toate detaliile legate de istorie, arte sau ritualuri, romanul fiind o monografie a societăţii japoneze din secolul a XIX-lea. M-au încântat îndeosebi scurtele poezii japoneze inserate pe alocuri, care constituie deliciul oricărui fan. Mi-ar fi plăcut să postez şi altele, însă vă voi lăsa să le descoperiţi pe parcurs. 

Faptul că o autoare engleză scrie despre Japonia mi s-a părut atât un plus, cât și un minus. Un plus deoarece ea scrie într-un limbaj familiar și accesibil occidentalilor, care face povestea captivantă. Un minus deoarece apar spre sfârșit și câteva elemente de soap opera, cel puţin aşa mi s-au părut răsturnările de situaţie care fac povestea puțin cam nerealistă.

Nota mea: 5/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.

Despre autoare

LESLEY DOWNER s-a născut în 1959 la Londra. Mama ei era de origine chineză, iar tatăl preda chineza la University of London. Crescând într-o casă plină de cărţi despre cultura şi civilizaţia Asiei, Lesley este fascinată mai ales de Japonia. După studii la Oxford şi la London University, în 1978 câştigă o bursă în Ţara Soarelui-Răsare, unde rămâne cinci ani.

Romanul Ultima concubină este un bestseller internaţional publicat în peste douăzeci şi cinci de ţări şi nominalizat în 2009 la Premiul Romantic Novel of the Year.