14 ian. 2013
Scrisoarea lui Alexandru Vlahuță
Am găsit această imagine share-uită pe Facebook de o fostă colegă pe care n-o credeam să aibă înclinații spre literatură sau spre genul acesta de sentimentalisme. M-a surprins într-un mod foarte plăcut. Nu are dreptate Vlahuță? Pentru că fiica lui este de o vârstă apropiată nouă, ne-am putea pune toate în postura destinatarei acestei scrisori. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulțumire mai deplină, ca o conștiință curată.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce minunăție ! Eu chiar nu am știut de această scrisoare, este prima oară când o văd și o citesc și...ce să spun, impresionant..și inedit și...copleșitor, ce să spun mai mult.
RăspundețiȘtergereOh, să nu uit, mă pot folosi și eu de ea, chiar este un moment în care aș avea nevoie de ea. Nădăjduiesc că-mi dai voie - zic și eu -dar mă bucur că am citit-o dar nu mă mir că am citit-o în acest blog. Mulțumesc.
Şi eu mă bucur că aţi citit-o şi că vă place! Gânduri bune. >:D<
Ștergere