În avion cu Dan Puric (fragment din cartea Despre Omul Frumos)

"Acum câțiva ani mă duceam în America și avionul s-a oprit pentru o escală în Timișoara. Iar de acolo s-a urcat in Boeing-ul modern un sat întreg de babe, îmbracate în negru, ca dintr-un film de Kakoyanis, înfofolite, legate, grase, cu papornițe, de parcă mergeau cu rața. În sinea mea, am gândit stânjenit că așa se strică imaginea României în lume. Pe vremea aceea credeam că imaginea e importantă, nu România.

După ce am trecut Atlanticul și ne apropiam de destinație, cu o oră înainte, ni s-a dat să completăm niște formulare, destul de agresive, care te anchetau în toate dimensiunile tale de călător. Am avut sentimentul că tot avionul dădea teză la limba română. În starea aceasta de examen, m-am pomenit cu vreo cinci băbuțe lângă mine, care mi-au spus cinstit: “Scrie-ne și nouă, maică, aici, că noi nu știm nimic!” Și astfel, eu le întrebam din chestionar și ele îmi răspundeau din inimă:

– Când te-ai născut, mamă? – 1877.

– Câți copii ai? – 11.

Și-asa mi-am dat seama că stăteam de vorbă cu Independența României. A început să se clatine avionul. Avionul se clătina și la toți ne-a fost frică, inclusiv mie, ăsta cu imaginea României în lume. Mi-am pus centura, stewardesele au plecat și ele speriate. Babele, în schimb, stăteau lângă mine și se sprijineau de partea de sus, ca și cum ar fi mers cu rața. Zic:

– Maică, stai jos, că a început furtuna. E pericol să ne prăbușim. Nu ți-e frică?

– Lasă, mamă, răspunde băbuța, mi-am făcut o cruce, la Dumnezeu nu insiști. Ajunge.

În siguranța ei stăteau două mii de ani de creștinism. Iar eu, pe lângă băbuță, eram un puric. Eu eram imaginea de azi a României în lume, iar ea era icoana neamului din totdeauna. Băbuța m-a reîncreștinat într-o fracțiune de secundă și, astfel, am văzut din nou Omul Frumos."

din cartea Despre Omul Frumos
preluare de pe pagina Librex.ro

Recenzie „Probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere” de Jennifer E. Smith

Care e probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere? 100%, dacă e să ne luăm după cartea lui Jennifer E. Smith.

Hadley Sullivan, în vârstă de 17 ani, trece prin momente dificile împreună cu mama sa, când în viața lor survine divorțul celor doi părinți. Mai mult, ea trebuie să participe la cea de-a doua nuntă a tatălui ei. Și pentru ca lucrurile să fie și mai rele, pierde zborul de avion dintr-o întârziere de 4 minute și riscă să-și dezamăgească tatăl. Nu sună prea distractiv, nu? Însă călătoria ei, pe care o aștepta a fi deprimantă, devine mult mai frumoasă datorită cuceritorului Oliver, alături de care călătorește în avion, și de care (ați ghicit!) se îndrăgostește iremediabil.

"Dragostea nu e menită să aibă logică. Dimpotrivă, e complet ilogică."

Personal, nu cred în dragoste la prima vedere, de aceea mă așteptam la o poveste siropoasă și trasă de păr. Se pare că am înțeles greșit. Aici dragostea la prima vedere nu înseamnă să te îndrăgostești prostește de aspectul cuiva. E mai degrabă dragoste la prima întâlnire. Acțiunea cărții se desfășoară pe parcursul a numai 24 de ore, timp în care cei doi protagoniști petrec o zi întreagă împreună, schimbă păreri și își împărtășesc frustrările legate de familiile lor. Nu știu dacă am mai citit vreun roman al cărei acțiune să se întindă pe o perioadă atât de scurtă de timp, dar cu siguranță a fost un lucru bun, având ocazia de a o cunoaște și de a intra mai bine în pielea lui Hadley.

Povestea de dragoste a celor doi a fost cu adevărat simpatică și amuzantă. Însă contrar a ceea ce ne sugerează titlul, această carte nu e doar despre dragoste, cât și despre familie. Pe măsură ce se îndrăgostește tot mai mult de Oliver, Hadley rememorează și etapele destrămării familiei ei. Nu mi-a fost greu să mă transpun în locul ei, să înțeleg prin ce trece. Găsesc că autoarea are un mod foarte frumos de a descrie sentimentele protagonistei. De exemplu, teama și nesiguranța lui Hadley cu privire la viitor sunt percepute de ea precum starea de sufocare dată de claustrofobie. Cu siguranță îți trebuie multă putere și tărie de caracter pentru a trece prin așa ceva. Pe lângă ea, m-a impresionat și... mama ei. Cum e să fii părăsit după 20 de ani de căsnicie? De ce e sufletul omului atât de schimbător?

