200 de ani de la publicarea romanului Mândrie și prejudecată

Am așteptat special ziua de astăzi pentru a scrie despre Mândrie și prejudecată, cartea mea clasică preferată, deoarece pe 28 ianuarie 2013 aceasta împlinește frumoasa vârstă de 200 de ani.^^ Sunt sigură că majoritatea ați citit romanul sau ați văzut una dintre ecranizări, iar în cazul în care nu ați reușit până acum, nu uitați că acesta reprezintă un must-read pentru toți pasionații de povești de dragoste și literatură clasică. ♥

Este un adevăr recunoscut de toată lumea acela că unui burlac, pe deasupra și posesor al unei frumoase averi, îi trebuie neapărat o nevastă. Acesta este primul paragraf din Mândrie și prejudecată, care ne duce automat cu gândul că romanul se va finaliza cu o nuntă. De fapt, cu două. Este un roman previzibil, dar nu îi lipsește suspansul, iar happy-endul, dedus din start, este totuși unul pentru care merită să aștepți.

În Anglia de început de secolul XIX, cea mai bună cale pentru ca o fată să își asigure viitorul este un mariaj convenabil. Iar Jane și Elizabeth Bennet au mare nevoie de așa ceva, din moment ce averea familiei lor are să revină unei alte rude, din lipsa unor moștenitori de parte bărbătească. Zestrea modestă le transformă în partide nu tocmai atractive. 

În timp ce Jane se îndrăgostește rapid și iremediabil de un tânăr bogat care îi împărtășește sentimentele, Elizabeth are parte de un drum lung și anevoios până să își dea seama de sentimentele sale.

Elizabeth îl întâlnește pe bogatul și misteriosul domn Darcy într-un context neprielnic pentru întemeierea unei relații. Tăcut și mofturos, într-o societate amatoare de petreceri și conversații, Darcy lasă impresia vădită că disprețuiește persoanele de rang inferior, majoritatea cunoștințelor sale etichetându-l drept bădăran. Iar Liz este îndreptățită să le dea dreptate, după ce asistă la conversația ofensatoare dintre el și Bingley, logodnicul lui Jane:

-Este însă acolo, chiar în spatele tău, una dintre surorile ei, care-i foarte drăguță și, cred, foarte plăcută. Te rog, dă-mi voie să-i cer partenerei mele să i te prezinte.

-Despre care vorbești? Și, întorcându-se, o privi o clipă pe Elizabeth, până când, întâlnindu-i privirea, își plecă ochii. E acceptabilă - răspunde cu răceală -, dar nu destul de frumoasă încât să mă tenteze pe mine și, în momentul de față, nu am poftă să acord atenție tinerelor domnișoare neglijate de alți bărbați.

Vă dați seama cât de jignitor!? Nu e deloc atitudinea pe care ai aștepta-o de la un gentleman.

Pe lângă aceasta, când un prieten al fetei îi destăinuie lucruri neplăcute despre domnul Darcy, Liz consideră că are destule motive pentru a-l disprețui. Astfel se face că, atunci când Darcy nu mai rezistă tentației de a o cere în căsătorie, Elizabeth îl refuză răspicat și fără ezitare. Însă scrisoarea pe care acesta i-o trimite pentru a-și justifica acțiunile anterioare sădește în sufletul ei sentimente de îndoială și regret, dând prilej dragostei să se manifeste. În urma mai multor cercetări, Elizabeth spulberă toate concepțiile greșite referitoare la domnul Darcy, realizând că ea însăși fusese orgolioasă și plină de prejudecăți. Perfect conștientă acum de sentimentele ei, Elizabeth sfidează societatea vremii pentru a duce la împlinire această superbă poveste de dragoste.

Pe lângă povestea de dragoste din prim-plan, Jane Austen conturează, cu o ironie subtilă și un rafinament desăvârșit, peisajul societății engleze de la începutul secolului al XIX-lea, punând accent pe condiția femeii. Așa cum se întâmplă cu Elizabeth, cu surorile și cu mama ei, femeile din acea perioadă nu aveau dreptul să moștenească averea tatălui sau a soțului, aceasta trecând în posesia celei mai apropiate rude de sex masculin. Multe dintre căsătoriile lor erau aranjate, căsătoria fiind o modalitate de avansare sau de întărire a poziției sociale. Cea mai importantă realizare pentru o tânără era o căsătorie avantajoasă.

