Recenzie "The Almond Tree" de Michelle Cohen Corasanti

"If you are neutral in situations of injustice, you have chosen the side of the oppressor."

-Desmond Tutu

Am avut recent ocazia de a citi o carte emoționantă și pătrunzătoare, una care m-a pus cu adevărat pe gânduri. Pentru aceasta îi sunt recunoscătoare scriitoarei Michelle Corasanti pentru că mi-a trimis un exemplar al acestei cărți pentru recenzare, prin intermediul site-ului LibraryThing, pe care vi-l recomand și vouă.

Poate că ar trebui spuse la început câteva lucruri despre contextul în care se desfășoară acțiunea acestei cărți. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial a căpătat amploare nevoia poporului evreu de a avea un stat propriu, iar în acest scop ONU a decretat în 1947 împărțirea Palestinei în două state, unul evreiesc și unul arab. Statele arabe nu au fost de acord cu această decizie și astfel a luat naștere un război care continuă și azi. Nici evreii nu și-au respectat partea lor, ci au luat mai mult decât stabiliseră inițial. Așa s-a format statul Israel, luând forțat pământ de la palestinieni și lăsându-i să se descurce cum or ști.

The Almond Tree urmărește povestea unei familii palestiniene, pe măsură ce le sunt confiscate casa și proprietățile, trăind în teamă și foamete constantă. Protagonistul romanului este tânărul Ichmad Hamid, care, după arestarea tatălui său, este forțat să muncească și să poarte de grijă întregii familii. Toți cei din jur nutresc sentimente de teamă și ură față de evrei, însă tatăl este singurul care îl sfătuiește să fie tolerant, insistând că pacea cu evreii este posibilă.

Mulțumită inteligenței sale înnăscute, Ichmad obține o bursă de studiu în Israel, adică în țara celor care i-au împins familia în sărăcie și i-au omorât două surori. Deși este primit cu ostilitate și are de înfruntat diverse obstacole, el cucerește rapid inimile colegilor săi, termină cu succes facultatea, și într-un final se stabilește în Statele Unite, de unde va continua să-și sprijine familia și cauza arabilor din Palestina.

Un moment foarte emoționant al cărții are loc la zeci de ani după plecarea lui Ichmad. Călătorind în fâșia Gaza, Ichmad se lovește de realitatea crudă pe care a ignorat-o toată viața, trăind confortabil peste hotare. Întreaga zonă era ca un imens lagăr de concentrare din care arabii nu aveau voie să iasă. Majoritatea clădirilor erau distruse, apa mării contaminată, peste tot pe străzi și în școli atârnau portrete ale copiilor martiri, fie uciși în atacuri, fie sinucigași.

He looked me directly in the eye. 'So you live in America?'

'We do.' I smiled.

He stopped, opened his backpack, pulled out an empty tear gas grenade and handed it to me.

 'I believe it was a present from your country.' Majid smiled. 'Tell your friends thanks. We got their grenade.' 

Cartea însă se va încheia într-o notă optimistă, cu Ichmad atrăgând presa internațională de partea cauzei sale și cu speranța unei vieți mai bune pentru cei nedreptățiți. Totuși, povestea arabilor palestinieni nu a ajuns la sfârșit, ea încă se mai scrie, iar noi suntem martorii istoriei ce se naște din opresiune și suferință.

E o rușine că nu știm decât să stăm pasivi în fața televizorului, neatenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, lăsând mass-media să ne modeleze opiniile. Nu ar strica să cercetăm mai mult și să ajutăm, fie și prin simpla răspândire a semnalului de alarmă. Pe mine, această carte m-a prins complet neinformată și regret. M-a uimit în special faptul că autoarea cărții este o evreică americană. De ce a întors ea spatele originilor sale, scriind o carte care să pună israelienii într-o lumină nefavorabilă?

Dar, deși m-a întristat enorm, am adorat această carte datorită talentului de a povesti al autoarei, care m-a ținut într-un suspans constant de la prima până la ultima pagină. Limbajul acesteia este simplu și cursiv, de aceea le recomand cartea și celor care nu sunt obișnuiți să citească în engleză. Este foarte bine structurată în capitole scurte și cuprinzătoare, care nu te lasă să obosești dar nici să te plictisești. La sfârșit am simțit că ar mai fi fost încă multe lucruri de spus, și am continuat să mă gândesc la acest subiect. Personajele sunt foarte bine conturate, e ușor să te pui în locul lor și să suferi odată cu ele. E una din acele cărți care te îmbogățesc și îți schimbă percepția asupra vieții.

Îmi place întotdeauna să învăț despre noi popoare și tradiții, de aceea mi s-au părut interesante amănuntele pe care autoarea le aduce despre istoria și obiceiurile arabilor. În mod amuzant, am avut o senzație plăcută încercând (fără prea mult succes) să rezolv problemele de matematică și fizică inserate pe parcursul cărții. Nu mi se întâmplă prea des să rezolv probleme din proprie inițiativă, și cu siguranță am învățaț mai multe lucruri din această carte decât dintr-o lecție de istorie. ^^ Cred că cititorii pasionați de istorie, științe sau arte vor fi încântați de informațiile interesante pe care le aduce această carte.

Dacă vă tentează cartea vă invit să citiți mai multe amănunte pe GoodReads, și să rămâneți cu ochii în patru, pentru că nu mă îndoiesc că romanul va fi disponibil într-un final și la noi. :)

Nota mea: 5/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.
Read the review in English