26 feb. 2013

Recenzie „Ultima concubină” de Lesley Downer

„Ultima concubină” de Lesley Downer
De n-ai fi tu,
Cui i-aş mai putea arăta
Floarea de prun?
Când vine vorba de înflorire şi parfum,
Numai ea ştie ce înseamnă cu adevărat.

- Ki no Tomonori

Îmi aduc aminte cu nostalgie cum Ultima concubină a fost prima carte inspirată din cultura japoneză pe care am citit-o, uimindu-mă la momentul respectiv prin multitudinea de informaţii pe care le aducea despre această cultură. De la sărăcia şi prejudecăţile satului tradiţional până la intrigile şi ceremoniile complicate din apartamentele imperiale, totul este descris printr-un stil rafinat cu o bogăţie de detalii captivante.

Acţiunea cărţii se desfăşoară în jurul anilor 1860, când în Japonia existau două poluri de influenţă, shogunul şi împăratul. Deşi teoretic împăratul era considerat sursa întregii puteri, acesta era aproape captiv în palatul său din Kyoto, puterea fiind exercitată de fapt de către shogun, care îşi avea reşedinţa la Edo (astăzi Tokyo).

În acest context istoric, prinţesa imperială Kazu este trimisă fără voia ei să-i fie nevastă shogunului Iemochi. Într-unul din satele în care poposeşte în procesiune, aceasta o întâlneşte pe Sachi, o fată de la ţară care atrage atenţia prin frumuseţea sa ieşită din comun. Prinţesa o aduce pe Sachi la palat pentru a-i fi prietenă devotată, iar mai târziu îi înlesneşte fetei drumul spre apartamentele shogunului, dăruindu-i-o acestuia drept concubină.

Sachi, care este protagonista romanului, se bucură pentru o perioadă foarte scurtă de aprecierea shogunului şi de poziţia ridicată în cadrul curţii, până când istoria îi întunecă perspectivele cu umbra ei nefastă. Pe fondul unor conflicte din ce în ce mai dese cu susţinătorii împăratului, shogunul Iemochi pleacă într-o călătorie spre Kyoto în urma căreia moare.

De aici începe drama lui Sachi, rămasă văduvă într-o perioadă zbuciumată din istoria Japoniei, în care tradiţiile se prăbuşesc pentru a face loc modernităţii. Sachi părăseşte palatul din Edo, în care îşi duceau viaţa 3000 de femei, traversând Japonia devastată de război în scopul ajutorării prinţesei Kazu. Pe parcursul acestei călătorii anevoioase, Sachi va cunoaşte, în această lume ostilă, dragostea adevărată prin intermediul lui Shinzaemon, un samurai proscris, descoperind de asemenea detalii cu privire la originile sale misterioase.

Prinţesa KazuUltima concubină este un roman al metamorfozei, nu doar a lui Sachi, ci și a întregii civilizații japoneze. Asistăm la căderea şogunatului și reinstaurarea imperiului, eveniment istoric ce a zguduit Japonia din temelii. Societatea tradiţională japoneză, care prin izolarea ei rămăsese în urma Occidentului, trece printr-o perioadă de modernizare accelerată sub influenţa "barbarilor cu păr roşu". Astfel se face că lumea schițată la începutul romanului este complet diferită de cea care ni se înfățișează la sfârșit.

Un aspect foarte interesant este că povestea din spatele romanului este chiar inspirată din realitate. Prinţesa Kazu a existat în realitate, la fel ca şi alte personaje ale romanului. Aceasta a fost trimisă să se mărite cu shogunul Iemochi la vârsta de doar 15 ani, străbătând acelaşi traseu descris în carte. Înainte ca shogunul să pornească în ultima sa călătorie la Kyoto, prinţesa i-a dăruit acestuia un cadou de adio: o concubină.

