Recenzie „Octopussy”(roman 18+)

Carte primită spre recenzie. Mulțumesc, Cristina!

În societatea în care trăim se publică zeci, sute de articole și reportaje despre cum să îți satisfaci mai mult partenerul, despre ce poziții sexuale să încerci în funcție de zodie sau despre cum cutare divă și-a umplut podoabele cu silicon(oare cu ce scop?). Ei bine, în această societate vei fi totuși judecat, criticat și arătat cu degetul dacă tu, un om obișnuit, îndrăznești să vorbești în public despre unul din cele mai naturale lucruri ale vieții, și anume sexul.

În contextul acestei societăți pline de ipocrizie, unde „toate fetele sunt virgine și toți băieții s-au culcat cu sute de virgine”, după cum spune un citat binecuvântat de pe net, și <sarcasm>nimeni nu se uită niciodată intenționat la porn</sarcasm>, trebuie să o felicit pe Cristina Boncea pentru curajul de a scrie despre ce vrea ea și de a face față opiniilor negative, care cu siguranță nu sunt puține.

„Hyena, o adolescentă de aproape 14 ani, se întoarce acasă după o lungă perioadă de absență din mijlocul familiei. Este primită deopotrivă cu entuziasm și scepticism de către Becks, sora sa geamănă, care încearcă să reconecteze relația lor și să recupereze toți acei ani pierduți. Dar secretele mamei, ale tatălui vitreg și ale ambelor fete sunt amenințate să iasă la iveală odată cu sosirea straniului unchi din America.

Citind această carte, ești obligat să lași deoparte toate clișeele pe care le-ai auzit despre tinerii de azi. Sex, droguri, alcool, nopți în cluburi, haine de fițe? Pentru Becks si Hyena sunt doar punctul de pornire al propriilor reflecții și raportări față de viață – o foarte ciudată raportare, de altfel…

Un roman ca o călătorie fascinantă și amețitoare, cu umor sumbru și, în același timp, o atentă celebrare a individualității extreme.”

Sincer, dacă acum jumătate de an m-ar fi întrebat cineva ce cred despre Octopussy, i-aș fi răspuns că e o carte de care mă feresc, în principiu datorită opiniilor negative transmise de alte persoane. S-a întâmplat totuși să răsfoiesc puțin într-o librărie, mi s-a părut atractivă, iar la scurt timp s-a ivit și șansa de a primi această carte pentru recenzie din partea autoarei.

Într-adevăr, în mediul online se găsesc foarte multe recenzii negative și cred că numărul lor s-ar reduce simțitor dacă ar fi scos mai mult în evidență caracterul 18+ al cărții, care conține destule scene explicite(nu erotice într-un sens bun, ci explicite) ce nu vor fi pe placul tuturor. Personajele principale ale cărții, gemenele Becks și Hyena, dar și părinții lor, Gary și Candie, explorează tipuri neconvenționale de (auto)satisfacere care pe mulți îi vor scandaliza, dar asta nu înseamnă că ele nu există.

De menționat este și faptul că această carte a fost publicată de autoare la vârsta de 17 ani și probabil scrisă la 16, de aceea am început lectura fără așteptări mari, doar cu interesul asupra poveștii pe care urma să o descopăr.

Să vă spun părerea mea de ansamblu: mi-a plăcut! A fost o carte sexy, intrigantă și cu niște glume perverse foarte reușite, care m-a scos puțin din zona de confort. Cred că îți trebuie o mică doză de nebunie și de perversitate ca să te bucuri de cartea asta, de aceea nu o recomand oricui. Persoanele prea tinere/bătrâne sau cu convingeri religioase/morale puternice probabil că nu o vor savura.

Deși acțiunea este localizată în România, toate personajele principale poartă nume englezești, ceea ce le situează undeva într-un plan superior celorlalte și totuși, cred eu, le conferă un caracter universal. Familia Sugar ar putea fi un prototip al familiei în care părinții au propriile lor probleme, comunică prea puțin cu copiii lor și le dau foarte multă libertate, drept pentru care aceștia o apucă pe căi mai neortodoxe. În același timp, familia Sugar ar putea fi orice familie de pe Glob deoarece fiecare familie are propriile secrete și e „ciudată” într-un mod unic.

Toate aceste „ciudățenii” capătă o justificare interesantă la sfârșit, pe care vă voi lăsa să o descoperiți singuri.

Principalul motiv pentru care nu am dat nota maximă acestei cărți a fost exprimarea. Deși limbajul fluid, tineresc și mai ales ironic al Cristinei este destul de atractiv, consider că ar mai fi avut nevoie de cizelare. De exemplu, autoarea are tendința de a folosi anumite structuri gramaticale pentru a scurta sau a reduce complexitatea frazelor(Becks şi-ar dori mai mult decât orice să aibă acea legatură instantă a gemenilor de care se tot aude pe colo colo.) sau să repete cuvântul „relativ” în descrieri(„camera este relativ mare”, „dressing imens, plin cu haine relativ scumpe”, „tipul arată relativ ok”).

De asemenea, unele aspecte din poveste nu par să se lege. Hyena e descrisă drept o fată timidă și religioasă, dar primul lucru pe care îl îmbracă ieșind în oraș e o fustă scurtă și mulată. Nici nu își lasă sora să iasă din casă nemachiată pentru că ar putea să o facă de râs. Undeva în carte ni se spune că mama fetelor, Candie îl cunoaște pe englezul Gary cu puțin timp înainte de nașterea fetelor, de aceea ele poartă nume englezești, și totuși ea mai petrece încă 6 ani alături de soțul ei român. Toate acestea, împreună cu ceea ce am scris mai sus despre limbaj, mi-au lăsat impresia că romanul a fost scris pe fugă.

În schimb, anglicismele și înjurăturile strecurate ocazional mi s-au părut în regulă, ele contribuind la crearea unui limbaj tineresc, autentic.

Mi-ar fi plăcut să văd mai multe detalii, în special referitor la modul în care restul familiei, nu doar Becks, reacționează la întoarcerea Hyenei. Cred că ideea din spatele poveștii are un potențial destul 

de mare și putea să fie exploatată chiar mai bine. :)

Celor care au citit-o și s-au simțit revoltați le dau un subiect de gândire: De ce toată lumea critică scenele explicite din carte și nimănui nu-i pasă că tot pe acolo unul din personaje comite o crimă oribilă? Oare care din cele două ar fi mai de preferat în viața reală? Oare nu e ceva în neregulă cu mentalitatea noastră? Am ajuns să fim așa de obișnuiți cu crimele și violurile încât ne scandalizează mai mult preferințele sexuale neobișnuite ale altora. Alții se plâng de vârsta prea mică a fetelor. Aveți idee câți copii de această vârstă sau chiar mai mici își încep viața sexuală, fumează sau chiar consumă droguri fără știrea părinților?

Din orice carte pe care o citim putem desprinde învățămine și probabil că lucrul pe care Octopussy ni-l transmite cel mai mult e că fiecare persoană e unică, normalitatea e un lucru relativ și fiecare om are propriile lui plăceri vinovate pentru care ar putea fi judecat de alții.

De asemenea, cred cu tărie că în familie și în școală ar trebui să existe mai multă deschidere în privința educației sexuale.

Consider această carte un debut promițător și voi urmări cu interes activitatea literară a Cristinei Boncea.

Citate:

• „Liniștea e un lucru periculos pentru minte.”
• „Odată ce creștem, lucrurile pe care le priveam cu fascinație ca adolescenți sau copii se schimbă și le vedem așa cum sunt, reale și uneori dureroase.”
• „Nimeni din familia Sugar nu trăiește în prezent. Toți își aleg un moment al timpului pe care-l retrăiesc la infinit.”

Nota mea: 3.5/5

Această carte poate fi achiziționată de aici.