Mary Poppins ~ cea mai iubită dădacă din lume

Am vizionat filmul Mary Poppins acum câteva zile, împreună cu sora mai mică, și a avut un asemenea impact asupra mea, încât continui și acum să-i fredonez melodiile și să mă gândesc la toate întâmplările uimitoare prin care au trecut protagoniștii. E o poveste magică, amuzantă, pe alocuri poate puțin tristă, care te umple de bună dispoziție și optimism. Tristă, deoarece e greu să îți reprimi nostalgia și dorul față lumea minunată și lipsită de griji în care ne întoarcem prin intermediul acestui film. Actorii sunt deosebit de frumoși, ochii lor sclipesc de emoție, iar zâmbetele lor sunt sincere, absolut adorabile! Cred că actorii și filmele pentru copii din zilele noastre nu pot egala nici pe jumătate măreția acestei capodopere. Evident că amândouă am rămas profund impresionate și ni s-a deschis apetitul pentru alte filme din aceeași categorie, în special filme vechi.

În urma acestei reușite, am încercat în zadar să o conving pe sora mea să citească prima carte, dar am sfârșit prin a o reciti eu însămi. Țin minte că prin clasa a patra, când avusesem de citit această carte pentru școală, nu mă impresionase în mod deosebit (unul dintre efectele cititului din obligație!), dar cumva Mary Poppins a reușit să răzbată timpul și să rămână unul din personajele mele preferate. Simt că prin această carte am regăsit o bucățică de copilărie, pe care aș vrea să o păstrez intactă și aproape de sufletul meu.

Ca și în Peter Pan, Harry Potter sau Cronicile din Narnia, acțiunea cărților din seria Mary Poppins de P.L. Travers are loc în minunata Londră, care pare a fi o sursă inepuizabilă de magie și povești. Pe Aleea Cireșilor, unde locuiesc Jane, Michael și gemenii John și Barbara, își face apariția adusă dinspre vântul de răsărit, ținând într-o mână umbrela și în cealaltă geanta din material de covor, nimeni alta decât Mary Poppins. În ciuda caracterului ei aparent rece, noua dădacă a copiilor îi va purta spre o lume fantastică, învățându-i să descopere magia și să pună suflet în tot ceea ce fac. Alături de ea vor fi personaje încântătoare precum Bert, Omul-cu-Chibrituri, domnul Perucă sau respectabila Vacă Roșie, care cutreieră lumea în căutarea unei stele.

Dacă vă plac cărțile simple și frumoase și dacă sunteți de părere că magia se găsește peste tot în jurul nostru, atunci Mary Poppins reprezintă o lectură obligatorie. Nu vă voi judeca deloc dacă decideți să încercați filmul în locul cărții, deși poate ar trebui menționat cum cârcotașa de P.L. Travers a fost nemulțumită de modul în care ecranizarea se abate de la acțiunea originală. Personal, nu sunt de acord cu reacția ei, atât cartea, cât și filmul fiind încântătoare în felul lor unic.

Nota mea: 5/5
Cărțile se pot achiziționa de aici. 

Din Provocarea Verii.

Înscrie-te și tu la această campanie!

Acești oameni minunați și viețile lor trecătoare

Începând cu acest an, ziua de 31 august 2013 este cunoscută pentru prima dată în țara noastră ca Ziua Limbii Române. În Republica Moldova, această zi este celebrată încă din 1990. Cred că e un lucru foarte frumos să avem această zi care să ne aducă mai aproape de ei. Și oare ce modalitate mai bună de a sărbători decât printr-o carte autohtonă? :)

Am citit În intimitatea secolului 19 la recomandarea profului de română. A fost de fapt singura carte recomandată de el căreia am hotărât să-i dau o șansă și, dacă am fost cam sceptică la început, acum sunt convinsă să încerc și celelalte titluri care între timp au rămas pierdute prin caiete.

