Recenzie „Metamorfoza” de Franz Kafka

Prima mea întâlnire cu proza lui Kafka nu a fost chiar una plăcută, dar nu pot să nu recunosc măiestria și talentul literar al acestuia, expresivitatea imaginilor, felul în care te determină să citești mai departe încă de la primele cuvinte.

M-am tot gândit dacă ar trebui să scriu sau nu despre această nuvelă. Vă avertizez că pentru unii ar putea fi deprimantă, altora li se va părea horror. Totuși, e o lectură scurtă și rapidă care nu poate să strice.

Am însă o recomandare: nu citiți Metamorfoza când sunteți veseli, pentru că vă veți deprima inutil, şi de asemenea e mai greu să pătrunzi în atmosferă. Așteptați până cădeți într-o stare negativă, și atunci o veți putea aprecia la adevărata ei valoare.

Dar haideți să vedem despre ce este vorba. Metamorfoza este povestea lui Gregor Samsa, un simplu comis-voiajor, care se trezește transformat peste noapte, fără nicio cauză aparentă, într-un gândac de mărime umană. Gândac - da, ați citit bine. Această metamorfoză nu este explicată pe parcursul nuvelei, nimeni nu încearcă să-i afle cauza, este doar un fond pe care se vor desfăşura acţiunile ulterioare.

Rudele lui Gregor(părinţii şi sora mai mică) se prind de identitatea lui şi îl îngrijesc ținându-l închis într-o cameră. Întâi sora lui îi strecoară mâncare pe sub uşă, mai apoi îşi face curaj să intre pentru a face curat. După o vreme însă, familia îşi dă seama de inconvenientul situației. Gregor fusese singurul care îi sprijinea financiar, dar acum el reprezintă o grijă în plus, un musafir nepoftit care ocupă degeaba spaţiul în casă. Prins pentru totdeauna într-un corp hidos, incapabil de a munci și de a-și susține familia, bărbatul nu poate fi decât o povară pentru toți cei din jur.

Gregor însă nu se transformă complet în gândac, el își păstrează amintirile și capacitatea de a face raționamente. Din ascunzătoarea sa de sub canapea, el este la curent cu tot ceea ce se întâmplă în casă. Este conștient de problemele financiare ale familiei și și-ar dori să fie capabil să le rezolve. Îi vin în minte tot felul de amintiri, printre care și planurile de a-și trimite sora la Conservator. La început, nu se gândește decât la serviciul său și la consecințele lipsei sale. Gândurile şi atitudinile lui Gregor sunt analizate în detaliu în cadrul acestei parabole sfâşietoare despre dezumanizare, indiferenţă şi respingere.

Sunt multe lucruri care repugnă la această nuvelă, însă nu are legătură cu povestea sau scriitorul, ci cu comportamentul uman asupra căreia aceasta atrage atenția.

Deși mă așteptam la o lectură horror, cartea mi s-a părut mai mult tristă și sensibilizantă. Kafka abordează o problematică foarte interesantă, și anume măsura în care este condiționată iubirea celor dragi nouă de aspectul fizic sau de utilitate. Sunt puse în reflief mai multe comportamente umane şi sentimente negative precum lipsa de recunoștință, ignoranţa, aversiunea faţă de cei care sunt diferiţi. Aflat într-o situaţie limită, ai fi în stare să sacrifici pe cineva drag ţie?

Interesant este şi modul în care autorul transpune în cartea sa elemente din propria biografie. Şi în viaţa reală, Kafka s-a simţit ca un "gândac" în faţa tatălui său, a fost forţat să îşi ia o slujbă care nu-i aducea satisfacţie şi a avut cu sora sa aceeaşi relaţie descrisă în text(întâi i-a fost confidentă, apoi aceasta i-a înșelat așteptările).

Și totuși, povestea lui Gregor pare a fi mult mai mult decât ceea ce se vede la suprafață. Să fie metamorfoza în gândac o metaforă pentru a ilustra criza existențială, pierderea sinelui, dorinţa de însingurare? Aspirațiile prea mari cărora corpul le este piedică, dorinţele pe care alţii nu le pot înţelege? Tot ce pot spune e că nuvela lasă loc multor interpretări şi că îmi vine greu să aşez într-o formă finală tot ceea ce s-ar putea desprinde din text.

Nuvela este scurtă,dar îți lasă impresia că ai citit un roman întreg. Kafka pare a avea o imaginație interesantă și mi-a stârnit curiozitatea și pentru alte lecturi.

„Să dispară, strigă sora, este singura cale, tată! Trebuie să te eliberezi de gândul că el este Gregor. Toată nenorocirea noastră provine din faptul că am crezut atâta vreme acest lucru. Dar cum ar putea să fie Gregor? Dacă ar fi fost el, ar fi înţeles de mult că nu e posibilă convieţuirea între oameni şi astfel de animale şi ar fi plecat de bunăvoie. Atunci n-am mai fi avut nici un frate, dar ne-am fi putut continua viața şi i-am fi cinstit memoria. "

Nota mea: 5/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.