Personajele romanului sunt unice și bine conturate, fiecare reprezentând o tipologie umană specifică vremii respective. Cele mai interesante mi s-au părut domnul Bennet și soția acestuia, părinții lui Elizabeth, două firi opuse care Dumnezeu știe cum mai reușeau să trăiască împreună.

Pentru mine, titlul cărții s-a dovedit a fi în strânsă legătură cu conținutul nu doar datorită poveștii, ci și din cauza faptului că am avut și eu "prejudecăți" în privința acestui roman. M-au obosit la început conversațiile lungi și povestea monotonă, dar cred că undeva pe la 100-150 de pagini cartea a luat brusc o turnură neașteptată. De aici încolo am citit cu sufletul la gură, iar la final m-am trezit zâmbind incontrolabil. Sfârșitul mi s-a părut cu adevărat adorabil, și nu mi s-a întâmplat prea des să mă atașez de personajele unui roman așa cum am făcut cu Mândrie și prejudecată. Să știți că fiecare cuvânt al romanului merită din plin efortul. ♥

Nota mea: 5/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.

Never grow up

 Vă doresc o duminică frumoasă! :*

Tinerii și istoria națională

Azi a fost prima dată după mulți ani în care am participat la o celebrare a Micii Uniri, deși simpozionul respectiv, pe alocuri interesant, a fost mai mult ceva ce colegii mei au numit "adunare a pensionarilor". M-am bucurat și atunci când am văzut pe stradă tineri în costume populare și am auzit muzica răsunând tare din difuzor. Dar încă s-a simțit foarte tare lipsa de interes pe care majoritatea tinerilor(și a adulților!) o manifestă față de istoria națională, dar și lipsa de interes și resemnarea tăcută pe care profesorii le manifestă față de elevii lor.

Cred că vorbesc în numele tuturor când spun că tinerii s-ar implica mai mult în activități culturale dacă acestea chiar s-ar organiza, dacă s-ar promova cum trebuie și dacă ar fi adaptate oricărui nivel de cunoștințe. Din păcate, ne confruntăm cu o lipsă acută de interes de ambele părți. Cei bătrâni, după cum se vede, au încetat să se mai agite, ei își pun speranța în noua generație care vine din urmă, nebăgând în seamă că atitudinea lor nu poate decât să le taie din elanul și așa scăzut.

A fost totuși un lucru care mi-a lipsit, tradiționala horă a unirii pe care o jucam pe terenul de sport în anii în care eram mai mici. Nu-mi dau seama de ce nu prea se mai practică, cel puțin nu la liceul meu, vreau să spun că o scurtă abatere de la orarul normal ar fi benefică pentru elevi și profesori deopotrivă. Oh, și aveam așa un chef de dans când am auzit melodia respectivă! De ce nu mai face nimeni horă de 24 ianuarie? 

Vă las cu această melodie frumoasă, bună de ascultat cu ocazia Micii Uniri:

 

Filmuleț motivațional - Kindness boomerang

Cum ar fi să împărțim și altora fiecare bucurie de care avem parte?  Atunci când primim ceva, să donăm și noi un lucru care nu ne mai trebuie; atunci când ni se face un compliment, să-l întoarcem persoanei respective și să-l dăm și altora. Cu siguranță lumea ar fi un loc mai bun, iar viața noastră ar fi mai plăcută și mai frumoasă.

