2012: That awkward moment when you see a 6 year old with a better phone than yours.
2013: That awkward moment when you see a 2 year old with a better phone than yours.
Observasem de mai de mult cum copilașii noștri devin din ce în ce mai echipați în materie de gadgeturi care nu folosesc la nimic, dar ieri am mai auzit o trăznaie de nu-ți dai seama dacă e de râs sau de plâns. Verișorul meu are doi ani și deja are tabletă. Nu una din aia ieftină, la vreo 300-400 RON, ci chiar una scumpă, achiziționată în rate. Motivul? Părinții nu au timp să-și supravegheze copilul non-stop, iar tableta ține puștiul ocupat și cuminte, departe de orice pericol.
Desigur că nu e treaba mea cum își cresc alții copiii. Desigur că nu e treaba mea pe ce-și cheltuiesc banii cei care au prea mulți bani. Dar pe bune, părinților, ce naiba se întâmplă cu voi?
E nevoie să enumăr toate chestiile faine pe care le făceam noi în copilărie? Stăteam uitați cu orele în fața blocului și prin parcuri, jucând tot felul de jocuri și umplând trotuarele cu desene și șotroane. Ne dădeam în leagăne atât de sus, încât păreau că mai au puțin și se dau peste cap. Transformam în jucărie orice obiect aruncat de părinți sau o piatră din fața blocului. Nu ne deranjau foamea, vânătăile și juliturile. Mângâiam toate animalele de la țară sau de pe stradă și uneori mai luam și purici, dar era ok. Iar astăzi suntem în viață și chiar bine-merci. La fel sunt și părinții noștri, și bunicii noștri, care au copilărit chiar mai prost decât noi și le-a prins bine.
Da, am avut o copilărie foarte periculoasă și... ieftină chiar. Nu aveam nevoie de gadget-uri scumpe ca să fim fericiți, nu aveam nevoie de dezinfectant și săpun Protex ca să fim sănătoși. Ca să învățăm să scriem și să citim ne erau de ajuns manualul și caietul, nu ne trebuiau 'nșpe mii de culegeri, auxiliare, reviste, CD-uri, fișe de lucru, caiete ale elevului etc.
Nu știu ce mai spun acum studiile sau trend-urile, dar intuiția îmi spune că e mai sănătos și mai educativ pentru un copil să stea afară sau lângă părinții lui decât mai multe ore în șir în fața unui monitor, făcând, de fapt, nimic.
 |
| Image Source: Maddy Lucas |
Si eu am observat aceste lucruri de foarte multa vreme. Sa fiu sincera, copiii acestia nu au parte de o copilarie adevarata. Cum ai spus si tu, noi stateam afara si ne jucam ore in sir. Tin minte cat de mult uram momentele cand trebuia sa plec acasa, desi aveam un calculator (un nimic in comparatie cu cele din zilele noastre, insa pe atunci era printre cele mai noi) cu acces la internet, dar care nu ma fascina cu absolut nimic. Il foloseam doar o ora maxim pe zi doar pentru un joc, deoarece ma plictiseam foarte repede de el. In zilele noastre (cat de ciudat este sa folosesc expresia asta, ma simt batrana :)) ) se pune mult prea mult accent pe tehnologie.
RăspundețiȘtergereAs da orice sa fiu din nou copil si sa joc diferite jocuri in aer liber.
Ai perfectă dreptate! Gândindu-mă la copilărie, cele mai frumoase amintiri sunt jocurile din fața blocului sau de la țară, jucăriile, serbările... Sunt și desene animate care mi-au rămas la suflet, și câteva jocuri pe calculator, dar desigur, nimic nu ne împiedică să deschidem calculatorul și să le revedem. În schimb, sunt unele lucruri pe care nu le mai putem recupera. Mi-aș dori să mai pot acum să stau de dimineața până seara în fața blocului, să alerg, să sar coarda sau șotronul, dar asta nu se mai poate. De aceea, libertatea de care te bucuri în copilărie nu ar trebui irosită în fața unui monitor. ^^
ȘtergereI'm shocked. La doi ani are tabletă?:) Uau, asta e... uau...
RăspundețiȘtergereSunt întru totul de acord cu ceea ce ai scris.
E trist, chiar foarte trist, mai ales că e din ce în ce mai rău. O parte din vină aparţine părinţilor. În loc să-şi conştientizeze copiii ei îi încurajează...
*Sigh* :<
Și eu am rămas șocată. Unii copii primesc gadget-uri scumpe pentru că văd în altă parte și cer cu insistență, dar altora li se bagă efectiv tehnologia pe gât. Nu mi se pare firesc să-i înveți să stea lipiți de ecran de la o vârstă așa de fragedă, tehnologia ar trebui să fie un ajutor și nu o dependență.
ȘtergereAi perfecta dreptate, insa in spatele acestor trenduri e o intreaga industrie care are de castigat din tonele de CD-uri, reviste si culegeri, care nu fac deloc elevul mai destept, ba as zice ca din contra, ies pe banda generatii de idioti. Dar cineva trebuie sa isi vanda niste produse, iar oamenii considera ca e mai confortabil, mai placut, mai usor etc. Si, ca sa recunoastem, tehnica asta are farmecul ei, iar parintii isi cumpara o clipa de respiro, fara sa se gandeasca in ce fel e afectat copilul.
