La sfârșit de an+ 2015 Reading Challenge

Ne despart câteva ore de noaptea dintre ani. Ați reușit tot ce v-ați propus în 2014? Cum vă pregătiți de 2015?

Personal, regret că anul acesta nu am profitat mai mult de oportunitățile care mi s-au oferit și că am preferat să stau în umbră și să-mi fie ușor. În același timp, 2014 a fost anul în care mi-am îndeplinit cu bine toate îndatoririle școlare, în care am învățat ce înseamnă o noapte albă în sesiune, cum să faci un proiect de o zi în două ore, sau cum e să nu te duci la niciun curs al unui prof și să-l vezi pentru prima oară în examen. A fost anul în care am renunțat la prietenii dăunători, dar am aflat cine e de încredere, și, mai presus de toate, în care am început cea mai frumoasă poveste de dragoste.

Deci, 2014, mulțumesc pentru lecțiile utile. 2015, abia aștept să văd ce-mi pregătești.

Răsfoind Facebook-ul, am dat azi de o provocare interesantă pentru iubitorii de cărți. Mi se pare mai utilă decât lista cu rezoluții din care, personal, niciodată nu îndeplinesc mai mult de două, trei. Și alea neintenționat. Provocarea presupune să ne alegem anumite tipuri de cărți pe care să le citim, sau cărți care au câte o trăsătură mai specială. Pe multe dintre ele le citim oricum, dar sunt și câteva cărți mai greu de găsit. Cred că cele mai provocatoare sunt: o carte publicată în anul în care te-ai născut, o carte scrisă de un autor cu aceleași inițiale ca ale tale sau o carte a cărei acțiune se petrece în orașul tău.

Sună tentant? Aici e imaginea originală: http://9gag.com/gag/a8bQeNe?ref=fb.s

Și aici este lista mea. Steluțele roz sunt cărți foarte probabile, cele verzi înseamnă poate. Restul rămân sub semnul întrebării. Desigur că multe categorii se suprapun una cu alta. Cred că va fi interesant să găsesc o carte a cărei acțiune se petrece în Piatra Neamț. Atfel voi trișa și voi alege Iași. :D

Vă invit și pe voi să faceți provocarea de mai sus și peste un an să verificăm împreună câte puncte am bifat. De asemenea, sunt curioasă cum a fost 2014 pentru voi, ce vi s-a părut deosebit sau ce carte v-a impresionat mai mult. Închei cu tradiționala urare: un An Nou plin de bucurie și la cât mai multe cărți citite în 2015!

Recenzie „Să nu mă părăsești”- Kazuo Ishiguro

Katie H. este educatoare. Slujba ei este aceea de a-i ajuta pe „copiii-clone” să creadă că, în instituția de la Hailsham, între vizionările de scene erotice din filme și joacă, între colecțiile de reviste sau cărți și iazul cu rațe, ei vor uita adevăratul și unicul motiv al existenței lor, acela de a dona organe. În scurta lor viață, care se întinde preț de un număr limitat de „donații”, ei așteaptă plini de speranță ziua când vor avea parte de libertatea din spatele gardului de sârmă ghimpată și când vor înceta să mai fie simple some, corpuri cultivate pentru piese de schimb.

În mod normal nu copiez descrierile oficiale ale cărților, dar de data asta aș vrea să punctez o greșeală. Katie H. nu e educatoare, ci îngrijitoare(în carte, acestea sunt două profesii diferite). Slujba ei nu e să-i ajute pe copiii-clone să creadă că bla-bla-bla, ci să-i îngrijească pe donatorii aflați aproape de sfârșitul vieții.

În rest, nu am foarte multe de spus, pentru că, din păcate, cartea nu m-a mulțumit atât de mult pe cât speram. Când am citit pentru prima dată descrierea, subiectul mi s-a părut atât de intrigant și profund încât am simțit că trebuie să cumpăr cartea cât mai repede posibil. Ceea ce am și făcut. Nu a fost rea, dar am simțit că unele aspecte nu au fost dezvoltate cum ar trebui, că autorul ne-ar fi putut introduce mai bine în atmosfera de la Hailsham și transmite mai multe sentimente.

Romanul urmărește copilăria și tinerețea a trei copii-clone, Tommy, Ruth și Katie, aceasta din urmă fiind naratoarea poveștii și cea care le supraviețuiește celor doi. Copilăria lor nu diferă foarte mult de cea a unor tineri obișnuiți: învață, se joacă, își fac planuri de viitor, leagă prietenii și se îndrăgostesc. Katie își găsește sufletul-pereche, pe Tommy, dar prietena ei cea mai bună, Ruth, i-l ia de sub nas. Ca în zilele noastre, nu? Însă soarta lor e stabilită dinainte de a se naște: își vor dona organele unor persoane care suferă de boli incurabile. Nu vor putea niciodată să își contruiască o carieră sau să întemeieze familii.

Din acest motiv, mă așteptam ca pe tot parcursul cărții să plâng și să blestem soarta atât de dură și de nedreaptă, dar nu a fost așa. În mare, fragmentele care descriu copilăria protagonștilor la Hailsham m-au cam plictisit, iar evenimentele care în carte sunt puncte de reper nu mi s-au părut prea speciale. Probabil că e și vina mea pentru că nu am insistat mai mult asupra ei, însă mi-a luat câteva săptămâni să trec de 2/3 din carte. Sfârșitul, trebuie să recunosc, a fost unul bun. M-a răscolit într-atât încât timp de 2 săptămâni după aceea, am continuat să mă gândesc la deznodământ și la sentimentele pe care mi le-a insuflat.

Mai presus de imposibilitatea de a-ți găsi un rost în viață sau de a fi stăpân pe propriul destin, ceea ce m-a răscolit mai mult la această carte a fost sentimentul unei iubiri neîmplinite. Când ești îndrăgostit, faci tot posibilul să petreci cât mai mult timp cu persoana iubită. Cât de groaznic poate fi să știi că, după un timp limitat, va trebui să-i dai drumul, că nu vei putea explora posibilitățile vieții alături de persoana iubită sau avea un copil!

Și de asemenea, întrebarea în jurul căreia e construit întregul roman: Poate fi viața unei persoane considerată mai importantă decât a alteia?

Cartea ne învață că fiecare dintre noi are propriul zbucium sufletesc și fiecare persoană e un amalgam de sentimente, visuri și trări.

Imediat ce am terminat cartea m-am grăbit să vizionez și filmul, mi s-a părut bun, dar cred că persoanele care nu au citit-o s-ar putea să nu înțeleagă pe deplin acțiunea.

În concluzie, dacă sunteți ok cu cărțile monotone, sau sunteți dispuși să faceți un efort pentru un sfârșit care merită, probabil că această carte vă va fi pe plac. În continuare sunt de părere că domnul Ishiguro a creat un subiect genial pentru o carte. Mă gândesc la ea ca la o carte dragă mie, doar că din păcate nu m-a prins cum aș fi sperat.

Nota mea: 3/5

Această carte poate fi achiziționată de aici.

„Diana cu vanilie (The Book)” de Diana Sorescu — Recenzie

Se spune că nu contează anii vieții noastre, ci viața din anii noștri. În măsura în care ne urmăm aspirațiile, indiferent cât de mici sau de mari sunt ele în ochii societății, și punem suflet în ceea ce facem, putem spune dacă am avut sau nu o viață împlinită.

Diana Sorescu s-a stins devreme, la doar 26 de ani, din cauza unui edem pulmonar, însă și-a trăit viața la maxim și, pe unde a trecut, a avut grijă să lase o urmă. Își dorise de mică să ajungă jurnalistă și în scurtul timp pe care l-a avut la dispoziție a colaborat cu diverse publicații scrise și online. În ultima etapă a vieții ei, era redactor șef – adjunct la revista Unica.  

Tot din pasiune pentru jurnalism, Diana ținea și un blog, intitulat Diana cu vanilie. Pentru a-i cinsti memoria, apropiații fetei au selectat o parte din aceste articole și le-au transpus în cartea omonimă, pe care vreau să v-o prezint azi.

Cartea cuprinde în jur de 60 de postări inspirate de viața de cu zi a Dianei, de persoanele cu care interacționează, de sentimentele pe care le încearcă, în special legate de prietenie sau relații. Sunt articole scurte, de una-două pagini, scrise într-un stil foarte lejer. Poți să citești toată cartea în câteva ore sau câteva zile, pentru că n-o să le pierzi firul. Mi s-a părut o carte numai bună de citit în pauze sau în timpul orelor, când nu te vede proful. Puteți găsi toate aceste postări(și multe altele) pe blogul autoarei, unde vă invit să aruncați un ochi dacă sunteți nehotărâți.

http://dianacuvanilie.blogspot.ro/

Ceea ce m-a cucerit la postările Dianei a fost îndrăzneala cu care își exprimă punctul de vedere și faptul că nu încearcă să-și menajeze cititorii de unele replici dure. Pot spune că îi sunt recunoscătoare pentru unele opinii pe care le-am primit verde-n față și de care aveam nevoie în situația în care mă aflam. În unele momente, nu am putut să nu o cataloghez pe Diana drept sclifosită (atunci când enumeră toate mâncărurile exotice din frigider sau alte chestii scumpe pe care le are ea), dar mă gândesc că blogul e ca un fel de jurnal în care ne arătăm așa cum suntem.

În completarea articolelor, editorii au selectat și câteva poezii ale Dianei, așezate în încheierea cărții. Pentru mine, au scos la iveală o sensibilitate a Dianei ce nu se observa atât de mult din articolele de pe blog. Nu sunt pricepută în ale poeziei, dar în contextul în care le-am citit(deja eram tristă din cauza sfârșitului cărții) mi s-au părut minunate.

În ansamblu, cartea nu mi s-a părut atât de tragică pe cât au descris-o alții, însă a avut un oarecare impact aspra mea. În majoritatea timpului am avut senzația că citesc unul din blogurile de pe lista mea obișnuită și că autoarea se află undeva în spatele unui laptop, pregătindu-se să scrie un nou articol. Abia spre sfârșit a început să-mi fie teamă că atunci când cartea, respectiv blogul, ajunge la sfârșit, se va fi sfârșit și viața Dianei. Ca atunci când știi că te afli în mijlocul unui moment minunat din care mai ai puțin și apoi nu-l vei mai retrăi niciodată. 

Nota mea: 4/5

Această carte poate fi achiziționată de aici.

Ice Cream Book Tag

Hello world! ^_^ E plăcut să revin aici după o lună în care am fost sufocată de toate temele posibile şi imposibile. Anul doi de facultate sigur e unul greu. Dar printre nopţi nedormite, drumuri fugite spre facultate, noţiunile încep să se lege unele de altele şi planul unei viitoare cariere se conturează încet-încet.

Până una-alta, domnul Soare ne-a cam părăsit, doamna Iarna bate nerăbdătoare la ușă, iar copacii mai au puțin până să-și lepede de tot frunzele. Halloweenul a trecut și el, s-a făcut rece de tot și nu ne mai rămâne decât să așteptăm minunata perioadă a Crăciunului, în care frigul de afară e anulat de căldura din inimi. Și ce te încălzeşte mai tare iarna la sfârșit de toamnă decât o îngheţată care te duce cu gândul la plaje însorite şi călduroase, mângâiate de valuri blânde, la iarba frumos mirositoare din după-amiezele petrecute în grădină sau pe câmp şi, implicit, la cărţile savurate în acele momente? :D

Acum ceva timp am primit un tag interesant de la furelise, pentru care îi mulțumesc și îi cer scuze pentru întârziere. Din cauza acestei întârzieri nu voi nominaliza alți bloggeri, dar oricine nu l-a făcut încă e rugat să îl preia. Just let me know! 

Acest tag se intitulează Ice Cream Book Tag și are următoarele reguli:

1. Încorporați imaginea în postarea voastră!

2. Reveniți pe blog și, într-un comentariu la această postare, lăsați-mi link-ul cu postarea completă. AICI!

3. Dați tag-ul mai departe!

1. Înghețată cu aromă de unt de arahide- O serie pe care vrei să o citești de mult timp, dar nu crezi că o vei face.