Ca să mă leg și de partea tehnică: la început am resimțit acea discrepanță dată de traducere, unele fraze nu sunau cum trebuie, unele expresii erau intraductibile, dar în ansamblu am fost mulțumită. Stilul autoarei include pe alocuri fraze lungi, întortocheate, care în engleză s-ar putea să sune artistic, dar în română nu reușesc întotdeauna. Totuși, limbajul simplu, povestea de dragoste drăgălașă și protagoniștii simpatici fac romanul lui Jennifer E. Smith o lectură relaxantă pentru orice sezon. Pe mine m-a captivat și m-a făcut să uit de orice altceva pentru o seară

Acestea fiind spuse, probabilitatea statistică de a vă îndrăgosti de această carte e de 99.9%. Voi credeți în dragoste la prima vedere?

Nota mea: 5/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.

Pălăvrăgeală+ Reduceri la Elefant+ Tag: Summer in a bag of books

Heya tuturor. Pentru început aș vrea să-mi cer scuze pentru absența mea din ultimul timp. Acesta e un post pe care ar fi trebuit să-l scriu în urmă cu vreo două-trei săptămâni, când am decis să mă reapuc de blogging, dar cumva nu mi-am găsit cuvintele. Timp de vreun an am fost ocupată cu facultatea(urmez Literele și Informatica) și nu am mai scris nimic aici. Nu pot spune că învățatul mi-a consumat tot timpul liber, însă a durat ceva timp până să mă acomodez cu schimbarea de mediu. Apoi au apărut în viața mea persoane care mi-au ocupat atât timpul, cât și mintea, și o perioadă nu am putut să mă desprind din această stare. Acum știu că acest lucru e greșit și că nu ar trebui niciodată să ne lăsăm personalitatea să fie modelată după altcineva. Îngijiți-vă întotdeauna de voi, practicați hobby-ul care vă aduce plăcere, oricât de greu ar fi, nu renunțați la ceea ce vă definește.

Îmi aduc aminte că acum un an îmi făceam tot felul de griji referitoare la viitorul meu, la viața de student. Am descoperit că erau nefondate. Dacă trec pe aici persoane din anii terminali de liceu, sunt deschisă la întrebări despre Universitatea din Iași, despre materii și procesul de admitere, sau despre viața de student în general.

În altă ordine de idei, zilele trecute am primit acest tag drăgălaș de la Bianca Ioana, căreia îi mulțumesc foarte mult. ^_^

Reguli:

- selectaţi în tag cărți citite recent (în ultimii 1-2 ani);

- incorporaţi în postare imaginea tag-ului;

- dați tag-ul mai departe.

*sigh* Și eu care voiam să selectez cărțile de basme de când eram mică, dar fie, să-i dăm drumul!

1. Drumul către mare: o carte pe care ai așteptat de mult să o citești. 

Sub aceeași stea de John Green. Nu pot descrie entuziasmul pe care îl aveam când am cumpărat-o. După toată așteptarea, m-a dezamăgit puțin, dar tot mi se pare o carte foarte bună.

2. Răsărit de soare: cartea la a cărei lectură abia așteptai să te întorci după ce te trezeai dimineața. 

Cele nouă chipuri ale inimii de Anita Nair. Superbă!

3. Apus de soare: o carte pe care ai stat să o citești noaptea. 

Domnișoara Christina de Mircea Eliade. O carte care se citește cel mai bine noaptea.

4. Perla din scoică: o carte de la care nu aveai mari așteptări, dar pe care ai considerat-o excepțională după ce ai terminat-o. 

Hmm... Doamna Bovary de Gustave Flaubert, să zicem.

5. Arsură de soare: o carte care te-a enervat rău, cu care ai avut o experiență neplăcută. 

Hmm... nu cred că am avut niciodată o carte care să mă enerveze. Am abandonat multe cărți până acum, dar nu neapărat pentru că nu mi-au plăcut. Desigur, am urât aproape toate manualele de la facultate, dar astea nu se pun ca literatură.

6. Valurile mării: o carte care a fost multă vreme pe val și care ți-a plăcut și ție. 

Exerciții de echilibru de Tudor Chirilă(recenzie)

7. Caniculă: o carte care ți-a dat bătăi de cap, pe care ai citit-o greu. 

Hex Hall de Rachel Hawkins. La început stilul de scriere nu m-a atras, dar s-a dovedit a avea un plot interesant.

8. Briza mării: O carte simplă, pe care o consideri lectura ideală pentru vacanță. 
Probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere de Jennifer E. Smith.

9. Bronz: o carte care a lăsat o amprentă asupra ta. 

The Almond Tree de Michelle Corasanti (recenzie)

10. Vacanța de vară: o carte care ți-a plăcut mult, dar apoi ai regretat că ai terminat-o așa repede. 

Please Look after Mom de Kyung-sook Shin (apărută în România ca Te rog, ai grijă de mama). De când am început blogul insist asupra acestei cărți și voi insista în continuare. Este o carte excepțională.

Nu o să dau tagul mai departe, cred că 90% din blogosfera de cărți l-a completat deja. Oricine nu l-a făcut încă e invitat călduros să îl preia pe blog.


De asemenea, voiam să vă aduc în vedere că în perioada 18-22 august cei de la Elefant.ro au o reducere de 50% la aproape toate cărțile(sunt doar vreo 4 edituri mititele care nu beneficiază de ea), necumulabilă cu altă reducere. Mi se pare o ofertă de neratat, sper să găsesc și eu ceva pe gustul meu.

 Voi reveni cât de curând cu o rencezie. Vă pup :*

Înainte de culcare #1

Am preluat această rubrică drăgălașă de pe blogul BuburuzaBia. Aici postăm(v-ați prins!) cărțile pe care le citim înainte de a adormi și impresiile pe care ni le-au lăsat până în acel moment. Pentru mai multe detalii intrați și voi pe linkul de mai sus! 

Cartea pe care o citesc în această seară e Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez, împrumutată de la bibliotecă. Am început-o fără a citi vreo recenzie despre ea sau vreun sinopsis, dar îmi place misterul în care e învăluită. La prima vedere evenimentele din această carte mi se par foarte ciudate, unele mă revoltă, dar printre rânduri îmi dau seama că există un înțeles mult mai profund, pe care încă nu pot să-l descopăr. 

Pe de altă parte, îmi place mult felul în care scrie autorul. Acțiunea curge lin și nu ai cum să obosești, ceea ce o face numai bună de citit înainte de culcare. În ciuda sentimentelor de mâhnire și revoltă asupra sorții, pe care mi le transmite, găsesc această carte extrem de liniștitoare. Sper să o termin cât de curând ca să îi pot scrie recenzia. Voi ce citiți înainte de culcare?

Recenzie „Sacrificiul” de Anna Carey (Eve vol. 2)

Cei care nu ați citit volumul I, fiți atenți la spoilere!

Știți senzația aia superfaină când termini un volum dintr-o serie și cu sufletul la gură îl apuci pe următorul și devorezi povestea mai departe? Cred că am avut noroc să citesc consecutiv primele două volume din Eve, totuși acum a început așteptarea chinuitoare pentru al treilea volum, care nu dă semne că va apărea în viitorul apropiat în România. ~_~

Ei bine, al doilea volum din Eve a fost pentru mine mult mai bun decât primul. Aici avem parte de mai multe răsturnări de situație și îi găsim pe Eve și Caleb în situații și ipostaze noi, acțiunea fiind antrenantă de la prima până la ultima pagină. Stilul de a scrie al autoarei nu mi-a mai dat bătăi de cap, a fost simplu și fluent, lăsând evenimentele să curgă cât mai rapid. Sfârșitul te lasă în suspans și te obligă să faci rost de volumul următor!

Deși a ajuns în cele din urmă în Califia, Eve știe că nici aici nu e pe deplin în siguranță. În plus, îi e greu să-și reprime dragostea pentru Caleb și gândul că acesta se află în continuare rănit în afara orașului. Atrasă într-o capcană, evadează, dar este prinsă și dusă în Orașul de Nisip. De aici încep eforturile de evadare și regăsire a iubirii adevărate.

După cum se vede, Eve nu are parte de niciun moment de liniște. Fugind în primul volum de la Școală, urmărită de oamenii Regelui și de traficanți, iar acum evadând din Califia, ea pare că nu va găsi niciodată un loc al ei. E ușor să-ți dai seama ce simte și să simpatizezi cu ea. Dragostea dintre Eve și Caleb sfidează împrejurările și cumva continuă să crească pe zi ce trece.