RăspundețiȘtergereDesigur!! Eu am vrut doar să subliniez cât de cocoloșiți sunt copiii zilelor noastre. ;)
ȘtergereDe acord! Acum cateva zile i-am auzit pe prietenii parintilor mei spunand ca baiatul lor de 9 ani a strans singur banii penru tableta si ma intrebam cum a putut un copil de clasa a treia sa stranga 18 milioane in trei luni sau la ce naiba o foloseste T_T
RăspundețiȘtergereWow, păi, nici oamenii cu salariu nu reușesc să economisească atât în trei luni. =)) Și eu mai strâng ocazional bani de pe la părinți, rude, premii, alocații etc, dar sunt nevoită să-i dau pe lucruri pe care oricum le-ar fi cumpărat părinții mei (haine, diverse cheltuieli pentru școală...). E bine să îl înveți pe cel mic să își administreze finanțele, dar cred că astfel de sume sunt exagerate, altfel puștiul nu va cunoaște satisfacția unui lucru muncit.
ȘtergereTehnica aduce si beneficii, dar cu masura. Excesul dauneaza, nici noi nu stim de multe ori sa facem "balansul" intre util si inutil, nu ne putem astepta de la niste copilasi sa se descurce. Mda...e bine sa gasim si noi si copii alte activitati pentru timpul liber.
RăspundețiȘtergereÎn fața celor mici ar trebui măcar să ne prefacem că reușim să păstrăm un echilibru între tehnologie și alte activități, chiar dacă nu e neapărat adevărat. =))
ȘtergereArticolul ăsta merită un premiu!
RăspundețiȘtergereSunt total de acord. Eu mă bucur ENORM că nu m-am născut acum să depind de un calculator de la 2 ani. Urăsc societatea asta!
Eu am norocul să stau la țară unde lumea nu are atâți bani de tablete și încă văd copii jucându-se cu mingea sau plimbându-se cu bicicleta.
Eu încă și acum, la 14 ani prefer să ies afară să mă plimb peste tot posibil cu bicicleta și să stau în fața curții cu toată gașca decât să mă duc la film sau prin mall cu prietenii. Mi se pare muuuult mai ok. ^^
După părerea mea, genul ăsta de copii sunt copii fără viață.
Frumos!! Întotdeauna lucrurile la țară mi s-au părut mai simple, mai liniștite. Cred că mi-ar plăcea să mă stabilesc și eu la țară când voi fi pe cont propriu. Faine hobby-uri. ^^
ȘtergerePărinții cred că toate aceste gadgeturi îi ajută pe copii să devină mai inteligenți. Am auzit multe mame care se plâng pe la TV, radio și chiar pe internet pe tot felul de forumuri că acum materia este încărcată la școală chiar din clasa I. Nu știu cine a venit cu strategia că dacă acești copii o să știe mai multe de mici, când o să fie mari o să fie cu mult mai avansați ca noi. Și oare ajută? Bineînțeles, e bine să ai internet și un computer. E mai ușor să comunici, vezi poze cu prietenii tăi pe care nu i-ai mai văzut de mult timp, dar nici să nu exagerăm. Unii consideră computerul o necesitate pentru că petrec prea mult timp în fața lui, au ajuns să vrea tot mai mult .. și mai mult, și mai mult.. până când? O să ajungă să fie bătrâni, cu studiile lor superioare și avansate, dar să nu fie în stare să își facă mâncare sau curățenie și să depindă de părinții lor. Nu știu ce o să ajungă din generația asta. Sunt curioasă dacă atunci când voi fi mai mare și dacă voi avea copii, cum va fi atunci.
RăspundețiȘtergereȘi eu sunt tare curioasă. Viitoarea generație va fi mai bună decât noi la științe și tehnologie, asta e sigur, dar va avea lipsuri pe alte planuri. Uneori o ajut pe sora mea la teme și trebuie să verific unele lucruri pe Google ca să fiu sigură. :)) Materia lor e mai stufoasă decât era a noastră, dar asta nu înseamnă că vor reține tot din ea.
ȘtergereYup, yup...foarte adevărat ce ai scris tu acilişea. Am auzit acum ceva vreme de un copil <4,5 ani...de fapt de vreo doi..care primiseră ultima generaţie de I-Pad şi părinţii erau FOARTE încântaţi că stau copiii lor aşa de cuminţi, cu tableta lor într-un colţ. Mi se pare o ruşine, o aberaţie, o lipsă de responsabilitatea a acestor părinţi care permit aşa ceva....
RăspundețiȘtergereMai bine i-ar lăsa la tv să se uite la un serial frumos sau un desen animat. Şi pe cei mai mari de vârstă să îi trimită musai afară la joacă :(...Ţin minte cum stăteam până seara afară la joacă..nici de mâncare nu aveam nevoie :))...cumpăram de la magazin acadea în formă de ruj şi ne dădeam cu ea pe buze ^-^...într-o perioadă apăruseră biluţele-praf care se puneau pe limbă şi explodau :D...iar apoi apăruse vata de zahăr la plic :))...cât de interesantă mi se părea. Odată ieşisem în faţa blocului cu o vecină care avea un cort!! Ne echipasem cu ghiozdanele şi jucării, sandwich-uri şi ne băgasem în cortul minune amplasat în faţa blocului în grădină. Dar mai târziu m-a băgat mama în casă sub pretextul că acolo era păr de câine :))...Vremuri...:-"...Jocurile în grupuri erau cele mai frumoase desigur...eram grupuri mari de copii...pornind de la cei de 5 ani şi până la alţii mai mari, de 18-20 de ani :D...Ne jucam toţi şi ne înţelegeam foarte bine. Mai ales noi cei mici :P. Toată ziua mergeam şi dădeam ture fie cald, fie rece afară. Iar apoi făceam cu rândul cui să îi cerem pahare cu apă :))...ne duceam la apartamentele noastre sau la chioşcul de lângă bloc...:>...
Acum nu mai stă aşa treaba...am mai crescut toţi, tehnologia şi-a făcut loc în viaţa noastră, avem preocupări mai mari în timpul anului şcolar, mereu ne trezim pe fugă, trebuind să lucrăm sau să învăţăm din ce în ce mai mult.
Tehnologia îi poate ajuta pe cei mici să se dezvolte mai repede, însă doar folosită în cantităţi mici! Şi mai bine spus, nu foarte folosită deoarece crează dependenţă noilor veniţi pe această lume. Cum noi, cei mai mari de 16 ani deja ne-am plictisit de multe ori de internet, cei mici nu cunosc această noţiune, ei fiind la început de drum, dornici să înveţe, mereu curioşi.
Se vor vedea multe modificări în comportamentul lor pe viitor, unii putând să devină ma agresivi, mai închişi în sine.
Eu, una, mi-am permis să mă "updatez" cu tehnologia de la 17 ani în colo...pe la 20 de ani am pus mâna pe un laptop iar la 21 pe un mobil nou. Şi nu sunt singura din generaţia mea, pe când cei mult mai mici ca noi deja ţineau în maini cine ştie ce taablete, mobile sau jocuri electronice.
Sper ca aceşti părinţi iresponsabili să încerce să petreacă din ce în ce mai mult timp alături de cei mici şi, în acelaşi timp, să se recreeze şi ei, departe de lumea tehnologică în care trăim. În materie de jocuri ar putea să le cumpere un puzzle...un cub rubick...multe opţiuni din care să aleagă :D...şi care nu costă de ordinul zecilor de milioane.
Bună tema postării, Ralu ^-^!
Mulțumesc, Simona! Și... wow!! De regulă comentariile tale sunt surprinzătoare, dar de data asta ai scris un articol întreg!! O_O
ȘtergereDin ceea ce ai scris, te cred că ai avut o copilărie interesantă și distractivă. Acum, ideea noastră de distracție s-a mai modificat. Mă bucur că ești de acord cu ceea ce am scris și poate că în viitor nu vom mai face și noi aceleași greșeli ca acești părinți. ^^
Scuze pentru comentariul imens..am făcut şoc după ce i-am dat Publish :))!
ȘtergereFie ca generaţia noastră de părinţi să fie una bună. Până atunci, Dumnezeu cu mila!
Eu sunt mama. Fetita mea implineste saptamana viitoare patru anisori. Nu vorbeste la tel mobil, nu a pus mana in viata ei pe tableta. Dar sigur ca se uita la desene animate. Pe care eu le vad inainte. Sa stiu la ce o expun. Sa stiu ce sa comentam apoi din desene. Si nu se uita mai mult de 40 min/pe zi.
RăspundețiȘtergereIi citim inainte de culcare, si apoi, in functie de cata rabdare are, discutam despre povestea respectiva.
Sunt si eu ingrijorata. Cat pot sa o mai asa? Acum e mica, dar oare cand va ajunge la scoala si va vedea in jurul ei telefoane smart (sunt de parere ca e ok ca propriul copil sa primeasca telefon de la o anumita varsta - sa poti comunica cu el, nu cred ca ii trebue smartphone), tablete..nu va cere? Nu se va simti marginalizata?
Mulți ani înainte! E foarte frumos modul în care petreceți timpul cu cea mică, nu cred că prea mulți părinți au atâta răbdare. ^^ E adevărat, dar până la urmă acest lucru se întâmplă tot din cauza părinților care cedează prea ușor, sau poate își doresc să fie mai moderni, mai fuduli. Cred reacția ei va ține doar de modul în care o educați, de alternativele pe care i le oferiți (un lucru foarte util ar fi să o ajutați să-și găsească un hobby mai special, precum un sport, un instrument muzical, desen, actorie etc, pe care să-l aprofundeze)... dar și de norocul de a nimeri într-un colectiv prielnic, cu o învățătoare mai severă care să descurajeze acest comportament. Dar, până la urmă, o tabletă nu e un lucru rău dacă o obișnuiți să o folosească într-un mod rezonabil.
Ștergere