Eu una am avut parte de multe bucurii în ultimul timp, și probabil că sunt datoare cu încă pe-atâtea... mi-am făcut şi o listă. :)

Acestea fiind spuse, vă recomand cu mult entuziasm filmulețul de mai jos, care conține de asemenea și o melodie frumoasă și sugestivă. Vă doresc o seară plăcută și o săptămână ușoară. ^_^

"One Day" Lyrics

Sometimes I lay under the moon
And I thank God I'm breathin'
Then I pray don't take me soon
'Cause I am here for a reason

Sometimes in my tears I drown
But I never let it get me down
So when negativity surrounds
I know someday it'll all turn around because

All my life I've been waitin' for
I been prayin' for, for the people to say
That we don't want to fight no more
They'll be no more wars
And our children will play, one day

It's not about win or lose 'cause we all lose
When they feed on the souls of the innocent blood
Drenched pavement keep on movin'
Though the waters stay ragin'

And in this life you may lose your way
It might drive you crazy
But don't let it phase you, no way

Sometimes in my tears I drown
But I never let it get me down
So when negativity surrounds
I know someday it'll all turn around because

All my life I been waitin' for
I been prayin' for, for the people to say
That we don't want to fight no more
They'll be no more wars
And our children will play, one day

One day this all will change
Treat people the same
Stop with the violence down with the hate
One day we'll all be free and proud
To be under the same sun
Singing songs of freedom like

Recenzie "In My Dreams" de Cameo Renae

“Hell had frozen over and I was lost in its endless labyrinth.” 

― Cameo Renae, In My Dreams

Am citit această carte impulsionată de multitudinea de recenzii pozitive exprimate prin blogosferă, având așteptări mari, și sincer am rămas puțin dezamăgită. Totuși nu neg că e o carte destul de bună, de fapt a fost chiar emoționantă, și nu regret că am citit-o.

În momentul în care iubitul ei, Michael, este ucis în încercarea de a ajuta un prieten, viața lui Lizzie se prăbușește. Autorul crimei, un interlop cu grave probleme psihice, continuă să dea târcoale orașului pentru a recupera niște datorii vechi. Mai mult, tipul respectiv face rost de poza și adresa lui Lizzie, iar aceasta devine următoarea lui țintă. Michael însă nu a trecut dincolo, el rămâne în preajma lui Lizzie pentru a veghea asupra ei și a o consola. Principalul mod prin care cei doi comunică e prin intermediul visurilor, Michael reușind să creeze o lume proprie în care el și iubita sa să fie împreună. Dar Lizzie nu își poate trăi toată viața visând, ea trebuie să scape de acest inamic care pune în pericol viața ei și a prietenilor săi.

Subiectul cărții este unul interesant și la modă, și îmi place atunci când romanele aduc un element de paranormal. Povestea chiar ar mai putea fi dezvoltată deoarece sfârșitul deschis pune imaginația să lucreze, iar Michael este modelul iubitului ideal care va câștiga inima tuturor cititoarelor.

Mi-a displăcut însă cum Lizzie lua mereu decizii proaste și de fiecare dată era nevoie ca Michael să o salveze. Aș fi vrut să fi dus și ea la capăt ceva pe cont propriu, nu să se bazeze mereu pe influența lui supranaturală. Ca femeie, îmi place să citesc despre personaje feminine puternice și descurcărețe. Și sfârșitul a fost după părerea mea un happy-end cam prea forțat. Chiar cu câteva pagini înainte de sfârșit apar două personaje care complică inutil situația pentru ca tot ele să-i pună capăt. Era într-adevăr nevoie de apariția acestora pentru a clarifica unele mistere neelucidate de pe parcursul cărții, dar cred că, dacă s-ar fi străduit, autoarea ar fi putut găsi un mod ceva mai realist de a încheia povestea. Totuși ultima pagină a fost cu adevărat genială, m-am trezit plângând fără să-mi dau seama, și nu doar atunci, ci și de multe ori pe parcursul cărții.

Cred că, pe lângă poveste, punctul forte al romanului constă în talentul lui Cameo de acapara cititorul și de a-i transmite diverse sentimente. Am resimțit intens stările personajelor, în special teama și sentimentul despărțirii, și am tremurat și eu de frică împreună cu Lizzie atunci când era urmărită. Am citit cărți mult mai bine scrise decât aceasta, dacă e să judecăm după complexitatea poveștii și bogăția limbajului, însă autorii nu au avut puterea de a insufla sentimentele dorite, în schimb In my dreams reușește acest lucru tocmai prin simplitatea ei.

Nu știu de ce nu am fost mulțumită de limbajul autoarei; nu era nici prea simplu, nici prea sofisticat, însă pur și simplu nu suna natural. Părerea mea e că mai are de lucrat în special la conversații. Totuși asta e scuzabil, din moment ce acesta e primul roman al scriitoarei.

