Impresii despre „Sub aceeași stea” de John Green

E clar, ce-i prea mult strică! Iar aici vorbesc despre popularitatea excesivă din jurul unor cărți mai nou-apărute, dintre care Sub aceeași stea nu face excepție.

A trecut ceva vreme de când am citit cartea, dar, pentru că vă spuneam recent despre De 19 ori Katherine, m-am gândit că nu ar strica să scriu o recenzie și despre aceasta, pentru țelul - îndepărtat - de a avea într-un final pe blog toate cărțile lui John Green. 

Acum câțiva ani, când TFIOS nu apăruse încă în România, circulau pe tumblr, deviantart și alte site-uri de acest gen o mulțime de fotografii, citate și fanart-uri, unele mai frumoase și emoționante ca altele.

Când în sfârșit a apărut în România, am fost mai mult decât entuziasmată și m-am pus imediat pe lectură, dar ghiciți ce? Știam deja pe dinafară cele mai populare citate, astfel încât, regăsindu-le în carte, mi s-au părut banale, abia le-am observat. Îmi făcuseră în nenumărate rânduri inima să tresalte, ajungând să ridic cartea în slăvi, dar aici nu aveau niciun impact asupra mea deși, de fapt, sunt niște citate foarte bune. 

M-am simțit puțin revoltată și că celebrul okay fusese tradus cu bine, parcă își pierduse din intensitate și în plus ok/okay a ajuns să fie folosit cam la fel de mult în română, dar aceasta e doar o preferință personală. În schimb, mi se pare genială traducerea titlului cărții.

Cred că problema e reprezentată de așteptările nerealiste pe care uneori ni le formăm ca cititori. În loc să apreciez cartea așa cum este, eu o comparam cu versiunea fără de cusur din mintea mea. Astfel îi atribuiam o valoare mai scăzută decât dacă aș fi citit-o fără să știu nimic despre ea.


Totuși, în ciuda acestei dezamăgiri inițiale, Sub aceeași stea a fost o carte bunicică pe care o recomand, în special adolescenților și tinerilor, deși sunt sigură că ar atinge și inimile celor mai mari.

Cred că povestea vă e deja cunoscută: Hazel Grace, o adolescentă bolnavă de cancer la plămâni, își așteaptă cu resemnare moartea, încercând mai degrabă să ușureze suferința părinților decât pe a ei. La o întâlnire a tinerilor în situații asemănătoare, face cunoștință cu Augustus Waters, care în urma cancerului osos a rămas fără un picior, însă acum este vindecat. 

Hazel are o carte preferată, „O durere supremă”, care se termină brusc fără un deznodământ cocnret. Hazel îl transformă pe Augustus într-un fan avid al acestui roman, iar cei doi călătoresc spre Olanda pentru a afla cum se termină chiar de la autor.

John Green de avertizează prin acest roman că nu toate poveștile se termină cu happy-end, că unii nu sunt la fel de privilegiați ca și alții în fața morții, că se poate să murim fără să facem nimic notabil, însă putem lăsa în spate o urmă, cât de mică.

Cel mai mult l-am apreciat pe Green pentru că a rămas fidel realității și nu a încercat să înfrumusețeze aspectele mai puțin arătoase ale acesteia de dragul artei. Și aici nu mă refer doar la linia acțiunii, care a luat o întorsătură neașteptată spre final, ci și la lucrurile mici, firești dar jenante, pe care autorii le omit de obicei din cărțile lor([SPOILER] Unui personaj i se face rău și zace în propria vomă. Hazel și Augustus fac sex pentru prima dată și totul e foarte awkward, nimic magic și spectaculos ca în filme.[/SPOILER]).

Mi-au plăcut mult personajele principale, doi tineri nonconformiști și plini de umor, și un cuplu perfect, croiți unul pentru celălalt. Parcă au fost amândoi prea „filosofi”, făcând haz de necaz și vorbind despre moarte sau despre boala lor fără să dramatizeze. Nu la fel pot spune despre mine, care am luat povestea mai personal, deși stilul amuzant în care e scrisă cartea nu prevestea atât de multe lacrimi.

Romanul lui Green este ușor de citit, însă ceva mai greu de digerat, iar dacă sunteți plângăcioși, ca mine, veți avea nevoie de multe șervețele. Am văzut ulterior și filmul și m-a emoționat la fel de mult , deși parcă a avut mai mule clișee. Evident că recomand cartea mai întâi, altfel nu veți avea prea multe lucruri noi de descoperit.

Sunt convinsă că voi mai citi Sub aceeași stea cândva, a doua oară cel mai probabil în engleză. Până atunci voi încerca să nu mă mai familiarizez prea mult cu o carte înainte de a o citi. :)

Ambient muzical sugerat:

Nota mea: 4/5

Această carte poate fi achiziționată de aici.