30 nov. 2012

Recenzie "Please Look After Mom" de Kyung-Sook Shin

Please Look After Mom de Kyung-Sook Shin
Nu am cuvinte să descriu cât de mult m-a impresionat această carte. Nu mi s-a mai întâmplat niciodată să plâng atât de mult citind un roman, și nici chiar vizionând un film. A fost de departe cea mai profundă carte pe care am citit-o și nu cred că voi găsi prea curând una la fel.

Please look after mom este povestea unei bătrâne care se pierde pe străzile imensului și aglomeratului Seul, într-o stare de sănătate extrem de degradată, care nu îi permite să ceară ajutor. Dispariția ei creează panică în rândul membrilor familiei, care fac eforturi disperate pentru a o găsi. Cu toate acestea, trec zile, săptămâni și apoi luni fără ca aceasta să apară. Distruși psihic din cauza eforturilor depuse în investigație, membrii familiei încep să rememoreze amintirile petrecute alături de Mama, învinuindu-se pentru dispariția ei și pentru toate ocaziile în care ar fi putut să-i aducă bucurie, dar pe care le-au neglijat.

Povestea este prezentată din patru puncte diferite de vedere: al fiicei mai mari, al fiului mai mare, al soțului, și în cele din urmă chiar al mamei. Primii doi vorbesc despre copilăria petrecută în sărăcie, despre sacrificiile făcute de mama și despre devotamentul ei incredibil. Soțul își reproșează că niciodată nu s-a interesat de suferințele și sănătatea ei, deși soția sa îl copleșise cu un devotament imens, nemeritat. În cele din urmă vorbește și mama, care elucidează misterul și de asemenea completează portretul moral povestind despre sentimentele ei față de copii, despre tristețile ei, dar și despre povestea emoționantă de dragoste care i-a marcat viața.

"Before you lost sight of your wife in Seoul Station subway platform, she was merely your children's mother to you. [...] After your children's mother went missing, you realized that it was your wife who was missing. Your wife, whom you'd forgotten about for fifty years, was present in your heart. Only after she disappeared did she come to you tangibly, as if you could reach out and touch her."

La un moment dat, celor doi frați li se spune că mama lor a fost văzută mâncând din gunoi, cu o rană infectată la picior. Cum oare te-ai putea împăca cu tine însuți, dacă ar fi să primești o altfel de veste și în realitate? Efectiv te-ar tăia în două. Un alt detaliu interesant a fost că bătrâna, deși își pierduse memoria, izbutise să meargă mai întâi la prima locuință a fiului cel mare, în care acesta stătuse cu chirie cu mai bine de 30 de ani în urmă. 

Toate frământările lor sufletești sunt resimțite intens și de cititor, care găsește asemănări între roman și propria realitate. Citindu-l, nu ai cum să nu începi să îți adresezi câteva întrebări. Ce am făcut eu pentru a aduce bucurie oamenilor la care țin, și în special acestei ființe minunate care mi-a dat viață? Când îi răspund urât sau când îi spun că nu-mi place un cadou, oare cât de afectată este ea?

Nota mea: 5/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.

29 nov. 2012

Leapșa celor 7 secrete


Ce mai faceți, dragi cititoare? Vă bucurați de noua minivacanță? Eu una sunt foarte entuziasmată și deja îmi fac planuri despre cum să petrec aceste trei zile într-un mod cât mai productiv. Bănuiesc că e degeaba, pentru că voi sfârși ca de obicei, apucându-mă de teme duminică pe la 9-10 seara. Dar și trei zile de nefăcut nimic sunt foarte pe gustul meu.


Am primit de la Bia o leapșă foarte drăguță. Cei care sunt atinși trebuie să posteze 7 secrete despre ei și apoi să o dea mai departe. Nu îmi voi dezvălui aici secretele întunecate, dar voi enumera câteva lucruri pe care oricum nu le știați despre mine. ^_^

Leapșa celor 7 secrete



1. Cel mai important țel al vieții mele va fi să scriu o carte. Încă nu am habar despre ce va fi sau când va apărea, dar voi scrie obligatoriu o carte. Dacă asta nu e posibil, mi-ar plăcea și să traduc cărți străine. Cert e că vreau să-mi las numele pe ceva.





