.jpg "Please Look After Mom de Kyung-Sook Shin")
Please look after mom este povestea unei bătrâne care se pierde pe străzile imensului și aglomeratului Seul, într-o stare de sănătate extrem de degradată, care nu îi permite să ceară ajutor. Dispariția ei creează panică în rândul membrilor familiei, care fac eforturi disperate pentru a o găsi. Cu toate acestea, trec zile, săptămâni și apoi luni fără ca aceasta să apară. Distruși psihic din cauza eforturilor depuse în investigație, membrii familiei încep să rememoreze amintirile petrecute alături de Mama, învinuindu-se pentru dispariția ei și pentru toate ocaziile în care ar fi putut să-i aducă bucurie, dar pe care le-au neglijat.
Povestea este prezentată din patru puncte diferite de vedere: al fiicei mai mari, al fiului mai mare, al soțului, și în cele din urmă chiar al mamei. Primii doi vorbesc despre copilăria petrecută în sărăcie, despre sacrificiile făcute de mama și despre devotamentul ei incredibil. Soțul își reproșează că niciodată nu s-a interesat de suferințele și sănătatea ei, deși soția sa îl copleșise cu un devotament imens, nemeritat. În cele din urmă vorbește și mama, care elucidează misterul și de asemenea completează portretul moral povestind despre sentimentele ei față de copii, despre tristețile ei, dar și despre povestea emoționantă de dragoste care i-a marcat viața.
"Before you lost sight of your wife in Seoul Station subway platform, she was merely your children's mother to you. [...] After your children's mother went missing, you realized that it was your wife who was missing. Your wife, whom you'd forgotten about for fifty years, was present in your heart. Only after she disappeared did she come to you tangibly, as if you could reach out and touch her."
La un moment dat, celor doi frați li se spune că mama lor a fost văzută mâncând din gunoi, cu o rană infectată la picior. Cum oare te-ai putea împăca cu tine însuți, dacă ar fi să primești o altfel de veste și în realitate? Efectiv te-ar tăia în două. Un alt detaliu interesant a fost că bătrâna, deși își pierduse memoria, izbutise să meargă mai întâi la prima locuință a fiului cel mare, în care acesta stătuse cu chirie cu mai bine de 30 de ani în urmă.
Toate frământările lor sufletești sunt resimțite intens și de cititor, care găsește asemănări între roman și propria realitate. Citindu-l, nu ai cum să nu începi să îți adresezi câteva întrebări. Ce am făcut eu pentru a aduce bucurie oamenilor la care țin, și în special acestei ființe minunate care mi-a dat viață? Când îi răspund urât sau când îi spun că nu-mi place un cadou, oare cât de afectată este ea?
Nota mea: 5/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.
Pare un subiect extraordinar și foarte prezent în viețile noastre. Ralu, mama mea a murit de cancer când eu aveam 22 de ani - și indiferent de ce vârstă avem, mamale ne sunt vitale ca și prezența lui Dumnezeu. În ceea ce privește acest regret al nostru că nu am făcut suficient - m-am luptat și eu cu asta ani întregi când din iubire, m-am învinovîțit că nu am făcut destul de multe pentru ea. Ține cont că aceste reproșuri nu apar decât din iubire, dacă nu ar fi așa, am trece mai ușor și ne-am vedea de drum. Numai că eu cred că suntem prea aspri cu noi - Dumnezeu ne iartă atâtea - în anumite momente, atât putem da, nu din pricină că suntem neatenți sau ne-iubitori ci pentru că ne „luptăm” cu viața, cum știm noi mai bine în acele momente...că apoi câte le-am fi făcut altfel...Tot ce trebuie (mă rog, tot ce cred eu că trebuie) reținut din lecțiile astea de viață este ca data viitoare, în fața unei situații asemănătoare să avem un comportament mai bun, să fie treapta urcată în urma lecției primite.
RăspundețiȘtergereÎmi pare sincer rău pentru pierderea dvs. Aveți mare dreptate în tot ceea ziceți. Dumnezeu ne iartă multe, dar noi înșine ne iertăm mai greu.
ȘtergereFoarte frumoasa recenzia si cartea aleasa!
RăspundețiȘtergereAsiaticii scriu si multe carti foarte profunde, inspirate din realitate, dureroase si frumoase in acelasi timp :)
Așa e, e o literatură foarte profundă. O singură propoziție îți poate transmite o avalanșă de sentimente.
ȘtergereVaaii, ce recenzie frumoasă! N-am mai auzit de cartea asta, dar când am văzut că ai menționat-o în ultimul tag, mă gândeam eu că o să aibă un subiect de genul ăsta.
RăspundețiȘtergereChiar acum citesc o carte care e amplasată în Coreea de Sud și momentan îmi place, mai ales că sunt entuziasmată că e prima carte scrisă de o autoare asiatică pe care o citesc ("Drumul către libertate").
Cu siguranță o pun și pe aceasta pe listă, pare o carte cu adevărat bună!