Pe lângă povestea propriu-zisă, am adorat toate detaliile legate de istorie, arte sau ritualuri, romanul fiind o monografie a societăţii japoneze din secolul a XIX-lea. M-au încântat îndeosebi scurtele poezii japoneze inserate pe alocuri, care constituie deliciul oricărui fan. Mi-ar fi plăcut să postez şi altele, însă vă voi lăsa să le descoperiţi pe parcurs. 

Faptul că o autoare engleză scrie despre Japonia mi s-a părut atât un plus, cât și un minus. Un plus deoarece ea scrie într-un limbaj familiar și accesibil occidentalilor, care face povestea captivantă. Un minus deoarece apar spre sfârșit și câteva elemente de soap opera, cel puţin aşa mi s-au părut răsturnările de situaţie care fac povestea puțin cam nerealistă.

Nota mea: 5/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.


Despre autoare

Lesley DownerLESLEY DOWNER s-a născut în 1959 la Londra. Mama ei era de origine chineză, iar tatăl preda chineza la University of London. Crescând într-o casă plină de cărţi despre cultura şi civilizaţia Asiei, Lesley este fascinată mai ales de Japonia. După studii la Oxford şi la London University, în 1978 câştigă o bursă în Ţara Soarelui-Răsare, unde rămâne cinci ani.

Romanul Ultima concubină este un bestseller internaţional publicat în peste douăzeci şi cinci de ţări şi nominalizat în 2009 la Premiul Romantic Novel of the Year.

12 comentarii:

  1. Geniala carte <3 Am citit-o de cel putin 3 ori pana acum .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Serios? Asta e chiar foarte tare. Şi eu vreau să o recitesc. :)

      Ștergere
  2. Nu am auzit de ea pana acum,dar imimplace ca ai detaliat recenzia.:) pare interesanta si daca Andra zice ca a citit-o de atatea ori trebuie si eu sa o incerc intr-un final. ^^

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc. Chiar e o carte interesantă şi merită citită. :)

      Ștergere
  3. Am citit si eu cateva romane scrise de japonezi. Sunt simpatice, "Memoriile unei ghiese" stiu ca n-am citit pana la final, dar imi voi face timp. Ce ma distreaza la romanele asta e numele personajelor, am trecut de la enervare la amuzament. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce tot spui acolo? Japonezii au unele din cele mai melodioase nume pe care le-am întâlnit. <3

      Ștergere
  4. Foarte drăguţă recenzia :) .Din păcate,în ciuda interesului meu faţă de Asia,nu am citit nicio carte care să aibă în prim-plan coreeni,japonezi sau chinezi,dar mi-ar plăcea enorm !:D Cu toate că prefer mai mult coreeni,îmi plac mai mult numele japonezilor :) .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu sunt mai orientată spre Coreea, însă la noi nu au apărut decât foarte puţine cărţi coreene, aşa că mă consolez cu cele japoneze. Nici străinii nu prea scriu despre Coreea, Japonia le e mult mai accesibilă. Dar ambele literaturi sunt minunate. :)

      Ștergere
  5. Nu am citit această carte însă este pe lista mea! Mi-a plăcut foarte mult recentzia ta şi sunt de acord cu tine. Sunt multe cărţi de acest gen care ne prezintă foarte multe elemente din istoria şi obiceiurile japoneze care ne uimesc de cele mai multe ori. Nu multe cărţi scrise de autori care nu sunt japonezi reuşesc să surprindă cât mai multe aspecte din adevărata Japonie. Este foarte greu să înţelegi şi mai ales să simţi simplitatea din cuvintele lor.
    Îmi place foarte mult coperta :D! Şi eu aş dori să încerc cărţi scrise şi de alţi asiatici însă sunt sigură că vom ajunge şi în acel moment într-o zi! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Arigato pentru opinie! Japonia e din ce în ce mai fascinantă pe măsură ce aflu mai multe lucruri. Sper să reuşeşti să citeşti cartea. >:D<

      Ștergere
  6. pe mine m-ai convins cu recenzia ta dar cartea nu se mai gaseste prin librarii:((

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Caută librării online mai mici, s-ar putea să o aibă încă. Sau soluția economică: biblioteca! ;)

      Ștergere