2. Încă mi se topește inima după desene animate și după cărți pentru copii. Zilele trecute eram cu o colega la Kaufland, ea se uita la reviste, iar mie îmi luase ochii o carte cu Micul Prinț. Îmi zice: Raluca, ai trecut demult peste etapa asta. Adevărul e că n-o să trec niciodată peste etapa asta. :|





3. Sunt o persoană timidă și de multe ori îmi vine greu să mă bag în seamă și să exprim ceea ce simt. Când scriu, în schimb, nu am această problemă. Plâng de asemenea foarte mult, din motive stupide, și uneori pentru oameni pe care nici măcar nu îi cunosc.

4. Sunt obsedată de aproape tot ce ține de Coreea de Sud, Japonia și restul țărilor asiatice din apropiere. ^^ Dar acesta nu e chiar un secret, din moment ce familia și prietenii sunt deja sătui de asiaticii mei.




5. Am o mare problemă cu ordinea. Dacă mă trezesc în timpul nopții și scaunul nu e lipit de birou sau paralel cu marginea biroului, simt o nevoie imperioasă să mă ridic și să îl așez.




6. În marea majoritate a timpului visez cu ochii deschiși și îmi creez în minte atât planuri de viitor, cât și multe scenarii fantasy. Cum spuneam, n-o să trec niciodată peste etapa asta.





7. Sunt o răutate și tind foarte mult să judec cărțile după copertă. Când sunt într-o librărie și văd o copertă frumoasă, mi se pare aproape suficient ca să cumpăr cartea (în special dacă sunt poze cu asiatici !!! ). De asemenea, prefer să îmi cumpăr cărți noi decât să le împrumut de la bibliotecă. Nu că aș avea bani de aruncat pe cărți, dar e o senzație deosebită să știi că tu ești cel care atinge paginile pentru prima dată.


Acestea fiind spuse, leapșa se duce către Bianca Ioana, Bia Bianca și Alexa Ale. Sper că nu ați completat deja fără ca eu să-mi dau seama. Cei interesați o pot de asemenea  prelua pe blog. ^_^

24 nov. 2012

Vreți să citiți Opal?

Acum aveți șansa să câștigați una din cele trei cărți oferite de autoarea Jennifer L. Armentrout printr-un giveaway organizat pe site-ul personal. Mult noroc! :)


Link:
http://www.jenniferarmentrout.com/want-to-read-opal/

EDIT: concurs încheiat.

23 nov. 2012

Concursuri pe blogul Mythical Books

Dacă nu v-ați înscris încă la concursurile de pe acest blog, vă recomand să o faceți în curând, deoarece sunt câteva premii foarte interesante puse la bătaie.



Iată ce puteți câștiga:
  • Seria Instrumente mortale (vol 1-3)
  • Seria Cântul vrăjitoarelor (vol 1-3)
http://mythicalbooks.blogspot.ro/2012/11/concurs-noiembrie-3.html
  • Daimon și Half-Blood de Jennifer L. Armentrout
  • Cartea Vrăjitor și Vrăjitoare de James Patterson

22 nov. 2012

Recenzie "La răscruce de vânturi" de Emily Brontë

La răscruce de vânturi de Emily Brontë
“ He’s more myself than I am.  Whatever souls are made of, his and mine are the same.” 
—Catherine Linton - Wuthering Heights
Happy thanksgiving, everyone! După cum ați observat, americanii sărbătoresc astăzi Ziua Recunoștiinței. Deși nu prea sunt de acord cu tradițiile importate, aceasta e una pe care mi-ar plăcea să o sărbătorim și noi. Deși simt că îmi lipsesc multe lucruri, am de asemenea o mulțime pentru care să fiu recunoscătoare: viața, sănătatea, familia, casa, prietenii, religia,  școala, hainele cu care mă îmbrac și mâncarea caldă pe care o găsesc întotdeauna pe masă.

Sunt de asemenea recunoscătoare pentru cărțile minunate pe care le citesc, iar astăzi vă voi prezenta una pe care am citit-o recent. Este vorba de romanul La răscuce de vânturi al lui Emily Brontë, o capodoperă a literaturii clasice engleze, ce nu ar trebui să lipsească din biblioteca nimănui. În aceste zile cețoase de noiembrie, această carte se asortează perfect cu vremea de afară. Atmosfera sugerată este una mohorâtă, puțin deprimantă, dar vă garantez că veți rămâne captivați încă de la primele pagini.