Este însă și o parte bună în asta. Limbajul simplu e un punct forte pentru cei ce nu au experiență în lecturarea cărților în engleză, ceea ce o face potrivită pentru cititorii tineri. De asemenea este și ușor de citit, eu am citit-o pe PC și nu am avut probleme (dar nu vă încurajez să citiți ebook-uri pe calculator, acest lucru cauzează în timp probleme de sănătate); nu a fost deloc obositoare și am terminat-o chiar repede. E perfectă pentru când nu ai ce face și îți trebuie o carte ușoară pe care să o citești rapid.

Link Goodreads: In My Dreams

Nota mea: 4/5

De ziua lui Eminescu...

...Și dacă norii deși se duc / De iese-n luciu luna...

E ca aminte să-mi aduc/ De tine..., întotdeauna!

În viață toate lucrurile sunt trecătoare, doar cuvintele supraviețuiesc efectului nefast al timpului. Puterea cuvântului e incredibilă. Niciun poet nu a influențat conștiința românească mai mult decât Eminescu, iar personalitatea și trăirile sale sunt bine păstrate în operele care i-au oferit continuitate, viața de după moarte. 

Tudor Vianu a spus: "Fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci".

S-a cercetat și s-a scris mult despre viața lui Eminescu, care a lăsat în urmă multe mistere neelucidate. Care a fost adevărata cauză a morții poetului? A lăsat el vreun urmaș? Numai Dumnezeu poate răspunde la aceste întrebări, numai El știe câte a pătimit Luceafărul nostru și cât de frumos era sufletul lui. Acum nu are rost să-l dezgropăm și să-l plângem pe Eminescu. Trebuie să fim veseli pentru că în urmă cu 163 de ani Cerul s-a îndurat să ne mai trimită încă o stea.

Apropo de asta, ați auzit vreodată denumirea de eminescolog? Acest nume îl poartă specialiștii în eminescologie, ramură a științei care se ocupă cu studiul vieții și operei lui Mihai Eminescu. Cât de tare poate fi asta? *-* În general nu prea sunt de acord cu profesiile care nu aduc un aport serios societății, însă acestor persoane le-aș oferi o călduroasă strângere de mână.

Intenționam inițial să postez și o scurtă biografie a poetului, dar am realizat că nu are rost să dau copy-paste la ceea ce au scris alții. M-aș bucura însă dacă ați citi și voi ceva pe cont propriu, dacă ați sărbători în vreun fel această zi specială în istoria poporului român. Printre alte postări, văd că lumea mai distribuie pe Facebook imagini, citate și articole referitoare la viața lui Eminescu, iar asta nu poate decât să mă bucure.

Vă invit să-l cunoașteți pe Eminescu de ziua lui.

PS: Eminescu și-a făcut pagină pe Facebook, click aici ca să-i dați like! :)

Scrisoarea lui Alexandru Vlahuță

Am găsit această imagine share-uită pe Facebook de o fostă colegă pe care n-o credeam să aibă înclinații spre literatură sau spre genul acesta de sentimentalisme. M-a surprins într-un mod foarte plăcut. Nu are dreptate Vlahuță? Pentru că fiica lui este de o vârstă apropiată nouă, ne-am putea pune toate în postura destinatarei acestei scrisori. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulțumire mai deplină, ca o conștiință curată.

Concurs pe blogul Sparkles and Lightning

Anabelle de pe blogul Sparkles and Lightning pune la bătaie 13 cărți fantastice într-un giveaway  deschis pentru participare internațională. Mult succes!

Link-ul concursului:

http://sparkles-and-lightning.blogspot.ro/2013/01/happy-2013.html

Trandafirul

-Are you a rose?

-No, certainly not, I'm a leaf.

-No. You're a rose.

-No. I'm not.

-You are, because you smell like a rose.

-No. I'm a leaf, but I once stayed near a rose.

-father Arsenie Papacioc

-Ești trandafir?

-Nu, nicidecum, sunt o frunză.

-Nu. Ești trandafir.

