Viața printre „Sârme și portocali”

Noi, cei care ne-am născut sau am copilărit după '89, am crescut cu iluzia străinătății. De nenumărate ori ni s-a vorbit, atât acasă, cât și la școală, despre condițiile mai bune de trai din afară, ni s-a spus că aici „n-am avea niciun viitor” și am fost sfătuiți să studiem în străinătate sau să plecăm acolo după finalizarea studiilor. Acolo unde? Oriunde, mai puțin în România.

Nu îmi place modul în care românii își denigrează propria țară, însă nu de puține ori parcă mi-aș fi dorit și eu să fiu în altă parte. Poate că ați dus și voi dorul unei rude plecate în afară și apoi v-ați bucurat când, de sărbători, acea persoană venea acasă aducând cadouri și dulciuri nemaivăzute. Probabil că și voi v-ați lovit de aronganța unor funcționari publici și v-ați întrebat dacă în altă țară vi s-ar oferi mai mult respect. Și cu siguranță vă sunt familiare replicile de genul: „Studiezi/lucrezi în domeniul cutare? Știu pe cineva care lucrează în străinătate în același domeniu și câștigă X mii de euro!”

Fără îndoială că emigrarea românilor e un subiect de actualitate și foarte discutat în România. Părerile diferă, la fel ca și experiența românilor plecați peste granițe. Cei care se angajează în domeniul pe care l-au studiat sunt de regulă mulțumiți de salarii, dar nu și de viața socială. Cei care se angajează ca muncitori necalificați probabil că tot câștigă mai bine decât în România, dar sunt exploatați de către patroni și priviți de societate doar ca forță de muncă ieftină. 

Nu știu dacă „Sârme și portocali” este prima carte care abordează acest subiect, însă mie mi s-a părut interesant să citesc despre peripețiile Deliei Oltea Rusu dincolo de granițele țării deoarece, deși am câteva rude care au muncit în străinătate pe termen lung, nu am știut niciodată cum arăta o zi din viața lor acolo sau ce simțeau în acele momente.

„Am început să scormonesc în memorie şi m-am trezit scriind ceva despre care n-am crezut că va fi o carte. Va fi, totuşi, va avea coperţi frumoase şi câteva file din care, dacă le veţi citi, veţi şti că sârmele aveau ghimpi, iar portocalii erau plini de culoare şi parfum.”

Mai exact, autoarea împarte cu noi experiențele acumulate pe parcursul câtorva ani petrecuți în afara României, în Germania și Spania, muncind ori la negru, ori cu acte. Prima experiență a acesteia, cea din Germania, se dovedește opusă așteptărilor. Munca obositoare, zgârcenia patronilor și controlul permanent al acestora îi schimbă permanent autoarei viziunea despre această țară. Citind despre modul în care acești angajați erau supravegheați de patroni chiar și în afara programului de lucru, mi se părea mai degrabă că ar fi vorba de niște elevi ce locuiesc la internat. 

Din fericire, acest capitol din viața autoarei se încheie rapid, pentru a face loc unuia mai optimist, dar în niciun caz ușor, pe tărâmul însorit al Spaniei. Situația ei este în continuare grea, însă aici se bucură de mai multă libertate și are ocazia de a descoperi persoane și locuri deosebite. Durează destul de mult până să intre în legalitate și să găsească o slujbă pe măsura studiilor ei, timp în care aceasta face diverse munci necalificate, învață limba catalană, pe lângă spaniolă, pentru a se integra complet și economisește bani permițându-și și câte un răsfăț din când în când.

„Când am plecat din România, mă simțeam bătrână la 30 de ani; acum consider că viața începe după 40 de ani!”

Să știți că eu, care sunt mai sperioasă din fire, mă așteptam mereu să se întâmple vreo nenorocire, ca de exemplu ca protagonista să rămână pe drumuri sau să aibă probleme cu legea, dar nu, nu a fost cazul. Sârme și portocali este o poveste de viață menită să motiveze, nu să șocheze, să arate că în orice circumstanțe putem reuși, important e să ne păstrăm principiile și să nu ne dăm înapoi de la efort și de la a învăța. Este o lectură lejeră, care nu îți dă palpitații, dar te face să privești cu alți ochi atât lumea care ne înconjoară, cât și propria persoană. 

Mi-a plăcut mult de autoare, de modul în care a făcut față fiecărei situații pe care a întâlnit-o, și de faptul că nu i-a fost teamă să își ia din nou cariera de la zero, studiind neîntrerupt pentru a ajunge acolo unde și-a dorit. Cred că alte persoane s-ar fi complăcut în rutină și izolare, mulțumindu-se să ia slujbele nedorite de spanioli și să își petreacă timpul liber împreună cu alți români în situația lor.

Un aspect foarte important, zic eu, pe care ni-l transmite Delia Oltea Rusu e că experiența fiecărui român în străinătate e diferită, și că aceasta nu depinde doar de țara aleasă și meserie, ci și de modul în care persoana în cauză decide să îmbrățișeze această schimbare. Scriitoarea critică atitudinea românilor care se izolează de societatea în care au ajuns, petrecându-și timpul doar cu conaționalii lor, jignindu-i chiar și pe față pe străini, sau furând de la patronii lor. Ea este la rândul ei criticată pentru decizia de a studia limba catalană, care nu îi era neapărat necesară, dar o ajuta să se integreze mai bine în comunitatea lor.

„N-o să-ți deschidă ei brațele ca să te accepte, de vreme ce tu le ții bine strânse și te uiți urât la ei. [...] De fapt, acolo am simțit pentru prima dată că suntem cu adevărat liberi și că lumea asta largă ne aparține tuturor, restul sunt doar granițe pe care ni le impunem doar noi, nimeni altcineva. Granițele trebuia să le trec eu și, dacă am acceptat s-o fac, am fost primită cu drag în lumea lor.”

Cred că îmi lipsește experiența de viață necesară pentru a fi înțeles pe deplin sentimentele autoarei deoarece străinătatea nu mi-a luat de lângă mine rudele cele mai apropiate, nu mi-am făcut griji în privința locului de muncă și nu am persoane care depind de mine pentru a supraviețui. Îmi închipui că sentimentul de a-ți ști copiii la mii de kilometri distanță trebuie să fie sfâșietor, dar eu nu am cu ce să-l compar. Cei care au trecut prin situații de acest gen o vor înțelege cel mai bine. Pentru ceilalți, va fi o lectură ușoară, pe alocuri veselă, pe alocuri tristă, așa cum e și viața, deoarece asta ne-a așternut Delia Oltea Rusu pe hârtie, un fragment din propria viață.

Vreau să mulțumesc celor de la Editura Herg Benet pentru că mi-au trimis această carte pentru recenzie, împreună cu alte câteva. Vor mai apărea și alte recenzii în perioada următoare. Puteți comanda această carte de pe site-ul editurii și luați aminte că toamna aceasta aveți o carte cadou la fiecare comandă. :)

Cred că majoritatea celor care citesc acest articol au cel puțin o rudă plecată pe undeva, sau poate că ați fost chiar voi plecați sau încă mai sunteți. Mi-ar plăcea să citesc impresiile voastre, sau ce părere aveți voi despre acest exod al populației. Dacă ați citit Sârme și portocali, cum vi s-a părut?

Nota mea: 4/5

Această carte poate fi achiziționată de aici.