La răscruce de vânturi de Emily Brontë Cartea este centrată în jurul poveștii de iubire dintre Heathclif și Catherine, o poveste tragică ce a impresionat milioane de cititori. Heathcliff este un copil găsit pe străzi și adoptat de familia Earnshaw. Pentru că băiatul este răsfățat peste măsură, apar divergențe între acesta și fratele său, Hindley, iar Catherine, sora sa mai mică, îi devine singura tovarășă, de care este nedespărțiț. După moartea părinților, toată averea trece în posesia lui Hindley, care devine aspru cu sora sa, iar pe Heathcliff îl transformă în servitor. Însă lui Hindley nu îi merge nici lui bine. După moartea soției, care lasă în urmă un fiu, Hindley este cuprins de o depresie de care nu se vindecă până la moarte.

În una din escapadele lor, Heathcliff și Catherine ajung la conacul familiei Linton, unde ea rămâne pentru câteva săptămâni din cauza unei răni. Timpul petrecut în compania a doi tineri de vârsta ei, Edgar și Isabella, o determină pe Catherine să devină mai îngrijită și elegantă. Astfel, la scurt timp după întoarcerea acasă, Cathy decide să se mărite cu Edgar, considerând că o căsătorie cu Heathcliff ar fi umilitoare, deși ea însăși recunoaște că sentimentele pe care i le poartă sunt mult mai puternice.

Rănit, Heathcliff pleacă în lume, de unde se întoarce cu avere și titlu. El o seduce pe sora lui Edgar și o convinge să îi devină soție, după care își schimbă complet atitudinea, devenind violent. Isabella își ia inima în dinți și pleacă departe, dar nu înainte de a rămâne însărcinată cu copilul lui Heathcliff. Catherine dă și ea naștere unei fetițe care îi seamănă, după care se stinge din viață, sănătatea ei fiind degradată de despărțirea de Heathcliff. Setea de răzbunare a lui Heathcliff nu se va opri aici, ci se va răsfrânge asupra generațiilor viitoare, dovedind astfel că acei ce ignoră trecutul sunt sortiți să îl repete. Finalul este însă unul fericit, pentru care merită să aștepți, toate averile dobândite de Heathcliff prin atâtea răutăți întorcându-se în cele din urmă la proprietarii lor de drept.

Toate acestea sunt inserate într-o povestire în ramă pe care menajera Ellen i-o dezvăluie domnului Lockwood, noul chiriaș al familiei, la mai bine de 30 de ani de cand Heathcliff sosise pentru prima dată la Heights. Indignat de lipsa de ospitalitate cu care fusese primit de gazda sa, dar și speriat de fantoma lui Catherine, Lockwood devine foarte curios să afle mai multe despre trecutul acestor oameni ostili. Domnul Lockwood nu este un personaj important în acțiune, dar prezența lui oferă o nouă perspectivă narativă, el asistând inclusiv la sfârșitul acestei povești.

La răscruce de vânturi de Emily Brontë

Dacă universul pe care ni-l înfățișează scrierile lui Jane Austen are ca trăsături definitorii politețea și eleganța, fiecare bărbat și femeie fiind un gentleman, respectiv o lady, în romanul lui Emily Brontë întâlnim o lume răsturnată și haină, dominată de suferință și violență. Am uitat să menționez că numele cărții vine de la moșia Wuthering Heights, un loc rece și mohorât care și acum îmi dă fiori.

Nu pot cuprinde sentimentele negative pe care le-am încercat pe parcursul acestei cărți, așa că înarmați-vă cu multă răbdare . Am observat că Heathcliff e un personaj care a câștigat inima multor cititoare, dar pe mine sincer m-a lăsat rece, și vă rog să nu mă judecați pentru asta. Foarte rar mi s-a întâmplat să manifest o oarecare compasiune față de această bestie, dar mi-a trecut repede, gândindu-mă la toate necazurile pe care le-a provocat. Pe Heathcliff l-am asemănat cu Ion din literatura noastră, deoarece amândoi s-au folosit de căsătorie pentru a-și spori averea, dar nu au dat doi bani pe soție și pe copil, tânjind mereu la o iubire neîmplinită.

"Am zăbovit printre ele, sub cerul acela binevoitor, dulce senin, am urmărit fluturii care zburau printre ierburi și clopoței, am ascultat vântul suav ce adia prin iarbă și m-am întrebat: Cum a putut crede cineva vreodată că cei care odihnesc în pacea pământului ar putea avea un somn tulburat?"

Ambient muzical sugerat:



Nota mea: 5/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.

