Schimbări pe blog+ Leapșa „Most Wanted”

Bună, dragilor!

Poate că unii au observat deja că în ultimele două zile au apărut niște schimbări pe aici. Această postare clarifică totul. :D

De mai mult timp mi se întâmpla ca, atunci când intram pe blog, să simt că intru într-o cameră închisă și mohorâtă. În special de când s-a instalat primăvara, simțeam că blogul meu avea nevoie de mai multă lumină și căldură. Așa că am simțit nevoia de a da blogului un aspect mai primăvăratic și, odată cu aspectul, blogul a primit și un nume nou: „Încă un capitol”.

Sunt sigură că și vouă vi s-a întâmplat de mai multe ori să vă cheme părinții la masă, sau să tragă prietenii de voi să ieșiți afară, iar voi să răspundeți: „stai să termin capitolul!”. Sau „încă un capitol!”. E unul din lucrurile pe care noi, cititorii, le spunem cel mai des și care ne definește. Așa că sper să vă placă această (nu-foarte-)mică schimbare și să reveniți pe blog ca și până acum. :)

În altă ordine de idei, ieri am primit și o leapșă drăguță, cu titlul Most Wanted, de la Diana de pe blogul Dreams Have Wings și de la Roxi Adina de pe Gânduri despre cărți. Mulțumesc, fetelor! :*

Să începem!

1. O carte publicată pe care ți-o dorești.

Am zeci de cărți publicate pe care mi le doresc, dar cred că următoarea pe care o voi achiziționa va fi Valuri de viață de Lina Moacă.

Sursa foto: https://linamoaca.wordpress.com

2. O carte nepublicată pe care ți-o dorești.

Greu de spus.. Mi-aș dori să citesc An Imperial Affliction de Peter van Houten, mai exact cartea fictivă din Sub aceeași stea de John Green. Firește că această carte probabil că nu va fi publicată niciodată, dar fanii lui John Green nu vor înceta să viseze. Pe internet au apărut nenumărate coperte pentru ea, iar cartea are și propria pagină de Goodreads.

3. O carte pe care o dorești tradusă.

Nu îmi doresc nicio carte tradusă în mod special, dar dacă ar fi să selectez una din lista de to-read, ar fi When the Moon is Low de Nadia Hashimi.

4. O carte pe care ți-o dorești datorită copertei.

Copiii întunericului de Lavinia Călina. Doar uitați-vă la această superbă copertă!

5. O carte pe care ți-o dorești datorită sinopsisului.

Oceanul de la capătul aleii de Neil Gaiman. „Un bărbat se întoarce în locurile în care a copilărit pentru a participa la o înmormântare. Acesta este momentul în care ies la iveală întâmplări stranii şi înfricoşătoare prin care a trecut, la vârsta de şapte ani, alături de trei persoane extraordinare: micuţa Lettie Hempstock (pentru care iazul de la capătul aleii este un ocean), mama şi bunica acesteia (care susţine că îşi aminteşte de începuturile lumii şi de Big Bang).Harul de povestitor al lui Neil Gaiman nu se dezminte nici de această dată: într-o istorisire plină de suspans şi poezie ni se dezvăluie o lume magică ale cărei creaturi fantastice vorbesc cea dintâi limbă, cea a creaţiei, în care orice ai rosti devine real.

Pe scurt, Oceanul de la capătul aleii este o carte pentru adulţi, despre fantasmele copilăriei.”

Sursa: http://www.editura-paladin.ro/carte/oceanul-de-la-capatul-aleii

6. O carte pe care ți-o dorești datorită recenziilor.

Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini. O carte despre care am auzit numai cuvinte de laudă.

7. O carte pe care ți-o dorești datorită autorului.

Viața pe un peron de Octavian Paler. Am citit pe internet nenumărate citate din această carte, precum și poezii scrise de autor și abia aștept să încerc și cartea. Acest om pare să fi avut o înțelegere profundă asupra vieții și sufletului uman– pur și simplu genial! Aici câteva exemple: Octavian Paler(Facebook)

8. O carte pe care ai citit-o deja și ți-o dorești.

20 de ani în Siberia de Anița Nandriș-Cudla. Am împrumutat-o de la bibliotecă, lucru rar pentru mine. Însă cartea m-a surprins plăcut și chiar m-a marcat, așa că sper ca în viitor să o am și în biblioteca personală.

9. O carte pe care nu ți-o dorești suficient de mult.

Cartea De vorbă cu Emma de Vitali Cipileagă mi-a stârnit atenția prin citatele pe care multă lume le distribuie pe Facebook, însă pentru moment nu îndeajuns ca să o cumpăr.

10. O carte pe care ți-o dorești pentru tot. Dar tot, știi cum? Tot!

Fluturi sărutându-se de Carmen Sylva. Această carte pare o încântare din toate punctele de vedere.

Dau mai departe leapșa către Simona, Bia, Sara și oricine mai e interesat. Vă doresc spor la completat, iar celorlalți, lectură plăcută! :*

Nou în bibliotecă (5)

Hallo, Leute!

Nu am mai postat de mult timp în rubrica „Nou în bibliotecă” și pot spune că mi-a lipsit. Însă pentru că nu ar avea sens să includ toate cãrțile care le-am adunat de atunci, m-am gândit sã vi le arăt doar pe cele primite de la începutul anului încoace.

De când cei de la Elefant.ro și-au deschis anul trecut un punct de ridicare în Iași(ceea ce înseamnă că transportul e gratuit), acesta a devenit magazinul meu preferat de cărți, alături de eMag.

Prima carte pe care mi-am luat-o este De 19 ori Katherine de John Green, despre care am scris aici. După care nu am mai putut rezista tentației și mi-am luat prima mea carte de colorat pentru adulți, Camera Timpului de Daria Song. Sunt foarte încântată de ea, îmi transmite o stare de bine de fiecare dată când o răsfoiesc(nu doar colorez) și este pur și simplu foarte greu să o las din mână când mă apuc de colorat!

Ocazional cei de la Elefant au și reduceri de 45% la toate cărțile, ceea ce e mai mult decât un cititor poate visa. De curând au început să mă atragă o parte din cărțile publicate la editura Herg Benet, așa că am profitat de o astfel de reducere pentru a-mi mări colecția cu volumele Neverland de Radu Găvan și Quasar de Ana Mănescu.

Despre Anotimpul fructelor de mango de Amulya Malladi vă povesteam recent, nu mai am ce să mai zic în afară de faptul că a fost o lectură ușoară și agreabilă. Recenzia aici.

O surpriză foarte plăcută a venit de la Adela Anca aka Secret Santa, care mi-a trimis două cărți împreună cu alte chestioare drăguțe(nu sunt toate în poză), printre care și un săculeț cu lavandă. Citind Istoria iubirii, mă mai opream din când în când ca să miros paginile în care s-a întipărit mirosul de lavandă. Mulțumesc mult, Anca, pentru bucățica de suflet pusă în acest cadou! :D

De la Diana de pe blogul Dreams Have Wings am primit niște swag-uri foarte adorabile, plus o cutie de lumânări parfumate. Nu mă mai satur să le privesc/miros. Mulțumesc mult! :*

Le mulțumesc și celor de la Editura All, care în urma unui sondaj efectuat în luna februarie, au oferit câte o carte cadou tuturor participanților! De la ei am primit Diavolul în rochie albastră de Walter Mosley, roman polițist ecranizat în 1995 cu Denzel Washington în rolul principal.

Și în biblioteca ebook am două noutăți. Este vorba de Încă o dorință, pe care am primit-o pentru recenzie de la autoarea Andreea Ban, și de A Reaper of Stone de Mark Gelineau&Joe King, care era și încă este gratuită pe Amazon. Le-am citit pe amândouă și mi-au plăcut. Recenzia de la Încă o dorință e deja publicată, iar pe cealaltă sper să am timp să o pot scrie cât de curând. ^_^

Cam asta e ceea ce am adunat în ultimele luni. Din păcate fără poză de grup deoarece cărțile mele sunt împrăștiate care la Iași, care la Piatra Neamț.

Ne mai citim zilele astea cu o recenzie! Voi ce mai aveți nou în bibliotecă?

„Anotimpul fructelor de mango” de Amulya Malladi— Recenzie

Au început să mă atragă romanele și cultura indiană, așa că atunci când am văzut Anotimpul fructelor de mango mi-am dorit instant să o citesc, încă dinainte de a termina de citit descrierea.

Deși la început mă așteptam la o lectură mai profundă, nu mi-a displăcut deloc naturalețea acesteia, ci din contra, mi-a insuflat o plăcere pentru citit pe care nu am mai simțit-o de mult. Scriitoarea povestește într-un mod amuzant, degajat, despre prejudecățile indienilor cu privire la străini și despre locul femeii în societatea indiană.

La 7 ani după ce a plecat la studii în America, Priya Rao face o vizită acasă pentru a-și anunța logodna cu americanul Nick, de care este îndrăgostită. Acest lucru este complicat deoarece, deși ea are o slujbă bine plătită și este fericită în America, familia ei consideră că îi va umple de rușine dacă nu se căsătorește cu „un băiat bun indian”.

„Toţi părinţii indieni care-şi văd copiii îndreptându-se spre lumea occidentală au câteva temeri, în următoarea ordine: 
Să nu mănânce carne de vită. (Vaca sacră e mama noastră!) 
Să nu se împrietenească prea tare cu străinii; nu poţi să ai încredere în ei. Nu uita ce ne-au făcut englezii. 
Să gătească acasă; n-au nici un motiv să mănânce în oraş şi să arunce banii aiurea. 
Să economisească. 
Să economisească. 
Să economisească. 
SĂ NU GĂSEASCĂ VREUN STRĂIN/STRĂINĂ CU CARE SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ”

Priya ajunge acasă chiar în mijocul verii, când femeile din familie se strâng pentru a pune murături de mango. Cu această ocazie observăm cât de tensionate sunt relațiile dintre aceste personaje și cât de grea este viața femeilor care se mărită din dragoste sau care nu sunt cerute în căsătorie. Priya este cuprinsă de teamă, iar momentul dezvăluirii este amânat până când aceasta ajunge chiar să participe la o ceremonie de alegere a miresei, la insistența părinților.

Protagonista aseamănă acest ritual cu cumpărarea unei vite. Doritorul vine în casa fetei, petrece câteva minute cu ea, iar dacă îi place o ia de nevastă.

Priya reprezintă vocea studenților indieni care pleacă să studieze peste hotare în număr din ce în ce mai mare, iar în final capătă o viziune diferită asupra țării lor de origine. Romanul pune în contrast mentalitatea învechită a părinților indieni, puternic înrădăcinați în tradiție cu cea a tinerilor influențați de Occident. Nu toți tinerii au puterea de a se opune acestui sistem patriarhal, însă romanul se încheie într-o notă optimistă și cu speranța unei schimbări în bine.

„Dacă am putea împărți durerea altor oameni, tăticii și mămicile din toată lumea ar muri de durere pentru că ar lua toată suferința copiiilor lor.”

În ciuda realității nu foarte plăcute pe care o înfățișează, scriitoarea se pricepe să-i confere o notă amuzantă, iar romanul în sine este unul foarte relaxant și optimist. Nu vreau să dau spoilere, dar dacă veți citi romanul veți descoperi că autoarea a ținut ascuns până în ultimul moment un detaliu amuzant care vă va lăsa cu gurile căscate. :D

Persoanele interesate de cultura indiană sau deschise la noi experiențe culturale vor găsi cu siguranță multe informații care să le satisfacă curiozitatea. Pentru a ne introduce mai bine în atmosfera exotică, fiecare capitol debutează cu o rețetă de mâncare indiană și chiar dacă majoritatea ingredientelor îmi erau necunoscute, tot mi s-a părut o chestie faină.

Nu pot spune că am simpatizat în totalitate cu Priya pentru că a fost un personaj puțin enigmatic pentru mine. Deși portretizată drept o femeie puternică, independentă, vizibil diferită de celelalte personaje feminine din roman, și poate puțin arogantă față de ele, ea nu-și poate găsi curajul de a le mărturisi celor dragi adevărul, fapt care duce la multe complicații pentru ea și familia ei. Însă și ea și celelalte personaje vor crește pe parcursul acestui roman.

„Cred că știm cine suntem, știm adevărul-adevărat, și doar atunci când acest adevăr nu mai e palpabil, ne dorim să săpăm mai adând în conștiința noastră, ca să vedem dacă găsim acolo ceva mai bun, ceva care să ne motiveze să trăim mai departe.”

Cum spuneam mai sus, recomand cartea persoanelor interesate să exploreze alte culturi, dar și celor care cred în dragostea de toate felurile și în schimbare.

Ambient muzical asociat:

Nota mea: 4/5

Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul ledabooks.

„Încă o dorință” de Andres— Recenzie

Cum vă sună ideea de a plăti cât vreți pentru o carte? Dar de a trimite acei bani în contul unei fundații care luptă pentru binele copiilor din România?

Vă invit pe http://www.incaodorinta.com/, unde veți descoperi o carte de suflet, ce își propune să aducă o schimbare în bine, atât cititorilor săi, cât și unor persoane mai puțin favorizate de soartă. Pentru acestă carte(disponibilă în format digital) puteți plăti între 2 și 50 de euro și tot voi alegeți câți din ei ajung la autoare și câți la Fundația Salvați Copiii România.

Jane Austen spunea în Mănăstirea Northanger că „prietenia este cu siguranţă cel mai bun balsam pentru durerile provocate de decepţiile din dragoste.” Și cred că acest citat sumarizează perfect tot ce trebuie să știți despre acțiunea din Încă o dorință.

Protagonista cărții, Ana, trece prin mai multe încercări ale sorții, prea multe, aș spune, pe care le depășește grație prietenelor care îi sunt aproape. La rândul ei, se străduiește să îi facă viața mai bună fiecăreia dintre ele și reușește să se pună pe picioare prin fericirea lor.

Ana trăiește propria telenovelă. Sătulă de rutina de la serviciu și de dezamăgirile în dragoste, își ia o vacanță pe o insulă exotică, unde întâlnește un bărbat de vis și trăiește o poveste de dragoste ca în povești. Dar totul rămâne pe insulă și, întoarsă acasă, Ana trebuie să se reacomodeze cu vechea viață. Până când niște probleme neașteptate încep să apară și să se țină lanț, iar Ana descoperă că trecutul nu poate fi lăsat prea ușor în urmă.

Alături de Ana se află o gașcă de fete nebunatice, care mi-au amintit de anturajul lui Carrie Bradshaw din Totul despre sex. Aceste personaje m-au uimit prin vitalitatea lor, dar și prin legătura strânsă care le unește. Sunt genul de persoane pe care oricine și le-ar dori ca prietene.

Recomand această carte iubitoarelor de chicklit datorită poveștii și limbajului tipice acestui gen. Totuși, acesta nu e chick-lit-ul clasic ușurel și cu tentă amuzantă, ci mai degrabă o avalanșă de emoții, care te lovesc din plin.

Deși povestea începe ușurel și pare a se menține constantă, aceasta va lua o turnură neașteptată. Chiar m-am întrebat de ce autoarea își chinuie atât de mult personajul și cum de se pot întâmpla atâtea lucruri unei singure persoane. Deși evenimentele dintr-o carte sunt scrise pentru a fi acceptate, nu înțelese, acestea mi s-au părut trase de păr. Pe de altă parte, povestea scoate în evidență fragilitatea vieții și, în timp ce o lecturam, m-am simțit profund recunoscătoare pentru persoanele dragi din viața mea, pentru că ele sunt sănătoase și întregi.

Source: tripadvisor.com

Deși multe dintre necazurile personajelor din această carte vin din dragoste, cred că esența ei este despre puterea vindecătoare a prieteniei în viețile noastre. În timp ce dragostea este (adesea) un lucru temporar, prietenia adevărată este pentru totdeauna. Și, între prieteni, bucuriile, ca și tristețile, se împart.

Am citit această carte în pauzele de la facultate și cred că este perfectă atât pentru a fi citită cu întreruperi, cât și toată odată. Replicile persoanajelor și vocea autoarei în general sună natural, cotidian, fără prea multe înflorituri sau înfrumusețări specifice limbajului literar. Este o carte scurtă, iar eu, personal, am simțit că se trece prea repede de la o acțiune la alta și că nu am primit suficiente detalii, însă alte persoane ar putea-o aprecia tocmai din același motiv.

Îi mulțumesc mult lui Andres, care mi-a trimis această carte pentru recenzie. Iar vouă vă recomand încă o dată să intrați pe site-ul cărții, să citiți și alte păreri și să descărcați un fragment gratuit pentru a vă convinge. Nu uitați să vă puneți o dorință înainte de a începe cartea! :)

„Poate că asta suntem de fapt, o înșiruire de amintiri, de momente vesele și triste.”

Nota mea: 3/5

Twin Covers(12)

Iată că am mai găsit un set de coperte ce merită din plin statutul de „coperte gemene”. :D 

Prima este o carte românească, Anamneza de Ana Săndulescu, despre care am mai scris pe blog. Cea de-a doua este volumul al treilea al unei serii YA din Australia, Dark Secrets de A.M.Hudson.

Deși asemănătoare ca gamă de culori, cele două coperte îmi transmit sentimente opuse.

Prima imagine este calmă, statică și mă transpune instant într-o stare de meditare. Cred că se potrivește perfect cu romanul, a cărei protagonistă se trezește dintr-o comă profundă și rememorează evenimente trecute, punând accent pe emoțiile și starea sa sufletească.

Cea de-a doua imagine, în schimb, îmi transmite o stare de panică, neliniște. Asta îmi sugerează că și seria care include cartea e destul de dinamică.

Voi pe care dintre cele două o preferați?

PS: Am adăugat o copertă nouă aici.

UPDATE 15.08.2016: Am adăugat coperta cărții Death Wish de Megan Tayte.

„De 19 ori Katherine” de John Green - Recenzie

Nu știu voi cum sunteți, dar eu în ultima vreme trec prin mai multe schimbări de dispoziție în ceea ce privește lectura. Când am mai mult timp liber, îmi doresc să citesc o carte cu substanță, care să îmi rămână în minte și după terminarea ei. Similar, când sunt stresată îmi doresc o carte în atmosfera căreia să pot intra și ieși cu ușurință și care să nu îmi dea multe bătăi de cap.

„De 19 ori Katherine” face parte din a doua categorie- ea mi-a făcut cu ochiul într-o perioadă în care aveam mare nevoie de o carte ușurică și „tinerească”, și, deși nu mi-a atins așteptările, a fost o oază binemeritată de relaxare și amuzament.

Roman YA(Young Adult) al binecunoscutului John Green, „De 19 ori Katherine” îl are în centru pe Colin Singleton, un puști supradotat, dar varză în relațiile sociale(după cum ne sugerează și numele lui de familie). În timp ce unii băieți dezvoltă o pasiune pentru blonde sau roșcate, pentru pistrui sau picioare lungi sau pentru cine știe ce alte trăsături subiective, Colin iese doar cu fete pe nume Katherine. 19 la număr. Și fiecare din ele îi frânge inima.

Odată cu părăsirea lui Colin de către a 19-a Katherină, acesta trece printr-un fel de criză de identitate. Colin realizează că majoritatea lucrurilor pe care le-a învățat nu îi prea folosesc în viață, că nu a reușit să își atingă potențialul de geniu și că perspectivele lui de viitor sunt destul de limitate. Așa că prietenul său Hassan, un tip amuzant, musulman după propriile reguli și un pic „plinuț” îl ia într-o călătorie cu mașina prin America, ce are ca scop vindecarea inimii rănite a lui Colin.

Călătoria celor doi nu durează prea mult și ei ajung într-un orășel din Texas, unde capătă o slujbă de vară. Iar de aici mă voi opri din spoilerit, deși vă voi spune că aventurile celor doi implică un conac roz, o fabrică de fire pentru tampoane, o vânătoare de mistreți și o fată ce NU se numește Katherine.

Mi s-a părut că romanul seamană mult cu Orașe de hârtie al aceluiași autor, ambele având în prim-plan personaje din ultimul an de liceu, suferind din dragoste, care descoperă prin intermediul unei călătorii importanța dezvoltării personale și a prieteniei.

În ciuda sinopsis-ului cărții, care pune accent pe călătoria protagoniștilor pin America, cei doi nu au parte de o călătorie în toată regula, ei de fapt oprindu-se în prima localitate mai deosebită în care ajung. Însă cred că nu avem parte de multă acțiune în roman deoarece autorul dorește să scoată în evidență transformarea sufletească a lui Colin, din seara în care e părăsit și până reușește să depășească complet acest eveniment. O călătorie sufletească, cum ar veni.

Cred că aproape fiecare cititor va empatiza cu personajul Colin întrucât cu toții ne-am aflat cel puțin o dată în postura lui, aceea de a avea inima frântă de către cineva.

Deși în carte asistăm la mai multe despărțiri, scriitorul nu desființează dragostea, ci subliniază mai degrabă și importanța unor alte elemente precum prietenia, acceptarea și încrederea în propria persoană. Când suntem mulțumiți cu noi înșine, dragostea și fericirea vin de la sine.

Desigur, ce face un puști geniu când îi merge prost în dragoste? Își rezolvă problemele în mod... matematic! Soluția lui Colin la problemele sale în dragoste pare a fi crearea unei Teoreme Fundamentale a Previzibilității Katherinelor, menită să prezică durata și modul cum se va termina o relație încă diainte de a începe. Astfel se face că romanul e presărat cu o groază de chestii „tocilărești” precum formule și grafice care servesc teoremei lui Colin, dar și anagrame și note de subsol interesante, pe care vă asigur că le veți iubi, deoarece toate sunt amuzante și ușor de înțeles.

Limbajul adolescentin masculin folosit de John Green m-a făcut puțin pudică, dar apreciez sinceritatea dialogurilor. Nu vă voi ascunde nici faptul că o povestire aparent banală din carte a reușit să îmi smulgă câteva lacrimi, și nici că de vreo câteva ori zâmbeam fără motiv în fața cărții.

Consider că „De 19 ori Katherine” e o carte bună pentru adolescenți, nu extraordinară, dar bună, care te îndeamnă să fii mai mulțumit de tine însuți și să ai încredere în forțele proprii.

„Poţi iubi pe cineva cât de mult doreşti. Dar nu poţi iubi niciodată oamenii la fel de mult pe cât le duci lipsa.”

Nota mea: 3/5

Această carte poate fi achiziționată de aici.