Eve pare să fi devenit mai inteligentă decât în primul volum, dar în continuare comite greșeli care pun în primejdie oameni nevinovați. Uneori îți vine să scoți un astfel de personaj din carte și să-i dai o palmă.


De asemenea, în acest volum ni se prezintă mai detaliat starea Americii de după molimă, eforturile de reconstruire și modul în care a luat ființă Orașul de Nisip. Ajungem să îl cunoaștem pe Rege ca pe un om normal, acțiunile sale sunt în parte justificate. Se pune accent pe contrastul dintre bogații care locuiesc în centrul Orașului de Nisip și săracii care locuiesc la periferie, imagine ce ne amintește de contrastul dintre cartierele de lux și cele periferice ale unor metropole din zilele noastre precum Mexico City și Rio de Janeiro.

În concluzie, cred că această serie este una care merită citită. Cu ceva timp în urmă se preconiza transformarea ei într-un serial, dar nu a apărut nimic concret.

Citate:

Oricât de rău pare, o parte din mine vrea să afle cum e să iubești pe cineva atât de mult.

Există milioane de stele, fiecare strălucind și arzând în același timp. Și ele mor ca orice altceva— trebuie să le apreciezi înainte să dispară.

Întâi s-au năruit pereții, apoi scaunele. Podeaua a căzut de sub noi, felinarele au dispărut.  Vocile de la Școală au fost reduse la tăcere. Nu mai simțeam mirosul stătut al pernelor. Eram suspendați undeva în timp și nu mai simțeam decât trupurile noastre îngemănate.

Nota mea: 4/5

Această carte poate fi achiziționată de aici.

Recenzie „Eve” de Anna Carey

În sfârșit mi-a ajuns în mână o carte pe care o cumpărasem de mai mult timp, dar am amânat-o din cauza altor priorități.

Trebuie să recunosc că începutul romanului mi s-a părut nepromițător, acțiunea simplă, detaliile puține, limbajul ok, dar nu suficient de elevat cât mă aștept de la o carte(așa-mi și trebuie, dacă nu citesc cărți pentru vârsta mea). Până la urmă a reușit însă să mă prindă, smulgându-mi câteva ore petrecute între paginile ei.

Povestea din această carte se petrece într-un viitor distopic în care o molimă ucide peste 90% din populația lumii. Eve, o fată orfană, trăiește într-o școală de fete, dar descoperă cu stupoare că urmează să fie închisă și folosită pentru repopularea Noii Americi, așa că evadează. Învățată toată viața să se ferească de bărbați și de sentimentele pentru aceștia, Eve descoperă dragostea prin intermediul lui Caleb, un rebel care o ajută să se ferească de oamenii Regelui, porniți după ea.

Acum, cartea asta mi-a ridicat unele semne de întrebare. În Eve, orfanii și săracii sunt prinși și exploatați, în timp ce bogații se lăfăie într-un lux creat pe spinarea celor dintâi. Regele lor dorește să crească populația pentru a concura cu celelalte puteri ale lumii. Totuși, dacă populația noastră ar fi decimată, iar orașele distruse, chiar ar trebui să reconstruim totul cum a fost înainte? Nu am putea trăi simplu, cum au trăit și străbunicii noștri, doar din ceea ce ne dă pământul, lăsând lucrurile să evolueze treptat? Ar mai avea vreo importanță banii strânși înainte de molimă?

Pe de altă parte, există aici și un mesaj foarte frumos de transmis: chiar în condițiile cele mai neprielnice, fără să știe deloc despre ce este vorba, omul este capabil să iubească și să se sacrifice pe sine. Eve a fost învățată toată viața să se ferească de bărbați, iar Caleb duce o viață prea periculoasă pentru a-și putea permite să se îndrăgostească. Totuși, dragostea își face loc treptat în sufletele lor, iar ei o primesc fără teamă, ca pe un sentiment natural, firesc. Mi-a plăcut povestea de dragoste dintre cei doi, a fost dulce și fermecătoare.

O carte bunicică, nu o capodoperă, dar altfel foarte potrivită cititorilor preadolescenți și adolescenți. Promisiune: acțiunea devine mult mai interesantă în cartea a doua, deci puneți mâna pe ea!

Citate:

Era ceva în cuvântul— noi— ceva ce mă calma. Nu mai era el. Nu mai eram eu. Eram noi.

Am început să plâng, știind într-un final adevărul: dragostea era singurul adversar al morții, singurul lucru îndeajuns de puternic să se lupte cu prinsoarea disperată a acesteia.

Nota mea: 3/5

Această carte poate fi achiziționată de aici.