18 nov. 2012

Firul de ceapă

Aș vrea să împărtășesc cu voi o poveste deosebită pe care am auzit-o astăzi, și din care putem trage multe învățături.


Se spune că trăia odată o femeie rea, care nu făcea fapte de milostenie, și murind a ajuns în chinurile Iadului.

Ca să o scape, îngerul ei păzitor și-a adus aminte că păcătoasa făcuse o singură faptă bună la viața ei, și anume dăruise un fir de ceapă unei femei nevoiașe, făcând pomană.

S-a dus la Dumnezeu și i-a povestit fapta, iar El a încuviințat, zicând:

-Întinde-i firul de ceapă și trage-o afară, iar dacă izbutești, adu-o aici în Rai.

Îngerul a făcut întocmai, și, ajungând în Iad, i-a întins femeii firul de ceapă. Femeia l-a prins și s-a ridicat într-atât, încât aproape scăpase din Iad. Dar ceilați osândiți, văzând cum femeia scapă, au apucat-o de picioare pentru a fi ridicați odată cu ea.

Chiar și așa, gingașul fir de ceapă avea destulă putere încât să-i țină pe toți.

Totuși, femeia cea rea s-a înfuriat. A început să se zbată și să-i lovească pe ceilalți cu picioarele, strigând:

-Eu am dăruit firul de ceapă, nu voi!

După acestea, firul s-a rupt, lăsându-i pe toți în chinurile amare ale Iadului, iar îngerul a plecat întristat de acest suflet pierdut.


Ce părere aveți? Se pare că nu trebuie să dăruim averi pentru a câștiga iubirea lui Dumnezeu, ci sunt suficiente faptele mici de milostenie, făcute cu sinceritate. Dar dacă noi dăruim doar pentru a ne numi creștini, și nu din dorința de a ajuta, oare ce impresie își face Dumnezeu despre noi?

6 nov. 2012

Concurs pe blogul Șoarece de bibliotecă

Pentru cei care sunt dispuși să își încerce norocul la un concurs, Alexa de pe blogul Șoarece de bibliotecă organizează un giveaway cu două cărți tipărite. Înscrierile durează până pe 15 noiembrie, iar câștigătorii vor fi aleși prin tragere la sorți.

Link:

Iată cărțile puse la bătaie:



O seară frumoasă vă doresc, și succes partipanților! :)

UPDATE: concurs încheiat.

3 nov. 2012

Hello, November

Când m-am trezit de dimineață, soarele bătea cu putere în geam, iar întreaga cameră era învăluită într-o lumină caldă, liniștitoare. Afară, mai dinamici și mai veseli decât de obicei, oamenii mișunau pe trotuare văzându-și de treburile lor, în timp ce copacii își stingeau viețile într-un minunat spectacol de culoare. Nu am crezut niciodată că voi ajunge să iubesc toamna, dar anul acesta e diferit. 

Iubesc toamna pentru recoltele ei bogate, pentru fructele gustoase pe care mi le oferă, și pentru foșnetul adorabil al covorului de frunze. Nu mă încântă cerul înnorat, dar atunci când ploaia este slabă, îmi place să mă plimb fără umbrelă și să simt fiecare picătură mângâindu-mi obrajii. Uneori îmi vine să-mi aștern o pătură în spatele blocului și să stau degeaba urmărind copacii și căderea fiecărei frunze. Dar nu am nici timp și nici suficientă îndrăzneală pentru a face acest lucru, așa că mă mulțumesc să privesc de la geam, oameni și copaci deopotrivă, chinuindu-se fiecare să supraviețuiască toamnei. Totuși, sunt recunoscătoare că am ocazia de a sta mai mult în pat, înfofolită în pătură și cufundată într-o carte bună. 

Vine însă o perioadă pe la sfârșitul lui noiembrie-începutul lunii decembrie, în care culorile frumoase dispar, în care totul e șters și mohorât. Întreaga natură suferă, iar oamenii sunt și ei mai melancolici, mai leneși, mai posomorâți. Pentru a combate depresia, mă voi înarma cu melodii liniștitoare și cărți de calitate, și voi căuta cât mai des compania celor dragi.

Dacă aveți chef de o lectură în ton cu toamna, vă recomand La răscruce de vânturi de Emily Bronte, pe care tocmai am terminat-o (voi reveni curând cu o recenzie), dar vă avertizez că poate deveni destul de deprimantă. Ca să vă încălzească în zilele reci, vă las această melodie superbă: