Nothing but heaven itself is better than a friend who is really a friend.
-Plautus
V-ați lovit vreodată de situația aceea, în care te simți mai singur lângă un prieten decât atunci când ești efectiv singur?
Din puțina mea experiență de viață, am constatat că există două tipuri de prieteni. Sunt unii oameni pe care e de ajuns doar să-i saluți și îți vor dărui fără ezitare toată bunăvoința și toată afecțiunea de care pot da dovadă. Dar sunt și alții pe care poți încerca ani la rând să-i mulțumești, să le oferi marea cu sarea, să le fii alături când nimeni altcineva nu o mai face, și totuși ei încă se vor uita la tine ca la ceva în plus, ca la o opțiune de rezervă la care te întorci doar atunci când altceva nu merge. Nimic nu va fi de ajuns pentru ei și vor căuta mai cu seamă compania unor persoane superficiale decât a celor cu care ar putea lega o prietenie frumoasă care să dureze un timp îndelungat.
O altă chestie: mi se pare greșit spus că prietenii sunt oamenii cu care te distrezi. Cei cu care faci prostii și care te sprijină în orice decizie nesăbuită ai vrea să iei. Cei care întotdeauna te distrează și te uimesc. Din acest motiv, mulți se străduiesc să-și lărgească cercurile, să petreacă timp cu cât mai multe persoane, să fie spontani. Dar nu. Un prieten trebuie să își asume câteodată și ipostaza de persoană plicticoasă, să spargă distracția atunci când e prea multă. De la un prieten adevărat nu vei primi întotdeauna replici de genul: "da, da, așa e", "facem cum zici tu", "ești super". Un prieten trebuie să aibă grijă de tine când tu nu ești în stare, să nu te aprobe atunci când vrei să o iei pe un drum greșit, iar atunci când nu ai dreptate, să-ți spună cu tărie: "vezi că greșești!"
Vedeți voi, prietenia nu e numai lapte și miere. Multe dintre persoanele cu care vă simțiți bine se vor face nevăzute atunci când le veți cere ajutorul. Să-i neglijezi pe cei care te sprijină și te ajută, în favoarea unora cu care poți să glumești și atât, e o nesăbuință. Mă doare să realizez că pentru mulți nu am fost decât acel gen de persoană pe care nu o bagi în seamă atunci când ți-e bine, dar la care te întorci când realizezi că nu ai la cine apela. Mă întreb dacă asta înseamnă prietenia: să accepți să fii folosit doar când e nevoie de tine?În orice caz, am nevoie și de părerea voastră: vi se pare de modă veche să te atașezi de o singură persoană și să cauți o prietenie adevărată în lumea aceasta care continuă să se miște și să se schimbe?
Image Source: Tumblr
Ralu, ştii deja care este opinia mea. Tot ce ai scris, fiecare cuvinţel se regăseşte şi în sufletul meu.
RăspundețiȘtergereÎţi aminteşti că am făcut şi eu o postare de acest gen. De atunci nimic nu s-a schimbat. Da, m-am simţit mai bine pe moment când am văzut că nu sunt singura care trece prin situaţia aceasta. Dar când m-am lovit din nou de cruda realitate, mi-am dat seama că e în van. Nu merită. Poate suntem noi de modă veche, nu ştiu. Da, cred că suntem de modă veche. În ziua de azi nu eşti "cool" dacă nu ai o "şatră" de prieteni falşi după fundul tău.
Asta este! Mai bine treci prin viaţa singur, decât să cari după tine prieteni falşi, care mai devreme sau mai târziu te părăsesc de tot, asta după ce profită şi se joacă cu tine după cum poftesc.
Ştiu că e greu, dar încearcă să treci peste, să priveşti drept înainte şi să-ţi vezi de drumul tău, Ralu!
Apropo, cum te-ai descurcat la română şi matematică?:D Oh, şi care este cea de a treia probă pe care urmează să o dai?
Bia, mă simt foarte prost că acest comentariu a ajuns în Spam și că nu l-am observat până azi. La fel și al Adelei. Îmi cer scuze că nu le-am aprobat mai devreme și nu v-am putut răspunde. :(
ȘtergereÎmi amintesc foarte bine articolul tău, care era foarte similar cu gândurile mele. De fapt, cred că postarea scrisă de tine mi-a dat curajul de a exprima ceea ce țineam în mine. Și eu am ajuns la concluzia că majoritatea persoanelor pe care le cunosc nu merită interesul, dar hei, asta nu înseamnă că prietenia adevărată nu există. Am exemple în clasă și mai văd din când în când persoane între care există o prietenie foarte strânsă, iar asta nu poate decât să mă bucure, deși le invidiez.
