1 mai 2016

Impresii despre „Sub aceeași stea” de John Green


E clar, ce-i prea mult strică! Iar aici vorbesc despre popularitatea excesivă din jurul unor cărți mai nou-apărute, dintre care Sub aceeași stea nu face excepție.

A trecut ceva vreme de când am citit cartea, dar, pentru că vă spuneam recent despre De 19 ori Katherine, m-am gândit că nu ar strica să scriu o recenzie și despre aceasta, pentru țelul - îndepărtat - de a avea într-un final pe blog toate cărțile lui John Green. 

Acum câțiva ani, când TFIOS nu apăruse încă în România, circulau pe tumblr, deviantart și alte site-uri de acest gen o mulțime de fotografii, citate și fanart-uri, unele mai frumoase și emoționante ca altele.

Când în sfârșit a apărut în România, am fost mai mult decât entuziasmată și m-am pus imediat pe lectură, dar ghiciți ce? Știam deja pe dinafară cele mai populare citate, astfel încât, regăsindu-le în carte, mi s-au părut banale, abia le-am observat. Îmi făcuseră în nenumărate rânduri inima să tresalte, ajungând să ridic cartea în slăvi, dar aici nu aveau niciun impact asupra mea deși, de fapt, sunt niște citate foarte bune. 

M-am simțit puțin revoltată și că celebrul okay fusese tradus cu bine, parcă își pierduse din intensitate și în plus ok/okay a ajuns să fie folosit cam la fel de mult în română, dar aceasta e doar o preferință personală. În schimb, mi se pare genială traducerea titlului cărții.

Cred că problema e reprezentată de așteptările nerealiste pe care uneori ni le formăm ca cititori. În loc să apreciez cartea așa cum este, eu o comparam cu versiunea fără de cusur din mintea mea. Astfel îi atribuiam o valoare mai scăzută decât dacă aș fi citit-o fără să știu nimic despre ea.


Totuși, în ciuda acestei dezamăgiri inițiale, Sub aceeași stea a fost o carte bunicică pe care o recomand, în special adolescenților și tinerilor, deși sunt sigură că ar atinge și inimile celor mai mari.

Cred că povestea vă e deja cunoscută: Hazel Grace, o adolescentă bolnavă de cancer la plămâni, își așteaptă cu resemnare moartea, încercând mai degrabă să ușureze suferința părinților decât pe a ei. La o întâlnire a tinerilor în situații asemănătoare, face cunoștință cu Augustus Waters, care în urma cancerului osos a rămas fără un picior, însă acum este vindecat. 

Hazel are o carte preferată, „O durere supremă”, care se termină brusc fără un deznodământ cocnret. Hazel îl transformă pe Augustus într-un fan avid al acestui roman, iar cei doi călătoresc spre Olanda pentru a afla cum se termină chiar de la autor.

John Green de avertizează prin acest roman că nu toate poveștile se termină cu happy-end, că unii nu sunt la fel de privilegiați ca și alții în fața morții, că se poate să murim fără să facem nimic notabil, însă putem lăsa în spate o urmă, cât de mică.

Cel mai mult l-am apreciat pe Green pentru că a rămas fidel realității și nu a încercat să înfrumusețeze aspectele mai puțin arătoase ale acesteia de dragul artei. Și aici nu mă refer doar la linia acțiunii, care a luat o întorsătură neașteptată spre final, ci și la lucrurile mici, firești dar jenante, pe care autorii le omit de obicei din cărțile lor([SPOILER] Unui personaj i se face rău și zace în propria vomă. Hazel și Augustus fac sex pentru prima dată și totul e foarte awkward, nimic magic și spectaculos ca în filme.[/SPOILER]).

Mi-au plăcut mult personajele principale, doi tineri nonconformiști și plini de umor, și un cuplu perfect, croiți unul pentru celălalt. Parcă au fost amândoi prea „filosofi”, făcând haz de necaz și vorbind despre moarte sau despre boala lor fără să dramatizeze. Nu la fel pot spune despre mine, care am luat povestea mai personal, deși stilul amuzant în care e scrisă cartea nu prevestea atât de multe lacrimi.

Romanul lui Green este ușor de citit, însă ceva mai greu de digerat, iar dacă sunteți plângăcioși, ca mine, veți avea nevoie de multe șervețele. Am văzut ulterior și filmul și m-a emoționat la fel de mult , deși parcă a avut mai mule clișee. Evident că recomand cartea mai întâi, altfel nu veți avea prea multe lucruri noi de descoperit.

Sunt convinsă că voi mai citi Sub aceeași stea cândva, a doua oară cel mai probabil în engleză. Până atunci voi încerca să nu mă mai familiarizez prea mult cu o carte înainte de a o citi. :)

Ambient muzical sugerat:


Nota mea: 4/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.

11 comentarii:

  1. Eu am citit doar "Căutând-o pe Alaska" de la acest autor şi mi-a plăcut! Foarte faină recenzia, sper să citesc şi eu cartea aceasta! hugs

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atunci sunt sigură că îți va plăcea și aceasta! Sper să citesc și eu „Căutând-o pe Alaska”, într-un final. O seară faină! ^^

      Ștergere
  2. Am citit și eu cartea. Nu e neapărat preferata mea, nu m-a dat pe spate, dar a fost o lectură drăguță.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr, nu a fost o lectură de excepție, nu așa cum vorbește lumea despre ea, însă tot e ceva de capul ei. Pe mine nu m-a impresionat ca și stil de scriere, ci prin emoțiile transmise.

      Ștergere
  3. Cred că ai dreptate cu privire la traducerea acelui 'okay', cel mai probabil este vina traducătorilor, dar în acelaşi timp mi-am dat seama că nu era nimic special pentru mine în acele cuvinte aruncate alandala.
    Nu cred că a fost genul meu, cu toate că atunci când am ajuns să o citesc îmi plăcuse, ca după câteva săptămâni să-mi dau seama de greşelile uriaşe pe care nu le pot scuza.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună și mulțumesc pentru comentariu! ^^ La ce greșeli te referi? La cele de traducere sau la incorectitudini în textul original?

      Eu personal nu am fost foarte impresionată de cum sună cartea în română, de aceea mi-aș dori ca pe viitor să încerc și ceva de Green scris în engleză. :)

      Ștergere
    2. M-am referit de modul cum sunau anumite citate în română vs. cum sunau în engleză. Mi se părea că textul în engleză avea o anumită rezonanţă şi o anumită atmosferă (din ce citisem eu) :)

      Ștergere
  4. Am citit și eu cartea. Dar cum ai spus tu, nu e de ridicat în slăvi. A fost o lectură plăcută și relaxantă. Dar mi-a plăcut! M-am apucat de citit "De 19 ori Khaterine", dar nu m-a atras. Sper totuși să îi mai dau o șansă. Voi citi și recenzia ta. :)
    Chestia cu citatele e chiar adevărată, parcă atunci când le-am văzut pe facebook și când le-am regăsit în carte, parcă nu mai aveau acel farmec care te face să scrii sau să însemnezi.
    O seară relaxantă și spor la lecturi frumoase!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, la fel! De 19 ori Katherine mi s-a părut mai slăbuță decât Sub aceeași stea. Nu prea a avut suspans, dar am reușit să o duc la capăt. Dă-i o șansă când ai chef de o lectură mai... motivațională. :)

      Ștergere
  5. Off, mi s-a întâmplat și mie să văd o grămadă de citate pe net dintr-o carte pe care eu am apucat să o citesc mai târziu și parcă n-a mai avut același farmec. Totuși, e bine să încercăm să trecem peste acest lucru și să savurăm cartea din plin.
    Cartea asta de la John Green n-am citit-o, am văzut filmul, în schimb. Deși mi s-a părut extrem de clișeic, știu că am plâns destul de mult la el. :)) Anyway, John Green nu prea îmi place mie. Am citit "Căutând-o pe Alaska" și nu mi-a plăcut deloc, nici povestea, nici modul în care a fost relatată. Auzisem foarte multe păreri bune despre acest autor și mie nu mi s-a părut că are ceva special. Apoi am citit "Orașe de hârtie" și chiar m-a surprins plăcut, având în vedere ce părere îmi formasem.
    Oricum, încă sunt de părere că John Green are povești clișeice, dar poate totuși o să mai încerc ceva de la el. Sunt curioasă de "Fulgi de iubire". :D

    RăspundețiȘtergere
  6. Și eu am sesizat o grămadă de citate din TFIOS pe net (și din alte cărți marca John Green), și cred că aș fi la fel de plictisită, ca și tine, atunci când aș lectura cartea. Nu am avut ocazia să o citesc, și nu știu când o voi mai face (dacă o voi mai face). Știu că este o carte tristă, și poate de aceea o și evit, însă nu am fost încântată așa mult de autor până acum. Dacă voi avea timpul și ocazia, voi mai încerca altă carte de la JG. :D Poate îmi voi schimba părerea.
    De acord cu tine la faza cu traducerea pentru "okay". Suna mai bine schimbul original de replici. ^_^

    RăspundețiȘtergere