De mult îmi spun că o să încep seria Divergent, însă continui să amân momentul, totuși cel mai probabil o voi citi în cele din urmă.

2. Înghețată cu aromă de ciocolată- O carte pe care poți să o citești la nesfârșit/de foarte multe ori.
Cu excepția cărților scurte pe care le citeam când eram mică, nu am citit niciodată o carte de mai mult de două ori. Voi adăuga la listă o carte de poezii din care citesc ocazional și mi-aș dori să nu se mai termine, ea se numește Dragoste n-are plural.

3. Înghețată cu aromă de fistic- O carte cu o copertă verde.
Când mă gândesc la coperte verzi îmi vine în minte vechea colecție de cărți pentru copii de la Jurnalul Național. Am ales Peter Pan în Grădina Kensington deoarece m-a captivat foarte mult la momentul respectiv și îmi aduc aminte de ea ca de o carte dragă a copilăriei.

4. Înghețată cu aromă de căpșuni- O carte foarte romantică, însă nu intensă ci drăguță.
Voi copia răspunsul Meduzei aici, și anume Probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere. A fost o carte romantică, însă nu siropoasă, și nu s-a centrat numai pe dragoste, ci și pe alte probleme ale tinerilor.

5. Înghețată cu aromă de lămâie- O carte cu un sfârșit acrișor.
Volumul 2 din seria Eve a avut un sfârșit destul de acru, dar care m-a lăsat în suspans. Încă sunt nerăbdătoare pentru volumul 3. :D

6. Înghețată cu aromă de mentă- O carte de copii care îți place.
Voi menționa aici încă o carte din colecția verde la Jurnalul Național, și anume Pinocchio de Carlo Collodi.

7. Înghețată cu aromă de vanilie- Cartea clasică favorită.
Am citit multe cărți clasice care m-au impresionat, dar cea pe care o numesc preferata mea și pe care aș reciti-o oricând e Mândrie și prejudecată de Jane Austen.

8. Înghețată cu de toate- O carte foarte groasă pe care ai citit-o repede.
Cele nouă chipuri ale inimii de Anita Nair, carte despre care am discutat de curând.

Cam atât e cu leapșa și, după cum am spus, oricine e liber să o preia. Voi încerca să revin săptămâna viitoare cu o recenzie, după ce scap de enervantele examene parțiale. Cei care aveți 18 ani împliniți, vă rog mult să nu uitați de votul de mâine. :)

Vă pup, 
Raluca

„Cele nouă chipuri ale inimii” de Anita Nair — Recenzie

Am citit Cele nouă chipuri ale inimii cu câteva luni în urmă și o voi prezenta cu riscul de a omite unele aspecte, pentru că e o carte foarte bine scrisă și merită adusă în centrul atenției.

Sunt obișnuită cu povești cu finaluri fericite, cu incursiuni amoroase care duc la căsătorie, și totuși mi-a ajuns la suflet cartea Anitei Nair, care prezintă o viziune pesimistă asupra dragostei.

Romanul ne poartă în îndepărtata Indie, pe jumătate modernă, pe jumătate încă guvernată de mentalități arhaice. În prim-plan se află indianca Radha, o femeie de condiție bună, căsătorită din obligație în urma unei aventuri care nu era pe placul familiei. Deși are un soț iubitor, pe Shyam, și duce o viață lipsită de griji, Radha îl înșeală cu un oaspete european la hotelul familiei.

Complice la aventura Radhei este unchiul acesteia, care, deși o ajută, îi analizează greșelile cu luciditate și cu experiența unui om pățit. În paralel, Unchiul rememorează două povești de dragoste care i-au marcat viața: întâi, legătura tragică dintre tatăl său ateu și mama sa musulmancă, iar mai apoi propria poveste de dragoste cu o femeie europeană. Astfel, cartea e relatată din trei puncte de vedere: al Radhei, al lui Shyam, și al Unchiului.

Cred că mesajul principal transmis de Anita Nair e că iubirea singură nu e de ajuns pentru a întreține o relație. Mult mai puternice se dovedesc a fi cultura, religia, situația socială. Iubirea oricât de mare nu poate schimba firea și rădăcinile unui om. Or, dacă un bărbat vă dorește, asta nu înseamnă neapărat că vă și iubește. Dar pot oamenii să se schimbe cu adevărat din iubire? Putem iubi pe cineva atunci când ne separă diferențe ireconciliabile?

Cartea Anitei Nair e o carte a poveștilor frumoase care se sting, a sentimentelor înălțătoare, „indestructibile”, care se dovedesc a fi simple fapte efemere.

Cele nouă chipuri ale inimii, sau navarasele, reprezintă cele nouă sentimente primordiale din cultura indiană, pe care personajele le încearcă pe parcursul romanului: dragoste, dispreț, amărăciune, furie, curaj, teamă, dezgust, mirare, pace. Navarasele reprezintă de asemenea principalele expresii faciale ale dansului tradițional indian kathakali, care povesteşte diverse teme mitologii hinduse, punând accent pe gesturile și expresiile faciale ale dansatorilor. Autoarea ne introduce în această formă de teatru-dans prin intermediul Unchiului, care o studiază de la nivel de începător până la expert, arătându-ne determinarea și curajul acestor dansatori, care pentru a deveni profesioniști trebuie să urmeze un antrenament intensiv de până la 8-10 ani.

Deși această carte nu m-a atras de la început și m-a speriat prin lungimea ei, mă bucur că i-am dat o șansă, întrucât m-a introdus treptat într-o lume care, deși tristă, s-a dovedit fascinantă, atât prin puterea poveștilor, cât și prin exotism. Frazele par la fel de bine alese ca pașii dansului indian și inspiră o aură de mister care te atrage tot mai mult, ca o țesătură complexă care se formează în fața ochilor tăi.

Recomand această carte tuturor categoriilor de cititori și în special celor interesați să descopere o cultură cu totul deosebită.

Nota mea: 5+/5

Această carte poate fi achiziționată de aici.

S-a deschis Bookfest Iași!