Capul sus, ești încă la început. Și pentru mine clasa a noua a fost un an greu. Pentru că mă certasem cu cea mai bună prietenă, și într-o perioadă lipsisem mult de la școală, stăteam mai mult sigură. După aceea, lucrurile au început să se așeze. E posibil ca persoanele cu care vei petrece timpul la sfârșitul liceului să fie complet diferite de cele cu care ieși acum. Profită de timpul petrecut cu fiecare, de la toate vei învăța câte o lecție, dar privește-le întotdeauna cu obiectivitate.
Nu mi se pare de moda veche sa ai un prieten adevarar...unul, doi prieteni. Asa se si intmapla: ai unul, 2 prieteni adevarati (3, 4...depinde) si restul sunt amici cu care te mai distrezi ocazional.
RăspundețiȘtergereFoarte frumos scris, bravo!
Mă bucur să aud! În general, așa se întâmplă, îmi place cum ai subliniat diferența dintre "prieteni" și "amici", și e bine să nu facem confuzii între cele două categorii. Mulțumesc pentru opinie și te mai aștept. :)
ȘtergereSunt perfect de acord cu tine. Am avut o "prietena" (printre altele, ma rog) cu care ma intelegeam perfect pe parcursul generalei, si cu care am mai iesit si vorbit in primele luni cand am intrat la liceu (am intrat amandoua la acelasi liceu, doar ca in clase diferite). Dar pe parcurs ne-am mai racit, cum era totusi normal. Mai ieseam de cateva dati, doar ca in marea majoritate a datilor eu eram cea care o mai suna, ea ma suna pe mine doar cand nu avea cu cine sa iasa (rezerva) si am acceptat asta de doua ori, dar de la a treia tura deja ma saturasem si am renuntat.
RăspundețiȘtergereDin generala sunt doar doua fete cu care am tinut legatura cu adevarat, si ideea este ca toate trei suntem la licee diferite. Si desi nu prea mai vorbim des (inainte vormam zilnic, dar totusi, ne si vedeam zilnic :) ), tot aceasi relatie o avem.
Prima prefera sa stea intr-un grup mai larg, desi inainte comenta si se plangea intr-una ca nu-i place, iar cu celelalte doua sunt ca inainte, doar noi trei.
Si sa-ti raspund la intrebare, nu, nu mi se pare. Mi se pare chiar cel mai bine asa. Eu vad prietenia ca o compatibilitate. Si nu poti fi compatibil cu n persoane. Trebuie sa-ti gasesti una sau doua cu care sa te intelegi bine. Normal, este bine sa mai cunosti si alte persoane, dar ma gandesc ca dintre toate aceste n persoane, una sa fie ok.
Nici eu nu am reușit să păstrez prietenia cu cea mai bună prietenă din gimnaziu, deși, culmea, nimerisem în aceeași clasă. În gimnaziu semănam foarte mult și ne înțelegeam perfect. Totuși, după ce a intrat la liceu a început să se schimbe. Petrecea din ce în ce mai mult timp într-un alt cerc de prieteni, devenise rece și răutăcioasă (doar cu mine, nu și cu ceilalți), când îi vorbeam adesea îmi răspundea urât și făcea glume nesărate pe seama mea. Inevitabil s-a produs o ruptură între noi.
ȘtergereNu știu ce e cu oamenii aceștia, poate simt că au nevoie de o schimbare, poate s-a săturat și vor să lase totul în urmă. Atât timp cât există interes de ambele părți, nu e atât de greu să menții sau să legi prietenii cu persoane din alte clase sau de la alte licee. Am câteva foste colege din gimnaziu care au păstrat o prietenie foarte strânsă, chiar dacă au ajuns în clase/licee diferite. Și una din cele mai bune prietene ale mele este din alt liceu.
Cam așa simt și eu. Desigur că este bine să fii deschis, să cunoști oameni noi, pentru că astfel îți dezvolți în același timp și propria personalitate. Însă nu te poți baza în totalitate pe prietenii trecătoare. Sunt lucruri pe care nu le poți spune decât unui prieten și situații în care doar un prieten adevărat îți va oferi ajutorul. Nu zic că trebuie să fii cusut de o persoană sau de un cerc de persoane, dar nici să-ți neglijezi sau să-ți faci prietenii să se simtă prost doar pentru că tu îți dorești popularitate.