-Nu. Nu sunt.

-Ești, pentru că miroși a trandafir.

-Nu. Sunt o frunză, dar am stat cândva lângă un trandafir.

-părintele Arsenie Papacioc

Adevărul e că nu uităm niciodată pe cineva, oricât de scurtă ar fi întâlnirea. Gesturile, atitudinile, cuvintele lor rămân întipărite undeva, în adâncul nostru. Uneori ni le însușim inconștient, alteori trezesc în noi gânduri, reacții, idei. Dar nimic nu e cu adevărat uitat. Mai ales când întâlnim o persoană plină de gândire pozitivă, aceasta ne împinge într-o altă direcție. Eu nu sunt doar eu, ci un amestec a tot ceea ce alții au lăsat asupra mea.

Voi ce părere aveți despre acest citat?

Recenzie "The Almond Tree" de Michelle Cohen Corasanti

"If you are neutral in situations of injustice, you have chosen the side of the oppressor."

-Desmond Tutu

Am avut recent ocazia de a citi o carte emoționantă și pătrunzătoare, una care m-a pus cu adevărat pe gânduri. Pentru aceasta îi sunt recunoscătoare scriitoarei Michelle Corasanti pentru că mi-a trimis un exemplar al acestei cărți pentru recenzare, prin intermediul site-ului LibraryThing, pe care vi-l recomand și vouă.

Poate că ar trebui spuse la început câteva lucruri despre contextul în care se desfășoară acțiunea acestei cărți. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial a căpătat amploare nevoia poporului evreu de a avea un stat propriu, iar în acest scop ONU a decretat în 1947 împărțirea Palestinei în două state, unul evreiesc și unul arab. Statele arabe nu au fost de acord cu această decizie și astfel a luat naștere un război care continuă și azi. Nici evreii nu și-au respectat partea lor, ci au luat mai mult decât stabiliseră inițial. Așa s-a format statul Israel, luând forțat pământ de la palestinieni și lăsându-i să se descurce cum or ști.

The Almond Tree urmărește povestea unei familii palestiniene, pe măsură ce le sunt confiscate casa și proprietățile, trăind în teamă și foamete constantă. Protagonistul romanului este tânărul Ichmad Hamid, care, după arestarea tatălui său, este forțat să muncească și să poarte de grijă întregii familii. Toți cei din jur nutresc sentimente de teamă și ură față de evrei, însă tatăl este singurul care îl sfătuiește să fie tolerant, insistând că pacea cu evreii este posibilă.

Mulțumită inteligenței sale înnăscute, Ichmad obține o bursă de studiu în Israel, adică în țara celor care i-au împins familia în sărăcie și i-au omorât două surori. Deși este primit cu ostilitate și are de înfruntat diverse obstacole, el cucerește rapid inimile colegilor săi, termină cu succes facultatea, și într-un final se stabilește în Statele Unite, de unde va continua să-și sprijine familia și cauza arabilor din Palestina.

Un moment foarte emoționant al cărții are loc la zeci de ani după plecarea lui Ichmad. Călătorind în fâșia Gaza, Ichmad se lovește de realitatea crudă pe care a ignorat-o toată viața, trăind confortabil peste hotare. Întreaga zonă era ca un imens lagăr de concentrare din care arabii nu aveau voie să iasă. Majoritatea clădirilor erau distruse, apa mării contaminată, peste tot pe străzi și în școli atârnau portrete ale copiilor martiri, fie uciși în atacuri, fie sinucigași.

He looked me directly in the eye. 'So you live in America?'

'We do.' I smiled.

He stopped, opened his backpack, pulled out an empty tear gas grenade and handed it to me.

 'I believe it was a present from your country.' Majid smiled. 'Tell your friends thanks. We got their grenade.' 

Cartea însă se va încheia într-o notă optimistă, cu Ichmad atrăgând presa internațională de partea cauzei sale și cu speranța unei vieți mai bune pentru cei nedreptățiți. Totuși, povestea arabilor palestinieni nu a ajuns la sfârșit, ea încă se mai scrie, iar noi suntem martorii istoriei ce se naște din opresiune și suferință.

