Leapşa - Blogul blogurilor!

Salutare! Am observat că toată lumea face lepşe zilele astea, şi întâmplător am primit şi eu una.  ^^ Leapşa vine de la Teodora, căreia îi mulţumesc şi îi cer scuze pentru întârziere.

Reguli:

1. Trebuie să pui poza de mai sus pe blogul tău.

2. Trebuie să răspunzi sincer la întrebările puse de mine.

3. După ce ai completat această leapșă, trebuie să faci și tu una nouă pentru cei la care vrei – blogurile nominalizate de tine la Blog of the year 2012 -; leapșa trebuie să conțină 7 întrebări.

4. Leapșa trebuie să o dai mai departe la minim 5 bloggeri. 

Întrebările de la Teodora:

1. Dacă ai schimba ceva la tine, ce ar fi acel lucru şi de ce?

Îi invidiez pe oamenii care au un ţel precis, care ştiu ce vor de la viaţă. Eu, în schimb, sunt foarte împrăştiată, nu mă cunosc foarte bine, nu am planuri pe termen lung. Mi-ar plăcea să fiu mai perseverentă, mai încrezătoare şi mai autodidactă.

2. Ce preferi: cartea sau filmul? (Argument)

Ca să fiu sinceră, îmi plac ambele. Cărţile sunt mai de apreciat deoarece dezvoltă mai bine personajele şi te implică mai mult în acţiune, dar nici filmele nu sunt deloc de neglijat, ci impresionează prin efecte, coloana sonoră şamd. Dacă la o carte lucrează un singur autor, pentru un film situaţia se schimbă - sunt sute de oameni implicaţi.

3. La prima întâlnire ţi se pare potrivit ca el să aducă un trandafir sau e prea direct?

Mi s-ar părea foarte frumos. De fapt, cred că ar fi şi nepoliticos să vină la prima întâlnire fără o floare.

4. Cât de des intri pe blog pentru a posta şi de ce postezi de fapt?

În general intru pe blog de mai multe ori pe zi, dar postez doar de 2-3 ori pe săptămână. Nici eu nu ştiu de ce postez de fapt. Probabil din acelaşi motiv pentru care intrăm pe reţelele de socializare pentru a adăuga necunoscuţi în listă. O latură ascunsă a mea are nevoie să interacţioneze cu alţii, iar comunicarea la distanţă are mai puţine implicaţii decât comunicarea cu oameni apropiaţi.

5. Dacă ai putea să alegi o putere supranaturală, ce ai alege şi de ce?

Mi-ar plăcea să pot citi şi controla minţile oamenilor. Asta m-ar salva din tot felul de situaţii. ^^

6. Care este mâncarea preferată? Ştii să o găteşti?

Cartofi prăjiţi cu ochiuri. Sunt foarte uşor de gătit. :)

7. Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai de la mare?

Cea mai frumoasă amintire o am de la ziua mea. Diriginta mea şi celelalte fete din tabără, deşi pe majoritatea nici nu le cunoşteam foarte bine, au pus bani şi mi-au făcut un cadou foarte frumos. Şi tot din perioada aceea, am o amintire de la un concurs de castele de nisip. ^^

Update:
Am mai primit această leapşă şi de la Bia. Mulţumesc frumos! ^^

1. Ce carte a avut cel mai neaşteptat final?

Nu îmi vin în minte prea multe finaluri de cărţi, dar ştiu că Măştile de Fumiko Enchi a avut un deznodământ pe care nu l-aş fi putut intui.

2. Care este locaţia visurilor tale (Paris,Londra etc.. ) ?

Locaţia visurilor mele ar fi Hawaii sau orice insulă exotică, departe de tot ce înseamnă stres şi aglomeraţie.

3. Care este filmul/serialul tău preferat?

Filmul meu preferat e Kate şi Leopold, o comedie romantică adorabilă. Iar la seriale nu mă pot hotărî între Doctor Who şi Doctor House. 

4. Ce apreciezi cel mai mult la o persoană?

Sinceritatea, loialitatea, altruismul.

5. Care a fost cartea care te-a surprins (în sens bun), impresionat cel mai mult?

Au fost multe cărţi de acest gen, dar voi alege "20 de ani în Siberia" a Aniţei Nandriş-Cudla. Aniţa, o ţărancă din Bucovina de Nord(astăzi Ucraina), a supravieţuit deportării comuniste într-un ţinut ostil, iar la întoarcerea acasă şi-a scris memoriile. Ceea ce m-a impresionat la această carte e că, în ciuda faptului că autoarea făcuse doar trei clase primare, aceasta posedă o extraordinară putere a cuvântului. Povestirea curge foarte uşor, imaginile descrise sunt vii, iar sentimentele ei chiar te acaparează. Mulţi intelectuali nu beneficiază de acest talent.

6. Care sunt dulciurile tale preferate? :)

Cred că baklavaua îmi place cel mai mult, întotdeauna mă topesc după ea. În rest, orice conţine ciocolată.

7. Ce părere ai despre legume?

Hmm, aceeaşi părere pe care o am despre majoritatea alimentelor. Îmi e aproape indiferent dacă mănânc o salată sau o bucată de friptură. Nu sunt genul care îşi numără caloriile, dar sunt conştientă că legumele sunt indispensabile pentru noi. Uneori pot părea fade, mai ales la cum sunt cele de la magazin, îndopate cu chimicale, dar pot de asemenea căpăta un gust uimitor în funcţie de reţeta folosită.

Şi... gata!

Sper că nu v-aţi plictisit citind despre mine, acum urmează partea interesantă.

Pentru a da leapşa mai departe, le nominalizez (în ordine alfabetică) pe Bia Bianca, Bia I., BuburuzaBia, Hogof, Simona Husaru, şi pe oricine vede această postare şi i se pare interesantă. Mai am încă o leapşă pe care o păstrez pentru week-end şi atunci voi nominaliza mai multe persoane.

Întrebările din partea mea:

1. Care a fost prima carte pe care ai citit-o?

2. De ce e blogul tău important pentru tine?

3. Ce carte te-a făcut cel mai mult să zâmbeşti? :)

4. În ce lume fictivă ai vrea să evadezi? (ex: Narnia, Hogwarts, Neverland... )

5. Ce e mai plăcut de savurat în timpul lecturii? Ceaiul sau cafeaua?

6. Obişnuieşti să citeşti la şcoală/facultate/serviciu?

7. Cu ce personaj literar crezi că te asemeni?

Spor la postat!

Twin Covers (1)

Tot navigând pe blogurile de cărţi am dat peste o copertă care mi-a atras atenţia, prin faptul că seamănă foarte mult cu a unei cărţi publicate la noi. Cele două cărți sunt Fata de hârtie de Guillaume Musso și Dark Genesis de Dave Ferraro. Personal, sunt de părere că versiunea noastră e mult mai atractivă şi se asortează mai bine cu fundalul. Cealaltă, în schimb, e mai misterioasă, dar are titlul roşu care sare prea mult în ochi. Vouă care din cele două vă place mai mult? 

UPDATE 25.12.2015: am adăugat încă două coperte la listă, Fearless de Tawdra Kandle și Hollowed Humusara de J. L Bond și Val Richards. Prima rămâne în continuare preferata mea. :D

8 martie

And graven with diamonds in letters plain,

There is written her fair neck round about,

"Noli me tangere, for Caesar's I am, 

And wild for to hold, though I seem tame."

-Sir Thomas Wyatt (1503-1542)

E ziua voastră, dragele mele, şi e absolut necesar să vă urez la mulţi ani.

Obişnuiam ca în copilărie să sărbătorim exclusiv ziua mamei sau a bunicii, dar iată că, descoperind semnificaţia acestei zile, am ajuns să fim noi însene sărbătorite. Crescând, am realizat totodată că simplul fapt de a fi femeie nu se rezumă doar la aspectul fizic, ci are implicaţii şi pe partea economică sau socială.

Predecesoarele noastre au fost dispreţuite şi ignorate, însă curajul lor dăinuieşte peste veacuri, sacrificiul lor este cel care alimentează fluxul continuu al vieţii. Însăşi condiţia nefericită a femeii este cea care o înzestrează cu virtute.

Astăzi, de 8 martie sărbătorim atât trecutul presărat cu piedici, cât şi viitorul luminos în care sperăm.

Mămici, bunici, soţii, mătuşi, fiice, surori, verişoare, toate sunteţi importante şi alcătuiţi universul cuiva. Înalte, scunde, subţiri, rotunjoare, blonde, roşcate sau brunete, toate sunteţi frumoase prin unicitatea voastră. Nimeni nu vă poate egala! Şi sunt foarte mândră de voi, de înţelegerea pe care o aveţi asupra vieţii, de tot ceea ce ţineţi înăuntru şi înduraţi cu o putere supraomenească.

La mulţi ani tuturor femeilor!

* Image Source: discordiainfinita

De profesie băgător în seamă

De-a lungul anilor de liceu am realizat că nu e nevoie să fii super inteligent ca să fii în atenţia profilor, ci mai degrabă să ai o fire comunicativă şi să ştii să le intri tuturor în graţii. Am câteva colege/cunoştinţe cărora le merge foarte bine pe acest principiu. Se împrietenesc cu toată lumea şi sunt cunoscute de întreaga şcoală, fără însă a lega prietenii solide. La ore vorbesc întotdeauna mult, dar fără să spună prea multe lucruri inteligente. Întreabă de exemplu, chestii banale pe care toată lumea din clasă le ştie de mult(dovedind astfel că ştiu mai puţin decât elevul mediocru), sau chestii pe care proful tocmai le-a explicat cu un minut în urmă(dovedind cât de atente au fost şi cât respect îi acordă profesorului). De multe ori se leagă şi de elevii care ies la tablă, în majoritatea cazurilor degeaba. Dar, deşi e un lucru stupid, efectul e chiar pe dos. Profii le apreciază chiar mai mult decât pe restul clasei, pentru că cică ar fi active şi implicate în oră: "vai, ce fete muncitoare, mereu dornice să înveţe, toată ziua cu mâna pe sus". Seriously, people? 

Dar asta nu e ceva ieşit din comun, ştiind cât de pricepuţi suntem în domeniul băgării în seamă. Scrisesem odată un articol scurt pentru ziarul unei olimpiade ce s-a ţinut în oraşul meu. Pentru acel mic şi neînsemnat articol, care avea mai puţin de o pagină, mi-au mai pus în cârcă încă 6-7 persoane. Adică la sfârşitul articolului, sub numele meu, au mai trecut şi numele a doi profesori din şcoală, plus numele a 4-5 fotografi(pentru doar 3 poze introduse în articol...). Logic, nu? Dacă e prilej să ne băgăm în seamă, de ce să nu profităm?

Şi am mai observat o chestie, întotdeauna oamenii mici sunt cei care fac cel mai mult zgomot, cei care se agaţă chiar şi de cea mai mică sclipire pe care o au la un moment dat. Dacă 4-5 elevi se strâng să planteze copaci în faţa şcolii, sunt demni de laudă şi trebuie puşi pe site. Sunt unii care participă la acţiuni de voluntariat doar prin simplul fapt că se duc să le facă poze celorlalţi, dar pentru acest efort primesc o diplomă şi îi auzi apoi pledând despre importanţa voluntariatului, cu toate că fără o diplomă sau notă sunt inventivi în a găsi scuze pentru a-l evita.

De fiecare dată când o clasă de elevi realizează o acţiune de ecologizare, trebuie neapărat dată la ziar. Dar de câte ori aţi văzut în ziare sau la ştiri reportaje despre cantinele sociale, sau despre organizaţiile care îngrijesc bătrâni şi  mame tinere? Răspunsul e foarte rar sau deloc, însă oamenii aceştia chiar există, şi fac o mulţime de lucruri admirabile fără să se bage în seamă, fără să ceară altă recompensă decât fapta în sine.

Oameni buni, vă rog să încetaţi să credeţi că lumea se învârte în jurul vostru.

Tag: Vânătoare in Bibliotecă

How are you doing, everyone? Astăzi a fost vreme bună şi m-am gândit să-mi scot cărţile la o şedinţă foto, pentru a realiza un tag pe care l-am găsit pe blogul Some Books Are to be Tasted. Tag-ul a fost iniţial creat de TheLibraryOfSarah pe Youtube sub numele Bookshelf Scavengers Hunt, şi îl puteţi prelua şi voi, cu condiţia să lăsaţi un link către videoblogul autoarei.

Ce aveţi de făcut? 

Vi se dă o listă cu lucruri pe care trebuie să le găsiţi în bibliotecă, iar voi treceţi la vânătoare! ^^

Adorabil, nu? Să începem!

Lucruri de găsit

1. Găseşte un nume de autor sau titlu de carte care să conţină litera Z.

Simplu... cred că toţi aveţi Zori de Zi în bibliotecă. :D

2. Găseşte o carte clasică.

Ana Karenina nu a fost prea greu de găsit. ^^

3. Găseşte o carte cu o cheie pe copertă.

Nu am găsit aşa ceva la mine, şi nici nu am avut răbdare să caut şi prin celelalte cărţi din bibliotecă. Poate voi aveţi mai mult noroc. :D

4. Găseşte în bibliotecă un obiect care nu e carte.

Am primit-o pe drăgălaşa asta la o vârstă la care eram prea mare ca să-i pun nume, aşa că e cam singurică printre cărţi.

5. Găseşte cea mai veche carte din bibliotecă.

Păstrez cărţi şi mai vechi, încă de pe vremea când eram la grădiniţă, însă aceasta e cea mai veche din cele pe care le expun pe raft.

6. Găseşte o carte cu o fată pe copertă.

Mereu mi s-a părut că fata de pe această copertă are ceva special în privire.

7. Găseşte o carte cu un animal.

Una din lecturile memorabile ale copilăriei.

8. Găseşte o carte în care protagonistul să fie bărbat.

Puteţi citi postarea mea despre cartea The Almond Tree aici.

9. Găseşte o carte care să aibă numai cuvinte pe copertă.

Uff... asta chiar a fost greu de găsit. Şi nici măcar nu e o carte de beletristică...

10. Găseşte o carte cu ilustraţii.

Otrăvurile din Caux e o carte adorabilă, voi scrie curând despre ea. ^^

11. Găseşte o carte care să aibă litere aurii pe copertă.

Conţinutul acestei cărţi e la fel de minunat pe cât e şi coperta.

12. Găseşte un jurnal (real sau fictiv)

Nu am reuşit să găsesc aşa ceva.

13. Găseşte o carte scrisă de un autor cu un nume comun. (ex: Ionescu, Popescu... )

Nici asta nu am găsit. Cred că toţi scriitorii mei sunt deosebiţi. :D

14. Găseşte o carte care să aibă pe copertă imaginea apropiată a ceva/cuiva.

Coperta de la Open Minds se potriveşte de minune. :D

15. Găseşte cartea a cărei acţiune se petrece cel mai devreme.

Pentru că acţiunea din Ciocoii vechi şi noi se petrece la începutul secolului al XIX-lea, am adorat descrierile referitoare la ţinutele doamnelor. :)

16. Găseşte o carte cartonată fără supracopertă.

Încă o minunăţie de copertă din seria Lux.

17. Găseşte o carte turcoaz.

Vechiul oraş imperial nu prea m-a impresionat, dar cu siguranţă e o carte frumoasă de expus pe raft.

18. Găseşte o carte cu stele pe copertă.

Cred că am trişat aici... dar nu am găsit în altă parte stele mai mari.

19. Găseşte o carte care să nu aparţină genului YA. 

Cred că în cazul meu cerinţa ar fi trebuit pusă invers. :D

Ei bine, cam asta a fost. Sper să mă iertaţi pentru postarea kilometrică, şi nu uitaţi să postaţi şi voi tag-ul pe blog. >:D<

Hello, March

Dragă martie, de ce eşti atât de grăbită, de ce nu ai lăsat să mai fie iarnă şi zăpadă măcar puţin?

Întotdeauna am detestat gerul iernii, tânjind către mângâierea binefăcătoare a primăverii, şi totuşi anul acesta este pe dos. Iarna înseamnă linişte, amorţire şi continuitate în timp. Este ca un somn dulce  care te ţine închis în tine, fără a modifica starea exterioară a lucrurilor. Primăvara, dimpotrivă, aduce cu ea noutate şi dinamism, împingându-te către schimbare.

Avusesem înainte multe zile de falsă primăvară, când strălucirea soarelui era rece şi înşelătoare, şi totuşi astăzi soarele a strălucit mai tare decât de obicei, topind inimile îngheţate şi orice altă urmă a anotimpului alb. A fost o zi luminoasă şi blândă, exact aşa cum ar trebui să fie ziua de 1 martie. Şi atunci de ce nu pot să mă bucur pe deplin de primăvară? Nici eu nu mai ştiu ce simt, e un gol în mine pentru toţi anii care m-au ocolit, pentru toate momentele frumoase care ar fi putut să fie, dar nu s-au materializat. De aceea, dragii mei, străduiţi-vă să valorificaţi la maxim fiecare clipă care vi se oferă, să învăţaţi zilnic ceva nou şi în acelaşi timp să fiţi atenţi la toate lucrurile mici care trec neobservate.

Nu credeam că primăvara va veni atât de repede, dar iată-mă aici, la doar un pas distanţă de o nouă etapă a vieţii, de vara care rupe prietenii şi separă destine, schimbând copilul de odinioară într-un om mare şi forţându-l să apuce pe un anume drum. Sper măcar ca primăvara să facă aşteptarea mai dulce şi mai uşoară, să alunge grijile din suflet şi să le umple în schimb cu gânduri pozitive şi aspiraţii pentru viitor.

Vouă, celor care îmi sunteţi mereu aproape chiar şi de la distanţă, vă doresc să savuraţi din plin această primăvară, şi să primiţi de la ea ceea ce e mai cu folos pentru fiecare în parte. Sănătate, prosperitate, încredere, iubire, câte puţin din toate sau ceva mai mult, după cum vrea inima fiecăruia. Nu uitaţi că primăvara nu vine doar din natură, ci şi din gând, este reîntoarcerea la starea de inocenţă şi curăţie care caracterizează omul de la începuturi.