200 de ani de la publicarea romanului Mândrie și prejudecată

Am așteptat special ziua de astăzi pentru a scrie despre Mândrie și prejudecată, cartea mea clasică preferată, deoarece pe 28 ianuarie 2013 aceasta împlinește frumoasa vârstă de 200 de ani.^^ Sunt sigură că majoritatea ați citit romanul sau ați văzut una dintre ecranizări, iar în cazul în care nu ați reușit până acum, nu uitați că acesta reprezintă un must-read pentru toți pasionații de povești de dragoste și literatură clasică. ♥

Este un adevăr recunoscut de toată lumea acela că unui burlac, pe deasupra și posesor al unei frumoase averi, îi trebuie neapărat o nevastă. Acesta este primul paragraf din Mândrie și prejudecată, care ne duce automat cu gândul că romanul se va finaliza cu o nuntă. De fapt, cu două. Este un roman previzibil, dar nu îi lipsește suspansul, iar happy-endul, dedus din start, este totuși unul pentru care merită să aștepți.

În Anglia de început de secolul XIX, cea mai bună cale pentru ca o fată să își asigure viitorul este un mariaj convenabil. Iar Jane și Elizabeth Bennet au mare nevoie de așa ceva, din moment ce averea familiei lor are să revină unei alte rude, din lipsa unor moștenitori de parte bărbătească. Zestrea modestă le transformă în partide nu tocmai atractive. 

În timp ce Jane se îndrăgostește rapid și iremediabil de un tânăr bogat care îi împărtășește sentimentele, Elizabeth are parte de un drum lung și anevoios până să își dea seama de sentimentele sale.

Elizabeth îl întâlnește pe bogatul și misteriosul domn Darcy într-un context neprielnic pentru întemeierea unei relații. Tăcut și mofturos, într-o societate amatoare de petreceri și conversații, Darcy lasă impresia vădită că disprețuiește persoanele de rang inferior, majoritatea cunoștințelor sale etichetându-l drept bădăran. Iar Liz este îndreptățită să le dea dreptate, după ce asistă la conversația ofensatoare dintre el și Bingley, logodnicul lui Jane:

-Este însă acolo, chiar în spatele tău, una dintre surorile ei, care-i foarte drăguță și, cred, foarte plăcută. Te rog, dă-mi voie să-i cer partenerei mele să i te prezinte.

-Despre care vorbești? Și, întorcându-se, o privi o clipă pe Elizabeth, până când, întâlnindu-i privirea, își plecă ochii. E acceptabilă - răspunde cu răceală -, dar nu destul de frumoasă încât să mă tenteze pe mine și, în momentul de față, nu am poftă să acord atenție tinerelor domnișoare neglijate de alți bărbați.

Vă dați seama cât de jignitor!? Nu e deloc atitudinea pe care ai aștepta-o de la un gentleman.

Pe lângă aceasta, când un prieten al fetei îi destăinuie lucruri neplăcute despre domnul Darcy, Liz consideră că are destule motive pentru a-l disprețui. Astfel se face că, atunci când Darcy nu mai rezistă tentației de a o cere în căsătorie, Elizabeth îl refuză răspicat și fără ezitare. Însă scrisoarea pe care acesta i-o trimite pentru a-și justifica acțiunile anterioare sădește în sufletul ei sentimente de îndoială și regret, dând prilej dragostei să se manifeste. În urma mai multor cercetări, Elizabeth spulberă toate concepțiile greșite referitoare la domnul Darcy, realizând că ea însăși fusese orgolioasă și plină de prejudecăți. Perfect conștientă acum de sentimentele ei, Elizabeth sfidează societatea vremii pentru a duce la împlinire această superbă poveste de dragoste.

Pe lângă povestea de dragoste din prim-plan, Jane Austen conturează, cu o ironie subtilă și un rafinament desăvârșit, peisajul societății engleze de la începutul secolului al XIX-lea, punând accent pe condiția femeii. Așa cum se întâmplă cu Elizabeth, cu surorile și cu mama ei, femeile din acea perioadă nu aveau dreptul să moștenească averea tatălui sau a soțului, aceasta trecând în posesia celei mai apropiate rude de sex masculin. Multe dintre căsătoriile lor erau aranjate, căsătoria fiind o modalitate de avansare sau de întărire a poziției sociale. Cea mai importantă realizare pentru o tânără era o căsătorie avantajoasă.

Personajele romanului sunt unice și bine conturate, fiecare reprezentând o tipologie umană specifică vremii respective. Cele mai interesante mi s-au părut domnul Bennet și soția acestuia, părinții lui Elizabeth, două firi opuse care Dumnezeu știe cum mai reușeau să trăiască împreună.

Pentru mine, titlul cărții s-a dovedit a fi în strânsă legătură cu conținutul nu doar datorită poveștii, ci și din cauza faptului că am avut și eu "prejudecăți" în privința acestui roman. M-au obosit la început conversațiile lungi și povestea monotonă, dar cred că undeva pe la 100-150 de pagini cartea a luat brusc o turnură neașteptată. De aici încolo am citit cu sufletul la gură, iar la final m-am trezit zâmbind incontrolabil. Sfârșitul mi s-a părut cu adevărat adorabil, și nu mi s-a întâmplat prea des să mă atașez de personajele unui roman așa cum am făcut cu Mândrie și prejudecată. Să știți că fiecare cuvânt al romanului merită din plin efortul. ♥

Nota mea: 5/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.