Bună.
RăspundețiȘtergereNici mie nu-mi plac persoanele prietene cu toată lumea.Aşa era cea mai bună prietenă a mea la început,dar pe parcurs am reuşit să-i schimb într-un fel mentalitatea.Eu chiar cred că există prietenie adevărată.Adică,ce mi se întâmplă mie cu ea nu vezi prea des.Nu ştiu,oi fi eu norocoasă,sau poate..pur şi simplu aşa ne-a fost dat să fim.Suntem prietene de 5 ani şi am fost certate doar o lună,în total.Poate nici atât.Nu ştiu,eu cred că această legătură a prieteniei chiar există,dar trebuie să şti unde să o cauţi,sau mai bine zis,în cine să o cauţi :)
Multă baftă!Ai grijă de tine :*
Dragă Raisa, mă bucur că ai găsit o prietenă atât de bună și sper să rămâneți atât de apropiate și pe viitor. Prietenia e un dar foarte prețios, iar dacă ți se oferă, trebuie să-l păstrezi cu sfințenie și nu să-i dai cu piciorul. Și eu sunt convinsă că există prietenie adevărată, doar că nu s-a lipit de mine încă. :D
ȘtergereCam la fel e și prietena mea cea mai bună, deși după patru ani încă am multe îndoieli dacă pot să o numesc așa. Ea e genul de persoană care vorbește cu toată lumea și nu stă niciodată locului. Eu, în schimb, am nevoie de certitudini, vreau să știu că mă pot baza pe ea oricând am nevoie. E super enervant când mă ignoră pentru a sta cu niște persoane care nici măcar nu țin la ea.
Urăsc persoanele care sunt prietene cu toată lumea.
RăspundețiȘtergereLe urăsc pur și simplu. Eu am un mic grup, de trei-patru persoane cu care MĂ ÎNȚELEG. Da mai prietene... ă, am o cea mai bună prietenă. Și chiar așa e, eu chiar cred că există. Atunci când ești supărat deși nici tu nu-ți dai seama, și acea persoană își dă seama. Sau atunci când iei cele mai proaste decizii și apare persoana aia și-ți zice că greșești. Sau atunci când iubești un film, ceva orice, și doar acea persoană te înțelege. Pentru că aveți atâtea în comun... eu așa văd prietenia.
Sunt de acord. Un prieten bun e atent la sentimentele tale și știe ce e mai bine pentru tine. Asta pentru că prietenia e un lucru care vine din suflet, nu îl poți condiționa. Când cunoști multă lume, poți spune că ai multe cunoștințe, dar nu mulți prieteni. Ești norocoasă că ai o prietenă bună; prietenia e un sentiment nobil și curat, pe care nu îl simți pentru oricine.
ȘtergerePrietenie adevarata exista. E foarte greu de gasit, e adevarat, dar o data gasita nu exista nici o garantie ca nu te va dezamagi niciodata. oamenii sunt supusi greselii, oricat de bune le-ar fi intentiile. si cel mai bun prieten din lume poate dezamagi la un moment dat, intr-o anume conjunctura.
RăspundețiȘtergerecat despre cei prieteni cu toata lumea ... nu sunt, de fapt, prieteni cu toata lumea. cand esti tanar vrei sa fii popular, deci cu cat mai multi ai in jur, cu atat mai bine, la maturitate unii pricep ca pentru a isi atinge niste scopuri au nevoie de un anume anturaj, asa ca ... mai multi=mai bine. asta nu inseamna ca toti acei le sunt prieteni. doar pretind asta. e arta prefacatoriei care se invata din pruncie de catre unii :). cei care aleg sa aiba putini prieteni, dar de calitate, sunt, in general, cei cu principii, dar asta nu ii scuteste de dezamagiri.
Hmm. Într-adevăr, oamenii sunt supuși greșelilor. Atunci când se întâmplă, un prieten bun e nevoit să facă unele concesii și să treacă peste, dar în același timp sunt unii care deși par a fi prieteni te lovesc din plin.
ȘtergereMai mulți= mai bine, dar depinde de binele pe care și-l dorește fiecare, pentru că toți avem viziuni diferite a ceea ce ne dorim de la viață. :D
Daca tu esti o persoana pe care lumea o cauta mai mult la necaz ma face sa ma gandesc ca esti cineva care nu se supara sa ofere ajutor indiferent de imprejurari, esti de apreciat. Uneori si eu ma simt la fel, dar ma supara uneori, de spus nu le spun...prieteni mai buni am, chiar daca degetele de la o mana sunt prea multe pentru ei. Am de asemenea in jurul meu oameni cu care ma simt bine, nu pot spune ca am o prietena sau un prieten cu care am in comun absolut totul, de la hobbyuri pana la scoala sau alte interese. Cred ca important e sa comunici, prieteni adevarati poti avea si daca te intelegi bine cu multa lume. :)
RăspundețiȘtergereAaa, e una sa te faci placut celor din jur si alta sa te prefaci placut celor din jur.
Din generala am ramas prietena cu doua foste colege, nu pot sa spun ca ne vedem zilnic, dar mai iesim ocazional sau vorbim la telefon ori pe net, la fel faceam si in timpul liceului. E bine sa nu te legi foarte tare de o anumita persoana, vei ajunge sa te dezamageasca sau chiar sa o dezamagesti tu. Prietenia e ca dragostea, e amenintata de gelozie si de alte conjuncturi care in dragoste se numesc "infidelitati".
Eu una sunt destul de "geloasă" ca prietenă, am o viziune strictă despre prietenie și aștept ca și ceilalți să mi-o împărtășească, deși probabil așteptările mele sunt prea mari. E bine spus că "una e sa te faci plăcut și alta sa te prefaci plăcut". Am avut de la "prieteni" dezamăgiri pe care probabil nu le-aș avea de la necunoscuți, și asta mă face să mă întreb dacă e bine să ai încredere într-o persoană(și, implicit să-i oferi și ei încrederea că te poate lovi) sau să rămâi ceva mai distant.
ȘtergereEste greu să îţi găseşti un prieten adevărat mai ales în ziua de azi. Consider că majoritatea prieteniilor adevărate ţi le faci din timpul şcolii iar după aceea este din ce în ce mai greu. Nici eu nu prea sunt de acord cu "prieteniile" în grupuri prea mari pentru că nu sunt genul de persoană. Este bine să mai ieşi şi în grupuri mai mari pentru că astfel ai experienţe noi, mai descoperi persoane care pot împărtăşi aceleaşi gusturi ca şi tine dar este foarte important să şi ştii cum să îţi alegi grupul de persoane cu, care să te întâlneşti. Prefer să nu ies deloc afară decât să ies cu nişte persoane prefăcute sau mincinoase. Nu prea am avut situaţii de tipul însă au fost câteva.
RăspundețiȘtergerePe prietena mea cea mai bună o cunosc de 15 ani (wow, acum realizez cât de mult este :'D) -din clasa întâi- însă ne-am apropiat mai mult de abia în generală. Am mai avut pe vremuri mici certuri însă mereu ne-am înţeles bine şi am fost "pe felie" la orice una cu alta chiar dacă nu ne-am întâlnit foarte des, mai ales în ultimii ani de când am început facultatea. Mi se pare foarte greu ca acum să încep cu cineva o nouă prietenie adevărată, să mă destinui cuiva de la început cu toate cele bune şi cele rele.
Sunt de acord cu tine. Prietenia nu este numai lapte şi miere, aşa cum se întâmplă şi în viaţa reală, mereu existând suişuri şi coborâşuri. Noi ne alegem prietenii şi dacă riscăm să ne lăsăm pe mâna unor persoane care se folosesc de noi nu ajungem nicăieri, riscând ca la final noi să fim cei care suferim.
15 ani, impresionant! Bănuiesc că e o senzație foarte frumoasă. ^^
ȘtergereEu, din contra, am auzit că prieteniile din timpul școlii nu sunt foarte trainice, și că cele din facultate durează cel mai mult. Nu știu dacă e o regulă validă, dar mi-aș dori să fie adevărat, cel puțin pentru mine. Oricum, încă o dată, mi se pare super că ați reușit să rămâneți apropiate atâta timp.
Sunt de acord că prietenii adevărați sunt foarte greu de găsit, ceea ce îi face să fie adevărate comori. :)
Mulțumesc pentru comentariu și îmi cer scuze pentru răspunsul întârziat!