Ioana Pârvulescu ne propune o incursiune în Bucureștiul secolului al XIX-lea, mai exact în perioada de după urcarea pe tron a regelui Carol I. Protagoniștii sunt oamenii de cultură sau personalitățile marcante ale vremii: membrii Societății Culturale Junimea (Maiorescu, Alecsandri, Eminescu...), savantul B. P. Hașdeu, doctorul Carol Davila, regele Carol I și alții.

Toți acești oameni ni se dezvăluie într-un mod destul de diferit față de cum îi cunoaștem din lecțiile de limba română sau istorie. Suntem invitați să pătrundem în casele acestora, să le cunoaștem familiile, grijile și micile bucurii. Dincolo de ipostaza de oameni de știință sau scriitori, suntem invitați să îi cunoaștem ca oameni.

Nu este vorba de o operă de ficțiune, deoarece evenimentele și descrierile pe care le găsim în carte sunt fie adevărate, fie intuite pe baza unor dovezi. Nu am simțit însă nici răceala specifică unei biografii sau a unui eseu. Scriitoarea știe să ne facă familiari cu personajele sale, iar acesta este rezultatul unei documentări laborioase, dublate de pasiune și admirație.

Ioana Pârvulescu ne vorbește mai puțin despre impactul istoric pe care l-au avut acești oameni și mai mult despre drumul lor, care nu este drept, ci plin de suișuri și coborâșuri. Peisajul vremii este conturat prin bogăția de detalii despre evenimente de cultură, viața de familie, maternitate, timp liber, mâncăruri și vestimentație. Scriitoarea ne poartă pe străzile insalubre ale Bucureștiului, prin bulevarde, târguri, cofetării, dar cea mai frumos conturată este, desigur, intimitatea căminului.

Lumea acestei cărți este pe cât de frumoasă, pe atât de tragică. România este surprinsă într-o perioadă a progresului rapid, în care se străduia să adopte invențiile occidentale, dar condițiile de viață erau încă neprielnice. Mi-au rămas în minte vulnerabilitatea acestor oameni în fața bolilor, eforturile medicului Carol Davila de a organiza sistemul medical, și sfârșitul absurd de simplu al Anei Davila, otrăvită accidental de un prieten al soțului său. Îi invidiem pe oamenii secolului al XIX-lea pentru frumusețea sentimentelor și dragostea pentru cultură, dar în același timp îi compătimim pentru toate suferințele pe care le-au avut de îndurat. N-aș putea spune dacă viața lor a fost mai ușoară decât a noastră sau invers. Indiferent de vreme omului îi este dat să sufere, dar poate merită să tragem cu ochiul la cei dinaintea noastră pentru un plus de inspirație.

"N-am putut afla totuşi dacă oamenii acestui secol au greşit fatal crezând în viitor sau dacă noi, cei din viitor, am greşit fatal – dar cum şi de ce şi în ce punct – ratând şansa pe care ei ne-o oferiseră. Dar poate că undeva în lucrurile mărunte şi trecătoare din secolul 19 se află încă o bucată de viitor nestricată şi pe care, cândva, vom reuşi s-o regăsim."

Nota mea: 5/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.

Din Provocarea Verii.

Înscrie-te și tu la această campanie!

Provocarea verii ~ Cititorii sunt rugați să sară în ajutor

Blogul Cărți Alese în parteneriat cu blogul Amina Black organizează o campanie ce are ca scop promovarea lecturii și a editurilor românești. Bloggerii sunt invitați să scrie diverse recenzii/recomandări de cărți, cei mai activi dintre ei fiind răsplătiți cu premii. Vă puteți înscrie în această campanie până la 31 august 2013, iar postările trebuie publicate până la 10 septembrie 2013.

Mai multe detalii veți găsi aici:
http://cartialese.blogspot.ro/2013/07/provocarea-verii-cititorii-sunt-rugati.html

Postări realizate în cadrul campaniei:
(lista va fi actualizată pe parcurs)

• Recenzie "Dispăruți" de Michael Grant
• Recenzie "Emma" de Jane Austen
• Recenzie "Exerciții de echilibru" de Tudor Chirilă
• Acești oameni minunați și viețile lor trecătoare
• Mary Poppins ~ cea mai iubită dădacă din lume

Recenzie „Emma” de Jane Austen

E mai bine să alegi decât să fii ales, să inspiri recunoştinţă, decât să fii dator a o arăta.

Când am început această carte, am trecut cu greu de primele 100 de pagini. S-a dovedit a fi o așteptare cu folos, pentru că treptat povestea chiar te acaparează.

Vă voi spune din start că Emma nu e o carte pe care să o citiți dacă vă așteptați la acțiune și suspans. Romanele lui Jane Austen se potrivesc mai degrabă celor care nu se grăbesc, celor cărora le place să analizeze fiecare lucru în detaliu. Jane Austen reușește să scoată conversații lungi din lucruri aparent lipsite de însemnătate, personajele ei sunt surprinse făcând o groază de lucruri banale (mâncând, plimbându-se, stând de vorbă), dar toate acestea ajung interesante pentru cititor deoarece pun cap la cap o priveliște asupra peisajului clasei sociale înalte din epoca victoriană. O singură replică dintr-un dialog poate ajunge uneori să depășească o pagină, și totuși paginile trec repede și ușor datorită limbajului scriitoarei, deosebit de elegant și cursiv.

Ca în toate romanele lui Jane Austen, tema iubirii se îmbină cu cele ale căsătoriei și statutului social. Emma Woodhouse, protagonista noastră, este o tânără bogată și nonconformistă, care pretinde că nu se va mărita niciodată. În schimb, are convingerea că le știe pe toate și își bagă nasul în treburile matrimoniale ale altora. Din dorința de a ajuta o prietenă să se mărite bine, ea nu face altceva decât să o îndepărteze de bărbatul cel mai potrivit pentru ea. După ce lucrurile ajung încurcate rău de tot, este de datoria Emmei să le repare. Dar cum se va descurca ea când dragostea îi va veni în cele din urmă de hac?

Emma, care ne este descrisă la început drept "frumoasă, deșteaptă și bogată, cu un cămin plăcut", ne dovedește pe parcurs că are destule cusururi: mândră, răsfățată, prea încrezătoare în forțele proprii, nepăsătoare atunci când primește sfaturi. Din intenția de a ajuta, provoacă mai mult rău decât bine. Romanul se construiește pe baza acestor defecte ale Emmei. Personalitatea ei se schimbă pe măsură ce realizează că și ea, ca orice om, este supusă greșelii, iar acțiunile ei au repercusiuni negative asupra celorlați. 

Bună cunoscătoare a firii umane și a moravurilor societății, Jane Austen subliniază, pe un ton ironic, diverse probleme ale vremii precum rolul femeii în societate, căsătoriile aranjate sau diferențele de clasă socială. Deși majoritatea personajelor ei par să se conformeze regulilor societății, opiniile reale ale scriitoarei se pot citi printre rânduri. Feminismul din operele lui Jane Austen este foarte subtil, dar ea a fost printre primele scriitoare care au încurajat ideea căsătoriei din dragoste și nu pentru statut.

O lectură liniștită și amuzantă, în stilul inconfundabil al lui Jane Austen. Recomand cartea în special pentru zilele de vară, dar și pentru după-amiezele de dulce leneveală, în care aveți la dispoziție destul timp pentru a vă cufunda în lectură. Tot de la această scriitoare vă recomand și cartea Mândrie și prejudecată.

Nota mea: 5/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.

Din Provocarea Verii.
Înscrie-te și tu la această campanie!

PS: A apărut și o miniserie TV după această carte, pe care v-o recomand dacă doriți să savurați povestea și într-un mod vizual. Costumele și decorurile sunt impecabile, iar actorii deosebit de carismatici. :)

Recenzie „Exerciții de echilibru” de Tudor Chirilă

Ești singur în vârtejul suferinței tale și dacă vrei să ieși trebuie să tragi aer în piept și să te scufunzi până se sfârșește.

Exerciții de echilibru nu este un roman propriu-zis, ci o culegere de postări de blog, publicate inițial pe tudorchirila.blogspot.ro în intervalul 2007-2012. Tudor abordează subiecte variate precum viața de zi cu zi, iubirea, singurătatea, credința sau naționalismul. Unele postări îmbracă forma unor povestioare sau file de jurnal, însă majoritatea au un caracter reflexiv.

Înainte de a citi cartea, nimic nu vă împiedică să aruncați un ochi pe blogul lui Tudor Chirilă, pentru a vă familiariza cu stilul lui de a scrie. Printre textele pe care le recomand se numără De mână cu Dumnezeu, Scrisoare către liceeni și Să omorâm sindromul Caragiale.

Îmi vine greu să vorbesc despre această carte în ansamblu. Am întâlnit texte foarte bune, care m-au emoționat până la lacrimi, dar și unele care mi s-au părut insipide sau vulgare. Adesea am regăsit în aceste texte frământările și aspirațiile mele, dar am avut și momente în care personalitatea lui Tudor mi se părea foarte anostă.

Am observat că scriitorului îi place să se joace cu figurile de stil sau să atribuie definiții concrete unor lucruri abstracte, dar asta nu înseamnă că reușește întotdeauna să fie profund. Din contra, multe texte sunt încărcate cu metafore sau epitete neobișnuite și greoaie. Mult mai reușite mi s-au părut povestioarele simple și fragmentele din viață, relatate cu pasiune și naturalețe.

Sunt convinsă că toți cei care citesc și reușesc să ducă volumul până la capăt vor găsi aici ceva ce le place. Cu preponderență cei care se simt neînțeleși, cei chinuiți de frământări sufletești, cei cărora le place să privească dincolo de aparența lucrurilor. Fanii lui Tudor Chirilă vor avea ocazia de a-l cunoaște dincolo de ipostaza de cântăreț, iar bloggerii vor primi un plus de inspirație și încredere pentru a-și valorifica sentimentele și trăirile prin intermediul blogului.

Cum spuneam mai sus, nu am fost pe deplin satisfăcută de această carte, a avut destule lipsuri, dar cu siguranță este ceva nou, deosebit, care merită încercat.

De fapt, cartea reprezintă o oglindă a lui Tudor Chirilă, cu defectele și calitățile lui, cu momentele lui bune sau proaste, nelipsite din viața fiecăruia. Sunt însă de părere că din toate acestea a ieșit un lucru bun, o carte cu "echilibru", din care putem să îl cunoaștem mai mult pe Tudor Chirilă, să ne cunoaștem mai mult pe noi și viața în general.

Nota mea: 4/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.

Din Provocarea Verii.

Înscrie-te și tu la această campanie!

Recenzie „Dispăruți” de Michael Grant

Bun venit în Perdido Beach, unde motto-ul nostru este: radiație, care radiație?

Nu îmi vine să cred cât timp a trecut de când nu am mai postat o recenzie și sper să fiu în stare să remediez acest lucru în viitor. Știu că recenziile ar trebui să fie partea cea mai importantă a unui blog de cărți, și totuși în ultimul timp nu am reușit să-mi organizez timpul pentru a citi atât cât mi-aș fi dorit. Țin să vă anunț că am trecut cu bine prin Bac, că nu a fost nici pe jumătate atât de înfricoșător pe cât mă așteptam să fie, și că admiterea care se apropie e deja ca și luată, deci de acum lucrurile ar trebui să înceapă să se așeze pentru mine. Dar haideți să vedem despre ce e vorba în cartea de azi:

Cât ai clipi din ochi, toată lumea a dispărut. Dispăruţi. Toţi, cu excepţia tinerilor. Au rămas fără niciun adult. Fără profesori, poliţişti, doctori, părinţi. Şi tot aşa de brusc dispar şi telefoanele, internetul, televiziunea. Fără nicio posibilitate de a căuta ajutor. Şi fără vreo şansă de a afla ce se întâmplă. Foametea ameninţă. Începe domnia sălbaticilor. O creatură sinistră pândeşte din umbră. Animalele devin mutante. Iar adolescenţii se schimbă şi ei, le apar talente noi, puteri inimaginabile, periculoase, mortale, care sporesc din zi în zi. Este o lume nouă şi înspăimântătoare. Se aleg tabere, se pregăteşte o luptă. Cei puternici împotriva celor slabi. Iar timpul se scurge inexorabil: de ziua ta, dispari, la fel ca toţi ceilalţi. 

Am copiat descrierea oficială a cărții pentru că pur și simplu mi s-ar fi părut ciudat să încerc să-i fac rezumatul. Nefiind obișnuită cu genul distopic, încă mai am momente în care, gândindu-mă la acest volum, îmi vine în minte expresia: WTF did I read? Și totuși, Dispăruți este o carte care surprinde pe multe planuri.

Am început primul volum având multe suspiciuni, dar așteptările mi-au fost întrecute în totalitate. Aparent, subiectul pare potrivit benzilor desenate sau cărților pentru preadolescenți, și totuși este exact opusul. Ceea ce începe ca un scenariu bizar se transformă treptat într-o poveste horror, o luptă pe viață și pe moarte extrem de realistă. Întâmplările neobișnuite, doza de mister și de supranatural care înconjoară orașul, enigma referitoare la dispariția tuturor celor peste 15 ani, foametea și panica generală, contribuie la crearea unei lumi misterioase și înfricoșătoare, care vă va face fiecare celulă să tremure. (Pont: pentru o experiență horror completă, nu uitați să citiți cartea pe întuneric și în liniște deplină. )

Ca majoritatea cărților YA, Dispăruți se citește foarte ușor, atât datorită limbajului simplu, cât și datorită poveștii care te face să uiți de trecerea timpului. În schimb, veți simți intens timpul care se scurge în roman. Pe lângă numerotarea tradițională(1, 2, 3..), titlurile capitolelor conțin și o numărătoare inversă către un moment-cheie al cărții, iar dacă o veți citi, veți înțelege despre ce este vorba. Acțiunea este dinamică și captivantă, îți acaparează fiecare gând și nu îți lasă timp să te plictisești. E acel gen de carte pe care, odată ce i-ai prins gustul, nu o mai lași din mână până nu o termini. Fiecare personaj este bine conturat, nelipsind povestea de dragoste (deloc siropoasă) dintre cei doi protagoniști, Sam și Astrid, și antagonismul dintre personajul pozitiv, Sam, și cel negativ, Caine.

Ca un punct slab, trebuie neapărat menționată violența excesivă din această carte. Pentru o carte catalogată ca "ficțiune copii 10-14 ani", aproape că m-a lăsat cu traume. Deși personajele au toate până în 15 ani, mi s-au părut foarte mature pentru vârsta lor, atât prin faptul că au fost în stare să se descurce într-o astfel de situație, cât și prin faptul că unele dintre ele sunt foarte sadice! Chiar stăteam și mă întrebam dacă pe la 14 ani aș fi fost în stare să gătesc, să vindec răni, să conduc, să torturez copii nevinovați, să pun la cale planuri malefice de stăpânire a orașului etc. De aceea consider că volumul se adresează unei categorii de vârstă ceva mai mature. De asemenea, unele părți mi s-au părut prea exagerate, iar happyend-ul prea forțat. Nu este un sfârșit definitiv, totuși, fiind de fapt vorba de o serie de 6 volume. Înainte de a începe această serie, gândiți-vă dacă aveți răbdarea de a le citi pe toate. ;)

Un citat interesant:
Sam: Crezi că ăsta e un fel de plan măreț al lui Dumnezeu? FAYZ-ul și toate astea?

Astrid: Nu. Eu cred în liberul arbitru. Cred că deciziile le luăm de bunăvoie și ne asumăm acțiunile. Și acțiunile noastre au consecințe. Lumea este așa cum o facem noi. Dar cred că uneori putem să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute, iar El o va face. Uneori, cred că El se uită în jos și zice "Uau, uite ce pun la cale idioții ăia; cred că ar trebui să îi ajut puțin."

Nota mea: 5/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.

Din Provocarea Verii.

Înscrie-te și tu la această campanie!