E o rușine că nu știm decât să stăm pasivi în fața televizorului, neatenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, lăsând mass-media să ne modeleze opiniile. Nu ar strica să cercetăm mai mult și să ajutăm, fie și prin simpla răspândire a semnalului de alarmă. Pe mine, această carte m-a prins complet neinformată și regret. M-a uimit în special faptul că autoarea cărții este o evreică americană. De ce a întors ea spatele originilor sale, scriind o carte care să pună israelienii într-o lumină nefavorabilă?

Dar, deși m-a întristat enorm, am adorat această carte datorită talentului de a povesti al autoarei, care m-a ținut într-un suspans constant de la prima până la ultima pagină. Limbajul acesteia este simplu și cursiv, de aceea le recomand cartea și celor care nu sunt obișnuiți să citească în engleză. Este foarte bine structurată în capitole scurte și cuprinzătoare, care nu te lasă să obosești dar nici să te plictisești. La sfârșit am simțit că ar mai fi fost încă multe lucruri de spus, și am continuat să mă gândesc la acest subiect. Personajele sunt foarte bine conturate, e ușor să te pui în locul lor și să suferi odată cu ele. E una din acele cărți care te îmbogățesc și îți schimbă percepția asupra vieții.

Îmi place întotdeauna să învăț despre noi popoare și tradiții, de aceea mi s-au părut interesante amănuntele pe care autoarea le aduce despre istoria și obiceiurile arabilor. În mod amuzant, am avut o senzație plăcută încercând (fără prea mult succes) să rezolv problemele de matematică și fizică inserate pe parcursul cărții. Nu mi se întâmplă prea des să rezolv probleme din proprie inițiativă, și cu siguranță am învățaț mai multe lucruri din această carte decât dintr-o lecție de istorie. ^^ Cred că cititorii pasionați de istorie, științe sau arte vor fi încântați de informațiile interesante pe care le aduce această carte.

Dacă vă tentează cartea vă invit să citiți mai multe amănunte pe GoodReads, și să rămâneți cu ochii în patru, pentru că nu mă îndoiesc că romanul va fi disponibil într-un final și la noi. :)

Nota mea: 5/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.
Read the review in English

Leapșa - Liebster award

No, o să ziceți că nu știu să postez altceva în afară de lepșe, însă cu aceasta îi eram datoare Simonei, căreia îi mulțumesc și îi cer scuze pentru întârziere. 

Regulile sunt următoarele:

• Spune 11 lucruri despre tine

1. am o obsesie pentru minunații, incredibil de fermecătorii Hugh Jackman și David Tennant... na că am spus-o!

2. nimic nu mă ține mai lipită de televizor decât un episod din Doctor House, Doctor Who, Heroes sau unul din multele mele seriale coreene

3. ador (aproape) tot ce provine din Japonia și Coreea de Sud: cultura, muzica, serialele, anime-urile,  vestimentația...

4. am gusturi foarte variate în ceea ce privește muzica... ascult aproape orice, de la melodii pentru copii până la rock gotic

5. îmi plac lucrurile familiare și mi-e teamă de schimbări

6. am remușcări atunci când omor insecte sau rup flori, de aceea la orice ocazie dăruiesc flori în ghiveci

7. my darkest secret: ador să cânt și să fac aerobic atunci când sunt singură acasă :)

8. mă trezesc de multe ori învârtindu-mă prin cameră și purtând dezbateri aprinse cu mine însămi

9. nu mă pot despărți de desene animate, ursuleți de pluș, rechizite roz și alte chestii copilărești

10. sunt o fire delăsătoare și mereu las lucrurile pe ultimul moment

11. nu știu dacă am avut mai mult de 10 zile în tot semestrul în care să ajung la școală mai devreme de 8:05

• Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat

1. Care este anotimpul tău preferat?

Anotimpul meu preferat e vara, pentru că îmi permite să fac toate lucrurile la care tânjesc în timpul școlii. Ador zilele lungi și luminoase, înghețata consumată excesiv, sunetul mării, grădinile umbroase în care te poți întinde să citești.  Întotdeauna am iubit căldura și am detestat frigul, iar vara pur și simplu mă simt în elementul meu.

2. Ce planetă ai alege să vizitezi dacă ar fi posibil şi de ce?

Nu prea știu... luna, să zicem... da, știu că nu e o planetă, dar nu m-a fascinat niciodată vreuna în mod special, în timp ce luna e mereu acolo, sărindu-ți în ochi, îmbiindu-te să o descoperi.

3. Care este filmul/filmele tale preferate? (filme, nu seriale)

Filmul meu preferat e Kate și Leopold, o comedie romantică de-a dreptul adorabilă. ^^ O revăd mereu cu plăcere și de fiecare dată mă îndrăgostesc din nou de personajul principal. 

4. Ce lucruri îţi aduc aminte de iarnă, Crăciun?

În afară de obiceiurile și decorațiunile specifice, ar mai fi mandarinele, prăjiturile făcute în casă, hârtia de împachetat și desigur desenele animate.

5. Ce îţi place să faci în timpul liber?

Tipic pentru mine este să pierd timpul și apoi să mă întreb unde a dispărut. În afară de asta, mai citesc, urmăresc seriale și anime-uri (am descoperit că îmi place să traduc subtitrările serialelor din engleză în română), fac treabă în casă(vai mie, ce am pățit?). Apoi mai ies la o plimbare / prăjitură / teatru / film, sau la orice ocazie care mă scoate din casă. În orașul meu se organizează destul de des activități gratuite pentru tineri(gen conferinte, concerte...), iar eu sunt mare amatoare de așa ceva. 

6. Cât timp crezi că vei continua să scrii pe blog?

Dat fiind că nu sunt de prea mult timp în blogosferă, nici nu intenționez să mă opresc prea curând. Crd că blogging-ul e unul din cele mai bune lucruri care mi s-a întâmplat în 2012, am descoperit acest cadru în care pot să-mi exteriorizez sentimentele și să fiu eu însămi.

7. Care este unul din planurile tale pentru 2013?

Să ajung cu limba germană la un nivel decent, care să-mi permită să supraviețuiesc facultății de limbi străine.

8. Ce crezi că îţi lipseşte în acest moment?

Hmm... încrederea, liniștea sufletească... mă simt destul de agitată în ultimul timp, fără să am vreun motiv anume. 

9. Ce amintire din copilărie îţi vine în minte acum?

Mă gândesc la macii superbi din curtea bunicii, pe care obișnuiam să-i mângâi și să-i admir.

10. Ai pleca definitiv din ţara noastră dacă ţi s-ar oferi posibilitatea? (doar tu, nu cu toată familia).

Hmm, e o întrebare destul de grea. Dacă prin cine știe ce circumstanțe aș ajunge să cunosc și să mă căsătoresc cu un străin, aș accepta să plec din țară împreună cu el, dar altfel nu aș pleca de una singură, doar pentru că așa mi s-a năzărit, că e mai frumos în altă parte. Poate că aș pleca la muncă sezonieră dacă aș găsi ceva convenabil, însă doar pe o perioadă scurtă și în niciun caz definitiv.

11. Cum crezi că va fi anul 2013?

Va fi un an plin de provocări și sunt sigură că la sfârșit voi fi terminată, și fizic, și psihic. Dar abia aștept să treacă anul și mă văd în sfârșit studentă în toată regula. Măcar atunci aș fi sigură de mine și aș ști exact în ce direcție să-mi canalizez eforturile.

• Nominalizează 11 persoane (+link) care să realizeze această leapșă si anunță-i

Ok... acesta e unul din acele momente penibile în care realizezi că nu ai 11 persoane cărora să le trimiți leapșa fără să pari forever alone... Plus că mulți au făcut deja această leapșă și probabil că s-au săturat de ea... sau de celelalte lepșe ale mele. Așa că toți cei care citiți sunteți liberi, de fapt  încurajați să o postați pe blogurile voastre.

• Formulează un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi

1. Ai vreo poreclă?

2. Care e floarea ta preferată?

3. Cu ce personaj fictiv(dintr-o carte, film sau serial) semeni cel mai mult?

4. Îți place să desenezi?

5. Care e cel mai mare vis al tău?

6. Ce planuri ai pentru 2013?

7. Privești lucrurile pesimist sau optimist?

8. Ai vreo obsesie sau vreun hobby ieșit din comun?

9. Colecționezi ceva anume?

10. Care ar fi meseria ideală pentru tine?

11. Care este motto-ul tău în viață? (dacă nu ai unul, lasă un citat care te caracterizează)

Uf! În sfârșit e gata!

O seară plăcută vă doresc, și scuze pentru postarea kilometrică!

Leapșa "Te-ai gândit vreodată..."

Știți, mereu m-am întrebat de unde vin toate lepșele acestea care circulă pe net. Cine anume le pornește? Iată că drăgălașa de Bia I și-a creat propria leapșă, pe care mi-a trimis-o și mie. E plăcerea mea să o completez. ^^

Reguli:

1.Gândeşte-te la maximum 5 întrebări sub forma "Te-ai gândit vreodată..." .

2.Notează cele maximum 5 întrebări şi exprimă-ţi şi tu punctul de vedere în câteva rânduri.

3.Trimite această leapşă la 5 persoane.

4.Cele 5 persoane care au primit leapşa trebuie să răspundă la cele 5 întrebări primite şi să creeze altele.
5. :)

1. Te-ai gândit vreodată...cum ar fi ca supranaturalul să facă parte din viaţa ta?

Ce vrei să spui cu asta? Supranaturalul e deja parte din viața mea!

2. Te-ai gândit vreodată...cum a apărut Dumnezeu?

De multe ori cad în meditații pe tema asta, dar mi-ar fi imposibil să exprim în cuvinte toate chestiile care îmi trec prin cap.  You just have to believe.

3. Te-ai gândit vreodată...care este adevăratul motiv pentru care au dispărut dinozaurii?

Sincer, foarte puțin sau deloc. Nu prea mă fascinează subiectul, și chiar dacă am ști, nu văd la ce ne-ar folosi. Mă rog, e important să cunoaștem trecutul ca să îl evităm în viitor... dar cred că vom reuși asta odată cu progresul tehnologiei. Momentan, chiar dacă am ști cum au dispărut dinozaurii, tot nu am putea face nimic pentru a preveni un eventual cataclism asemănător.

4. Te-ai gândit vreodată...cum vei muri?

De multe ori... Preferabil ar fi să mor în somn, dar sunt ok și celelalte mijloace, atât timp cât sunt rapide. Important e să nu mă prindă moartea într-o postură jenantă (gen dezbrăcată, în baie, etc...) . :))

Cum era gluma aia? Vreau să mor liniștit și în somn, ca bunicul meu. Nu tragic și dureros, ca pasagerii avionului său...

5.  Te-ai gândit vreodată...să scrii o carte?

Ar fi cu adevărat un vis devenit realitate... dar din păcate imaginația nu mă ajută. Am la fel de multă creativitate cât o piatră! Aș putea totuși să scriu un manual sau vreun ghid, ceva... sau să traduc cărți. De fapt asta e ceea ce vreau să fac în viață, să devin traducător/translator. :)

Acestea fiind spuse, nominalizez următoarele persoane pentru a prelua leapșa:

BuburuzaBia, Raisa, Katherine, Bia Bianca și Bia I. (scuze!! =))

Iar întrebările pentru ele sunt:

1. Te-ai gândit vreodată... să practici un sport extrem?

2. Te-ai gândit vreodată... ce va spune lumea la înmormântarea ta?

3. Te-ai gândit vreodată... care e sensul vieții?

4. Te-ai gândit vreodată... ce ai face dacă s-ar lua curentul, pentru totdeauna?

5. Te-ai gândit vreodată... să întrerupi ceea ce faci și să fugi?

Ei, cam asta a fost. Vă doresc spor la completat celor care au primit leapșa, asta bineînțeles, dacă vreți să o faceți. Dacă mai e cineva tentat, o puteți prelua, de asemenea.

Haiku...

 * Pentru cei interesați, haiku-ul este o poezie japoneză cu formă fixă, de trei versuri a câte 5-7-5 silabe. Articol publicat în cadrul Postărilor de Iarnă găzduite de blogul Love for books.
 ** Sursa fundalului: http://instagram.com/p/ThItZIMK87/