Hai cu zăpada! ♥

Nici nu știu cu ce să încep, sunt pur și simplu speechless. Nu-mi pot stăpâni bine sentimentele, și totuși se pare că... ninge! Ținând cont că anul trecut nu prea am avut parte de zăpadă, nu îmi pusesem mari speranțe în acest, an, dar iată că e ajun de Moș Nicolae și strada e învelită de o minunată pătură argintie. Puține cadouri l-ar putea întrece pe acesta.

Din moment ce ninsoarea a ajuns în sfârșit, am certitudinea că stresul și supărările se vor risipi, și că de acum nu pot urma decât lucruri bune. An de an, oricare ar fi fost problemele mele, se rezolvau de la sine odată cu prima zăpadă. Oamenii deveneau brusc mai deschiși și mai generoși, străzile răsunau de râsete de copii, la televizor se difuzau tot felul de programe vesele, tematice. Tot ceea ce îmi dorisem de-a lungul anului se afla în ghetuțe sau sub bradul de Crăciun. 

Amintirile mele legate de zăpadă sunt prea departe pentru a le vedea vii în fața ochilor, totuși în această iarnă am de gând să îmi creez niște amintiri noi, pe care să le privesc cu nostalgie mai târziu, asociindu-le cu copilăria. Voi munci pe brânci la oamenii de zăpadă și voi lupta cu îndârjire în bătăile cu bulgări. Și de ce nu, voi încerca să fac și eu acei îngerași în zăpadă pe care îi fac copiii din desenele animate.

Dacă sosirea zăpezii nu ar depinde această vreme aspră și rea, nu aș avea nimic de reproșat iernii.  Dar poate că există totuși o logică pentru toate, nu-i așa? Când afară e gheață și ger, învățăm să apreciem mai mult căldura căminelor noastre.

Dacă zăpada nu ar mai fi groasă iar gerul nu ne-ar tăia obrajii, s-ar pierde jumătate din farmecul colindelor. Bucuria acestora nu stă doar în versurile cântate, ci și în drumul parcurs spre casa gazdei. Îți saltă inima de bucurie când, după o călătorie lungăintri într-un loc unde e cald și bine, iar pe masă sunt înșirate o mulțime de dulciuri specifice sărbătorilor. 



Zăpada ne aduce aminte că undeva afară se află și alte suflete care îndură gerul iernii pe cont propriu. Mai mult ca oricând, în această perioadă trebuie să scotocim înăuntrul nostru și să ne rugăm pentru a primi putere și cât mai multe oportunități pentru a dărui. Nu doar familiei și prietenilor, ci și acelora pe care nu-i cunoaștem câtuși de puțin. Când mergem duminica la biserică, ar fi frumos să ducem nu bani, ci o pâine pentru un om înfometat sau o căciuliță pentru un copil căruia îi e frig. Este timpul să fim mai aproape unii de alții.

Ținând cont de toate acestea, dragă Decembrie, te rog să fii bun și să nu te zgârcești cu zăpada. ♥

*Articol publicat în cadrul Postărilor de Iarnă găzduite de blogul Love for books