Ieșenii pasionați de lectură sunt invitați să ia parte în perioada 3-5 octombrie 2014 la un târg ce include expoziții cu vânzare ale numeroaselor edituri și o serie de lansări de carte/sesiuni de autografe! Târgul Bookfest este organizat în cadrul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere.

Click mai jos pentru program:

http://www.bookfest.ro/noutati/programul-evenimentelor-la-bookfest-iasi-2014.html

Câștigător concurs Diana cu vanilie

Fără vreo introducere pompoasă sau un mesaj emoționant, am plăcerea de a anunța câștigătoarea cărții Diana cu vanilie:

Simona Husaru

a Rafflecopter giveaway

Voi contacta în scurt timp câștigătoarea pe adresa de email furnizată la înscriere, iar ea va avea o săptămână la dispoziție pentru a trimite datele.

Mulțumesc celor care s-au înscris și vă rog să rămâneți prin preajmă! :)

Concurs aniversar ♥ Diana cu vanilie

Bună, drăgălașilor! ^^

Se apropie o zi importantă pentru mine și pentru acest blog, mai exact pe 30 septembrie blogul va împlini doi ani de la înființare. 

Din păcate acest al doilea an nu a fost valorificat la maxim, așa cum mi-aș fi dorit, dar voi recupera pe parcurs. În continuare sunt recunoscătoare pentru toate persoanele minunate pe care le-am cunoscut în blogosferă și pentru lucrurile bune care mi s-au întâmplat prin intermediul blogului.

În acest scop, dar și pentru a inaugura pagina de Facebook tocmai creată, am pregătit un concurs al cărui premiu este cartea Diana cu vanilie, scrisă de Diana Sorescu. Sunt sigură că majoritatea ați auzit deja de ea, totuși mai jos găsiți descrierea cărții, urmată de raffle-ul pentru concurs. 

Cartea de față este dedicată Dianei Sorescu (1987-2013), o talentată jurnalistă, plecată dintre noi prea devreme, la doar 26 de ani. Nu puțini au fost cei profund impresionați de destinul ei tragic, atât apropiați, cât și cei care nu o cunoșteau, dar care au auzit de povestea ei. 

Cu o experiență de 7 ani în domeniu, Diana a debutat în lumea presei încă din adolescență, știind că acesta este drumul pe care vrea să-l urmeze. De-a lungul timpului, ea a lucrat la diferite publicații din presa scrisă sau online precum Unica, Tonica, Miresici, www.feminis.ro, www.divahair.ro, dar și în cadrul posturilor Pro Tv și Antena 3. 

Ea era cunoscută de cititori și prieteni drept Diana cu Vanilie, numele sub care scria, cu vervă și franchețe, un blog despre oameni și viață, despre lumea din jurul ei. Această carte reunește gândurile împărtășite de Diana cu Vanilie pe blogul ei, grupate în trei capitole ,,Începuturi”, ,,Oameni” și ,,Nebuloase”, precum și 18 poezii ale autoarei. 

(Sinopsis Editura All)

Intrarea liberă e suficientă pentru a vă înscrie în concurs, restul cerințelor sunt opționale. Concursul va lua sfârșit în data de 29 septembrie, ora 23:59, iar de ziua blogului voi anunța câștigătorul.

Succes! :)

a Rafflecopter giveaway

The Asking Books Tag

E sezonul lepșelor și zilele trecute am primit una super drăguță de la Gabriela și Alina, cărora le mulțumesc foarte mult. Leapșa are ca scop familiarizarea cu preferințele literare ale bloggerilor și conține 54 de întrebări. Am răspuns cu plăcere și nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul. ^^

Here we go!

Reguli:

1. Încorporați imaginea în postarea voastră!
2. Reveniți pe blog și, într-un comentariu la această postare, lăsați-mi link-ul cu postarea completă. AICI!
3. Dați tag-ul mai departe!
4. Nu răspundeți pompos/protocolar/încurcat :)) 

1. Cartea/poveștile preferate din copilărie?

Zâna zorilor de Ioan Slavici și ale cărți de basme.

2. Ce citești acum?

Dragoste în vremea holerei de Gabriel García Márquez.

3. Ce carte vrei să cumperi, dar aștepți o reducere masivă?

Cărțile din colecția Penguin Clothbound Classics. Mai e mult până să mi le permite pe toate.

4. Obiceiuri rele în ceea ce privește cărțile?

Încep mai multe cărți în același timp, dar nu reușesc să duc la capăt decât una.

5. Ce carte aștepți să citești cu nerăbdare?

Scrisorar de Mihail Șișkin și Să nu mă părăsești de Kazuo Ishiguro.

6. Ai un e-reader?

Nu, dar mi-aș dori un Kindle.

7. Preferi să citeși o singură carte sau mai multe în același timp?

Aș prefera să citesc mai multe, dar nu reușesc decât una sau două.

8. Ți s-au modificat obiceiurile în ceea ce privește cititul de când ai un blog?

Nu.

9. Ultima carte pe care ai citit-o și ți-a plăcut mult.

Un veac de singurătate de Gabriel García Márquez.

10. Cartea preferată pe care ai citit-o anul acesta.

Idem.

11. Unde îți place să stai atunci când citești?

În pat sau în grădină.

12. Cel mai incomfortabil loc unde ai citit?

În mașină/autobuz.

13. Poți să citești în autobuz?

Nu, dar în tren e chiar plăcut.

14. Unde, în natură, ți-ar plăcea să citești/citești?

Pe o pajiște plină de flori.

15. Ce reguli ai atunci când împrumuți cărți?

Am pierdut deja două cărți în felul acesta, deci momentan am pus stop. 

16. Ai împrumutat cărți vreodată?

Doar de la bibliotecă.

17. Scrii ceva pe marginea filelor din cărți?

Nu. Mi se pare un sacrilegiu să mâzgâlești cărțile, deși când împrumut cărți de la bibliotecă sunt interesante citatele subliniate de alții.

18. Chiar dacă este o carte veche?

Yup.

19. În ce limbă preferi să citești?

Prefer româna oricărei alte limbi.

20. Ce te face să iubești o carte?

Emoțiile pe care mi le transmite.

21. Ce te inspiră să recomanzi o carte?

Să fie bine scrisă și să transmită sentimente frumoase.

22. Genul favorit?

Romantic.

23. Genul pe care îl citești foarte rar este?

Horror.

24. Ce ai alege între a lectura cărți propuse profesorul de istorie, de fizică, de geografie sau de biologie?

Îmi amintesc cu nostalgie de proful de istorie din liceu, care era ca o enciclopedie vie. Ne-a recomandat multe cărți bune

25. Ai citit vreodată o carte stand-alone?

Asta citesc de obicei.

26. Coperta preferată a unei cărți momentan.

27. Cartea/seria preferantă momentan?

Te rog, ai grijă de mama de Kyung-sook Shin.

28. Gustarea preferată atunci când citești este?

Orice fel de dulciuri.

29. Numește un caz în care spoilerele ți-au ruinat cititul?

Nu-mi vine în minte o carte anume, dar de multe ori cedez tentației de a trage cu ochiul la sfârșit, iar asta diminuează suspansul.

30. Cât de des ești de acord cu anumite critici aduse unei cărți?

Dacă e o carte care m-a impresionat, mă opun cu vehemență!

31. Cum te simți atunci când scrii recenzii negative?

Prefer să nu scriu recenzii negative pe blog, pentru că am observat să acestea fac și mai multă publicitate cărților respective.

32. Dacă ai putea să citești într-o limbă de mult pierdută care ar fi aceea?

Engleza veche.

33. Cartea ce te-a făcut să treci prin cele mai multe emoții. 

Din nou Un veac de singurătate.

34. Cartea din cauza căreia ești nervoasă și te temi să o începi.

Nu am așa ceva.

35. Poetul favorit.

Iubitul meu :3 Umm, Iulia Hașdeu, să zicem. :D

36. Câte cărți îți fac cu ochiul momentan?

Vreo 20.

37. Cât de des returnezi cărțile bibliotecii fără să le citești?

Citesc tot timpul cărțile de literatură, dar manualele le returnez de obicei necitite. :D

38. Personajul preferat dintr-o carte.

Mary Poppins din cartea omonimă. :)

39. Răufăcătorul preferat dintr-o carte.

Hatsumomo din Memoriile unei gheișe. Îmi părea rău pentru ea.

40. Ce cărți ai vrea să citești în vacanță?

Pentru următoarele vacanțe mi-am planificat două cărți mari și late: Gazda de Stephanie Meyer și Apocalipsa de Stephen King.

41. Cât de mult ai rezistat fără să citești?

Hmm, 2-3 săptămâni.

42. Numește o carte pe care nu ai putut să o termini!

Parcul Mansfield de Jane Austen. Am avut trei tentative nereușite de a citi cartea și de fiecare dată apare câte ceva care mă distrage de la ea. Dar nu e nimic în neregulă cu cartea, e chiar foarte bună.

43. De ce anume ești distras cu ușurință atunci când citești?

Nu îmi place zgomotul în timp ce citesc.

44. Ecranizarea favorită a unei cărți.

Memoriile unei gheișe de Arthur Golden. Superbă!

45. Cea mai dezamăgitoarea ecranizare a unei cărți.

Știți cu toții seria Twilight.

46. Cei mai mulți bani pe care i-ai cheltuit deodată într-o librărie.

80 de lei. Cumpăr una, maxim două cărți o dată.

47. Cât de des sari peste paragrafe doar ca să citești mai repede?

Nu fac asta, distruge toată plăcerea lecturii.

48. Care este motivul pentru care ai renunța la o carte, deși ești la jumătate?

Umm, lipsa de timp? Dacă nu reușesc pentru mai mult timp să continui o carte, îmi scade și interesul pentru ea.

49. Îți place să păstrezi cărțile în ordine?

Nu chiar, le aranjez mai mult după format.

50. Preferi să păstrezi cărțile sau să le dai altcuiva după ce le citești?

Prefer să le păstrez. Țin mult la cărțile mele și îmi vine greu să le dau mai departe.

51. Sunt cărți pe care le-ai evitat până acum?

Yup, a lot of shit is published nowadays.

52. Numește o carte ce te-a făcut furios!

Justine de Marchizul de Sade. Cuvântul sadism vine de la numele tipului ăsta, și asta spune cam tot. 

53. O carte ce nu credeai că îți va plăcea, dar ți-a plăcut!

În intimitatea secolului 19 de Ioana Pârvulescu.

54. O carte ce credeai că îți va plăcea, dar nu ți-a plăcut!
Jurnalul unui adolescent miop de Mircea Eliade.


Leapșa se duce mai departe către Alexandra, Anca, Antonia, Bianca Ioana, BuburuzaBia, Madeline, Pufuleț, Simona și oricine altcineva nu a făcut-o încă. Cei care o luați de aici, m-aș bucura să mă anunțați ca să pot să trec și pe la voi. ^^

Weekend plăcut tuturor! :3

Dragoste n-are plural— lansare de carte la Piatra Neamț

În perioada 18-21 septembrie 2014, nemțenii pasionați de lectură au la dispoziție un weekend întreg în care să-și astâmpere setea de nou și să-și îmbogățească bibliotecile cu titluri proaspete sau deja consacrate, în cadrul Târgului de Carte Libris. Anul acesta, ediția este dedicată comemorării a 125 de ani de la moartea marelui clasic Ion Creangă și și-a deschis porțile la Pavilionul Expozițional de lângă Biblioteca Județeană "G.T. Kirileanu". Vor fi aproximativ 30 de lansări de carte, plus alte evenimente.

Cel mai tentant eveniment se anunță lansarea ediției reeditate a cărții Dragoste n-are plural, semnată de Vladimir Drăghia, editura Adenium. Aceasta va avea loc în data de 20 septembrie începând cu ora 16.00, la Galeria de Artă Modernă, în standul Librăriei Humanitas.

Vor participa autorul Vladimir Drăghia, jurnalistul Andrei Giurgia și directorul revistei de cultură contemporană TIMPUL, Daniel Șandru. Se va prezenta cartea, autorul va acorda autografe și se vor citi pasaje din volum.

Cunoscut ca actor, producător și sportiv de performanță, Vladimir Drăghia este în centrul atenției presei TV, print și online prin proiectele în care s-a implicat (emisiuni și seriale TV, campanii de responsabilitate socială, reclame TV, imagine branduri).

Acesta ni se confesează cu toată sinceritatea într-un volum de poeme care cântărește exact 21 de grame. Sunt niște note târzii din bătăi de inimi vii, prin care autorul creionează convingerea absolută care, de altfel, dă titlul cărții. 40 de poezii despre dragoste, fiecare fiind însoțită de ilustrații inedite, semnate de Andra Iulia Margină.

Alăturați-vă evenimentului pe Facebook aici:

https://www.facebook.com/events/535905533176046/?fref=ts

Recenzie „Un veac de singurătate” de Gabriel García Márquez

Uneori simt nevoia să dau uitării toate listele de lectură și să citesc prima carte random care îmi iese în evidență. Cred că e un lucru sănătos. Începi o carte fără să ai așteptări, deci nu poți fi dezamăgit. Doar citești și te lași purtat. Așa s-a întâmplat cu Un veac de singurătate, pe care am ales-o dintr-un impuls de moment, fără să știu nimic din ce mă aștepta. Auzisem că autorul e laureat al Premiului Nobel, dar asta nu prea m-a impresionat. În prezent se face vâlvă în jurul multor categorii de scriitori și nu toți își merită laudele aduse.

Acum, după ce am parcurs această carte, e destul de greu să-i scriu o recenzie, când tot ce-mi trece prin minte sunt cuvinte precum: genial, excepțional, fantastic. Pe de altă parte, povestea este atât de complexă încât nu pot puncta ce a fost interesant pentru mine fără să plictisesc sau să dau spoilere. 

Romanul ne poartă în America de Sud și urmărește evoluția satului fictiv Macondo pe parcursul existenței sale de numai un veac, având în prim-plan familia întemeietoare a acestuia, familia Buendía. Când José Arcadio Buendía și oamenii lui traversează munții în căutarea unui loc pentru a se stabili, soția sa Ursula e bântuită de un gând mai puternic decât teama de eșec: blestemul de a naște copiii cu coadă de purcel, hărăzit celor ce se împreunează cu membri ai propriei familii. Teama ei nu se adeverește, aceasta având în total trei copii sănătoși: băieții Aureliano și José Arcadio și fetița Amaranta.

Pacea și prosperitatea satului Macondo sunt spulberate prin apariția diverșilor vizitatori, între care cel mai semnificativ este țiganul Melchiade, care îl inițializează pe José Arcadio Buendía în tainele alchimiei. La moartea lui, Melchiade lasă o colecție de manuscrise, pe care urmașii lui José Arcadio Buendía se vor strădui să le descifreze vreme de cinci generații. În casa familiei Buendía se vor perinda o sumedenie de Aurelieni și José Arcadio, urmașii celor dintâi,de înfruntând războaie, calamități, sărăcie, repetând greșelile celor dintâii, până când misterul manuscriselor va fi descifrat.

Un veac de singurătate este o poveste despre viață și moarte, despre ciclicitatea timpului, despre păcat, desfrânare, incest, despre joaca de-a politica, și despre caracterul nobil, dar și distrugător al iubirii. Viața și moartea coexistă, e greu să deosebești realul de imaginar, întregul roman e învăluit de un mister care fascinează și sperie deopotrivă.

Avem de-a face cu un număr mare de personaje, multe din ele purtând aceleași nume, încât dacă pierzi firul narațiunii s-ar putea să nu le mai poți deosebi. Ce au în comun toate aceste personaje: fiecare se simte deosebit de singur. Fiecare are propriul fel de singurătate și propria suferință, pe care ele o acceptă în mod tacit, iar scriitorul o descrie cu imparțialitate și detașare, ca și cum durerea ar fi un adevăr obișnuit al vieții umane.

De asemenea, am remarcat și apreciat la Márquez faptul că el nu cosmetizează viața personajelor, ci intră fără sfială în intimitatea acestora, dezvăluind amănunte mai mult sau mai puțin rușionoase.

Romanul mi s-a părut uneori intrigant, uneori trist, alteori mi-a transmis un fel de pace interioară, de resemnare cu viața. În ciuda complexității acțiunii, cartea nu m-a obosit, însă de multe ori a trebuit să mă opresc pentru a reflecta la ce am citit. Sfârșitul romanului mi-a adus un sentiment ciudat, având senzația că scriitorul mi-a răscolit sufletul și mintea în același timp. Încă simt că în spatele cuvintelor există un înțeles mai profund, pe care nu l-am putut înțelege.

Pentru mine a fost acea carte din care citești prima jumătate în două săptămâni și a doua jumătate într-o singură zi. Nu numai că mi-au fost întrecute așteptările, dar consider această carte a urcat rapid în topul preferatelor mele Îl admir pe García Márquez pentru toată răbdarea și documentarea necesare pentru a scrie un roman atât de bine închegat și sunt determinată să îi descopăr și celelalte opere.

Recomand cartea cu căldură oricărui cititor care dispune de suficientă răbdare pentru a o duce la capăt, și încă o dată regret că limbajul nu-mi permite să transmit tot ce aș fi vrut în  legătură cu ea.

Adevărul este, suspină ea, că lumea se sfârșește încetul cu încetul, iar lucrurile astea nu se vor mai întoarce niciodată.

Secretul unei îmbătrâniri frumoase nu este altceva decât încheierea unui pact onorabil cu singurătatea.

Omul nu moare când ar trebui să moară, ci atunci când poate.

Nota mea: 5+/5

Această carte poate fi achiziționată de aici.

Inima perfectă

*text cu sursă necunoscută

Se povesteşte că într-o zi, un tânăr s-a oprit în centrul unui mare oraş şi a început să le spună trecătorilor că are cea mai frumoasă inimă din lume. Nu după mult timp, în jurul lui s-au strâns o mulţime de oameni care îi admirau inima: era într-adevăr perfectă! Toţi au căzut de acord că era cea mai frumoasă inimă pe care au văzut-o vreodată… 

Tânărul era foarte mândru de inima lui şi nu contenea să se laude singur cu ea.

Deodată, de mulţime s-a apropiat un bătrânel. Cu glas liniştit, el a rostit ca pentru sine: 



- Şi totuşi, perfecţiunea inimii lui nu se compară cu frumuseţea inimii mele! 



Oamenii au început să-şi întoarcă privirile spre inima bătrânelului. Până şi tânărul a fost curios să vadă inima ce îndraznea să se compare cu inima lui. Era o inimă puternică, ale cărei bătăi ritmate se auzeau până departe. Dar era plină de cicatrice, şi erau locuri unde bucăţi din ea fuseseră înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucăţile străine şi inima bătrânului fiind sinuoase, chiar colţuroase pe alocuri. Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucăţi întregi, lăsând să se vadă răni larg deschise, înca sângerânde. 



- Cum poate spune că are o inimă mai frumoasă? îşi şopteau uimiţi oamenii. 



- Cred că glumeşti, spuse tânarul după ce a examinat atent inima bătrânelului. Priveşte la inima mea, este perfectă! Pe când a ta este toată o rană, numai lacrimi şi durere.



- Da, a spus blând bătrânul. Inima ta arată perfect, dar nu mi-aş schimba niciodată inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea: rup o bucată din inima mea şi i-o dau omului de lângă mine, care adesea imi dă in schimb o bucată din inima lui, ce se potriveşte în locul rămas gol în inima mea. Dar pentru că bucăţile nu sunt măsurate la milimetru, rămân margini colţuroase, pe care eu le preţuiesc nespus de mult, deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împartăşit-o cu cel de lângă mine. Uneori am dăruit bucăţi din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici măcar o bucăţică din inima lor… Acestea sunt rănile deschise din inima mea, pentru că a-i iubi pe cei din jurul tău implică întotdeauna un oarecare risc. Şi deşi aceste răni sângerează încă şi mă dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am până şi pentru aceşti oameni. Cine ştie, s-ar putea ca într-o zi să se întoarcă la mine şi să-mi umple locurile goale cu bucăţi din inimile lor… Înţelegi acum, dragul meu, care este adevărata frumuseţe a inimii? a încheiat cu glas domol şi zâmbet cald bătrânelul. 



Tânărul a rămas tăcut deoparte, cu obrazul scăldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de bătrân, a rupt o bucată din inima lui perfectă şi i-a întins-o cu mâini tremurânde.Bătrânul i-a primit bucata şi a pus-o în inima lui.A rupt, apoi, o bucată din inima brăzdată de cicatrice şi i-a întins-o tânărului.Se potrivea, dar nu perfect, pentru că marginile erau cam colţuroase.

Tânărul şi-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar care acum era mai frumoasă ca niciodată, fiindcă în inima cândva perfectă pulsa de-acum dragoste din inima bătrânului. Cei doi s-au îmbrăţişat, şi-au zâmbit şi au pornit împreună la drum.



Cât de trist trebuie să fie să mergi pe calea vieţii cu o inimă întreagă în piept… O inimă perfectă, dar lipsită de frumuseţe… Inima ta cum este? O poţi împărţi cu alţii?

Behind the blog Tag+ Social Networks Book Tag

Hello tuturor!

Vara asta au circulat prin blogosferă o groază de lepșe, cu întârziere vin și eu să completez ce am primit. :D

Prima leapșă, primită de la Pufuleț se numește Behind the blog și se realizează în felul următor:

• Trebuie să răspunzi sincer. 
• Trebuie să iei imaginea tag-ului și s-o încorporezi în postarea ta. 
• Tăguiește cât mai mulți din blogării tăi favoriți/care îți plac foarte mult :)). 

Acum cerințele, vor fi 7 întrebări universale (pe care le ia toată lumea) și 4 (sau mai multe, dar minim 4) lucruri pe care vrei tu să le știe lumea.

1. Din ce oraș ești?

Piatra Neamț, dar 70% din an mă găsiți în Iași. ^_^

2. Câți ani ai?

18, aproape 19. Ok fie, 20. ~_~

3. Care e mâncarea ta preferată? Dar dulcele preferat?

Mâncare: pizza, hamsii prăjite, niște cheeseburgeri care se fac la o cofetărie din Piatra și n-am mai găsit nicăieri la fel. Dulce: baclava, orice cu ciocolată.

4. Care e cel mai mare vis al tău?

Să îmi întemeiez o familie și să am o casă frumoasă cu grădină.

5. Cea mai mare frică a ta este:

Să eșuez în carieră, apoi să mor bătrână, săracă și singură.

6. Care este citatul tău preferat, dar motto-ul?

Citat: nu-mi vine niciunul în minte acum. Îmi plac citatele frumoase, dar nu mă obosesc să le rețin.

Motto? Limpede nu vezi decât cu inima. Micul Prinț

7. Aici o (sau mai multe) întrebare/i pusă/e de cititorii tăi, revin-o cu un edit.

Voi reveni. *fingers crossed*

Madeline McKaler: Ce părere ai despre generația ta? Dar despre cele ce vor urma ?
Generația mea și cele cu un an-doi mai mici mi se par destul de ok. Cele care vin din urmă mă cam sperie. Știu mai multe decât noi la vârsta lor și au potențialul să facă lucruri mărețe, dar sunt expansivi, energici și gălăgioși. Atât fetele, cât și băieții, sunt foarte dichisiți, pun mare accent pe cum arată. De asta găsesc mai plăcută compania persoanelor mai mari.

Și acum câte ceva despre mine:

• sunt o romantică incurabilă 
• sunt o fire a extremelor, îmi plac atât muzica soft, cât și rock-ul hardcore 
• sunt timidă, prefer să observ oamenii decât să interacționez cu ei 
• sunt o leoaică(și ca zodie, și ca personalitate), chiar dacă în general sunt pașnică pot să rănesc foarte tare oamenii atunci când mă supăr 
• îmi place ideea de multiculturalism și îmi place să vizitez sau să citesc despre tradițiile altor țări 
• pot să plâng din senin doar ascultând o melodie sau vizionând un film, chiar dacă e unul fericit 

O altă leapșă, pe care am preluat-o de la Simona, e Social Networks Book Tag.

REGULI:

Aveţi de ales câte o carte care va reprezenta un mediu de socializare, urmând următoarele reguli:

1. Twitter - o carte scurtă dar frumoasă

2. Facebook - o carte care era peste tot aşa că a trebuit să o citeşti

3. Tumblr - o carte citită înainte să fie cool

4. MySpace - carte despre care nu mai ştii dacă ţi-a plăcut sau nu

5. Instagram - o carte care a fost atât de frumoasă că a trebuit să pui o poză cu ea pe instagram

6. Youtube - o carte pe care ai dori să o vezi transformată în film.

7. Goodreads - o carte pe care a-i recomanda-o tuturor

Cărțile alese de mine:

1. Oscar și Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt. Scurtă, dar emoționantă.

2. Sub aceeași stea de John Green. Toți ați auzit de ea.

3. Te rog, ai grijă de mama de Kyung-sook Shin. Nu aș numi-o o carte cool, dar am citit-o înainte să fie tradusă.

4. Hex Hall de Rachel Hawkins. Nu știu cum am reușit să mă țin de cartea asta. Mi se părea foarte prost scrisă și neconvingătoare la început, dar s-a dovedit până la urmă interesantă.

5. Nu folosesc Instagram, dar cred că Touching the Surface e cea mai frumoasă carte(ca aspect) pe care o am în bibliotecă.

6. Seria Dispăruți de Michael Grant ar constitui un subiect foarte bun pentru un serial, sau un film în mai multe părți.

7. Cele nouă chipuri ale inimii de Anita Nair. O carte superbă despre care plănuiesc să scriu în curând.

Cam gata lepșele, nu uitați că pentru punctul 7 am nevoie de ajutorul vostru. :)

N-o să tăguiesc pe nimeni pentru că mulți dintre voi le-ați făcut deja . Sunteți cu toții invitați să preluați una sau ambele lepșe de mai sus, iar în cazul în care faceți acest lucru, nu uitați să-mi lăsați link în comentarii.

Vă pup!

Recenzie „Domnișoara Christina” de Mircea Eliade

...it stood
All beautiful in naked purity,
The perfect semblance of its
blodily frame...
     Shelley, Queen Mab

De ziua limbii române, o carte în limba română!

Ok, trebuie să recunosc că a trebuit să mă holbez ceva timp la bibliotecă până să mă hotărăsc ce carte să aleg. Asta din cauză că am citit foarte puține cărți românești în ultimul timp, ceea ce e puțin trist, deoarece, dacă noi românii nu ne interesăm de propriile naostre valori, atunci cine?

Mai trebuie să recunosc și că nu sunt o mare admiratoare a lui Eliade. I-am detestat caracterul infatuat în Maitreyi și m-a plictisit teribil în Romanul adolescentului miop, dar sunt de părere că talentul scriitorului este cel mai bine pus în valoare de prozele sale fantastice, dintre care Domnișoara Christina nu face excepție.

Pictorul Egor este invitat de prietena lui, Sanda, să petreacă o lună la moșia familiei Moscu. Acolo îl întâlnește și pe profesorul Nazarie, un arheolog venit să facă săpături în zonă. Cei doi bărbați observă că mama și sora Sandei vorbesc cu înflăcărare, de fapt aproape venerează o mătușă moartă cu mulți ani în urmă, Domnișoara Christina, pretinzând că se întâlnesc cu ea în vis. În același timp, în sat se petrec lucruri înspăimântătoare, animalele mor, oamenii se îmbolnăvesc. Sătenii o învinuiesc pentru acestea pe Domnișoara Christina, care după o viață imorală continuă să cutreiere împrejurimile sub formă de strigoi.

În ciuda pericolului, bărbații decid să rămână la conac pentru a le proteja pe doamna Moscu și pe fiicele ei. Surpriza apare când Domnișoara Christina își exprimă dragostea față de Egor, propunându-i o aventură. Deși înspăimântat, Egor rezistă din ce în ce mai greu farmecelor femeii vampir, iar șederea celor doi bărbați la moșia familiei Moscu devine o veritabilă experiență horror.

Având în vedere modul în care vampirii sunt tratați în cărțile contemporane, mi s-a părut interesant și revigorant să citesc despre vampiri într-un cadru românesc. Acolo unde le este locul. Pentru că în cărțile YA vampirii sunt mult umanizați astfel încât să topească inimile cititoarelor tinere, și astfel se pierde latura lor misterioasă. De asemenea, pot spune că am iubit atmosfera de secol 20 din această carte. A fost ca o gură de aer proaspăt!

Recomand lecturarea acestei cărți pe timp de noapte, în liniște, și vă garantez că veți tresări la fiecare foșnet. În plus, acțiunea cărții se petrece toamna, ceea ce o face potrivită pentru această perioadă. Am reușit foarte repede să mă închid în paginile cărții, având mereu impresia că strigoiul mă pândește și urmează să sară la mine din clipă în clipă. De obicei, cărțile clasice pe care le citesc sunt plictisitoare la început, suspansul crescând din ce în ce mai mult până la final. Aici a fost exact pe dos. Cartea a avut un început foarte bun, atmosfera horror s-a simțit încă de la primele pagini, dar finalul a fost previzibil și nu prea m-a uimit. 

Ca o studentă silitoare ce sunt, mi-am făcut datoria citind prefața și referințele critice de la sfârșit. În mare, criticii care analizează această carte se împart în două categorii: 1-cei care critică nuvela pentru caracterul sexual explicit și 2-cei care ridică nuvela în slăvi, susținând că dragostea femeii-vampir pentru pământean este, ca în Luceafărul, expresia ființei superioare care aspiră să coboare, din dragoste, la nivel de muritor. Eu, din păcate, nu am perceput-o la acest nivel (ignoranta de mine!) și pot spune că nu e nimic prea explicit(pentru standardele noastre de azi). Pentru mine a fost doar o poveste interesantă cu vampiri și un prilej numai-bun de a mă lăsa prinsă într-o carte.

Nota mea: 4/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.

Ambient muzical asociat: