Recenzie „Domnișoara Christina” de Mircea Eliade

...it stood
All beautiful in naked purity,
The perfect semblance of its
blodily frame...
     Shelley, Queen Mab

De ziua limbii române, o carte în limba română!

Ok, trebuie să recunosc că a trebuit să mă holbez ceva timp la bibliotecă până să mă hotărăsc ce carte să aleg. Asta din cauză că am citit foarte puține cărți românești în ultimul timp, ceea ce e puțin trist, deoarece, dacă noi românii nu ne interesăm de propriile naostre valori, atunci cine?

Mai trebuie să recunosc și că nu sunt o mare admiratoare a lui Eliade. I-am detestat caracterul infatuat în Maitreyi și m-a plictisit teribil în Romanul adolescentului miop, dar sunt de părere că talentul scriitorului este cel mai bine pus în valoare de prozele sale fantastice, dintre care Domnișoara Christina nu face excepție.

Pictorul Egor este invitat de prietena lui, Sanda, să petreacă o lună la moșia familiei Moscu. Acolo îl întâlnește și pe profesorul Nazarie, un arheolog venit să facă săpături în zonă. Cei doi bărbați observă că mama și sora Sandei vorbesc cu înflăcărare, de fapt aproape venerează o mătușă moartă cu mulți ani în urmă, Domnișoara Christina, pretinzând că se întâlnesc cu ea în vis. În același timp, în sat se petrec lucruri înspăimântătoare, animalele mor, oamenii se îmbolnăvesc. Sătenii o învinuiesc pentru acestea pe Domnișoara Christina, care după o viață imorală continuă să cutreiere împrejurimile sub formă de strigoi.

În ciuda pericolului, bărbații decid să rămână la conac pentru a le proteja pe doamna Moscu și pe fiicele ei. Surpriza apare când Domnișoara Christina își exprimă dragostea față de Egor, propunându-i o aventură. Deși înspăimântat, Egor rezistă din ce în ce mai greu farmecelor femeii vampir, iar șederea celor doi bărbați la moșia familiei Moscu devine o veritabilă experiență horror.

Având în vedere modul în care vampirii sunt tratați în cărțile contemporane, mi s-a părut interesant și revigorant să citesc despre vampiri într-un cadru românesc. Acolo unde le este locul. Pentru că în cărțile YA vampirii sunt mult umanizați astfel încât să topească inimile cititoarelor tinere, și astfel se pierde latura lor misterioasă. De asemenea, pot spune că am iubit atmosfera de secol 20 din această carte. A fost ca o gură de aer proaspăt!

Recomand lecturarea acestei cărți pe timp de noapte, în liniște, și vă garantez că veți tresări la fiecare foșnet. În plus, acțiunea cărții se petrece toamna, ceea ce o face potrivită pentru această perioadă. Am reușit foarte repede să mă închid în paginile cărții, având mereu impresia că strigoiul mă pândește și urmează să sară la mine din clipă în clipă. De obicei, cărțile clasice pe care le citesc sunt plictisitoare la început, suspansul crescând din ce în ce mai mult până la final. Aici a fost exact pe dos. Cartea a avut un început foarte bun, atmosfera horror s-a simțit încă de la primele pagini, dar finalul a fost previzibil și nu prea m-a uimit. 

Ca o studentă silitoare ce sunt, mi-am făcut datoria citind prefața și referințele critice de la sfârșit. În mare, criticii care analizează această carte se împart în două categorii: 1-cei care critică nuvela pentru caracterul sexual explicit și 2-cei care ridică nuvela în slăvi, susținând că dragostea femeii-vampir pentru pământean este, ca în Luceafărul, expresia ființei superioare care aspiră să coboare, din dragoste, la nivel de muritor. Eu, din păcate, nu am perceput-o la acest nivel (ignoranta de mine!) și pot spune că nu e nimic prea explicit(pentru standardele noastre de azi). Pentru mine a fost doar o poveste interesantă cu vampiri și un prilej numai-bun de a mă lăsa prinsă într-o carte.

Nota mea: 4/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.

Ambient muzical asociat: