Au început să mă atragă romanele și cultura indiană, așa că atunci când am văzut Anotimpul fructelor de mango mi-am dorit instant să o citesc, încă dinainte de a termina de citit descrierea.
Deși la început mă așteptam la o lectură mai profundă, nu mi-a displăcut deloc naturalețea acesteia, ci din contra, mi-a insuflat o plăcere pentru citit pe care nu am mai simțit-o de mult. Scriitoarea povestește într-un mod amuzant, degajat, despre prejudecățile indienilor cu privire la străini și despre locul femeii în societatea indiană.
La 7 ani după ce a plecat la studii în America, Priya Rao face o vizită acasă pentru a-și anunța logodna cu americanul Nick, de care este îndrăgostită. Acest lucru este complicat deoarece, deși ea are o slujbă bine plătită și este fericită în America, familia ei consideră că îi va umple de rușine dacă nu se căsătorește cu „un băiat bun indian”.
„Toţi părinţii indieni care-şi văd copiii îndreptându-se spre lumea occidentală au câteva temeri, în următoarea ordine:
Să nu mănânce carne de vită. (Vaca sacră e mama noastră!)
Să nu se împrietenească prea tare cu străinii; nu poţi să ai încredere în ei. Nu uita ce ne-au făcut englezii.
Să gătească acasă; n-au nici un motiv să mănânce în oraş şi să arunce banii aiurea.
Să economisească.
Să economisească.
Să economisească.
SĂ NU GĂSEASCĂ VREUN STRĂIN/STRĂINĂ CU CARE SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ”
Priya ajunge acasă chiar în mijocul verii, când femeile din familie se strâng pentru a pune murături de mango. Cu această ocazie observăm cât de tensionate sunt relațiile dintre aceste personaje și cât de grea este viața femeilor care se mărită din dragoste sau care nu sunt cerute în căsătorie. Priya este cuprinsă de teamă, iar momentul dezvăluirii este amânat până când aceasta ajunge chiar să participe la o ceremonie de alegere a miresei, la insistența părinților.
Protagonista aseamănă acest ritual cu cumpărarea unei vite. Doritorul vine în casa fetei, petrece câteva minute cu ea, iar dacă îi place o ia de nevastă.
Priya reprezintă vocea studenților indieni care pleacă să studieze peste hotare în număr din ce în ce mai mare, iar în final capătă o viziune diferită asupra țării lor de origine. Romanul pune în contrast mentalitatea învechită a părinților indieni, puternic înrădăcinați în tradiție cu cea a tinerilor influențați de Occident. Nu toți tinerii au puterea de a se opune acestui sistem patriarhal, însă romanul se încheie într-o notă optimistă și cu speranța unei schimbări în bine.
„Dacă am putea împărți durerea altor oameni, tăticii și mămicile din toată lumea ar muri de durere pentru că ar lua toată suferința copiiilor lor.”
În ciuda realității nu foarte plăcute pe care o înfățișează, scriitoarea se pricepe să-i confere o notă amuzantă, iar romanul în sine este unul foarte relaxant și optimist. Nu vreau să dau spoilere, dar dacă veți citi romanul veți descoperi că autoarea a ținut ascuns până în ultimul moment un detaliu amuzant care vă va lăsa cu gurile căscate. :D
Persoanele interesate de cultura indiană sau deschise la noi experiențe culturale vor găsi cu siguranță multe informații care să le satisfacă curiozitatea. Pentru a ne introduce mai bine în atmosfera exotică, fiecare capitol debutează cu o rețetă de mâncare indiană și chiar dacă majoritatea ingredientelor îmi erau necunoscute, tot mi s-a părut o chestie faină.
Nu pot spune că am simpatizat în totalitate cu Priya pentru că a fost un personaj puțin enigmatic pentru mine. Deși portretizată drept o femeie puternică, independentă, vizibil diferită de celelalte personaje feminine din roman, și poate puțin arogantă față de ele, ea nu-și poate găsi curajul de a le mărturisi celor dragi adevărul, fapt care duce la multe complicații pentru ea și familia ei. Însă și ea și celelalte personaje vor crește pe parcursul acestui roman.
„Cred că știm cine suntem, știm adevărul-adevărat, și doar atunci când acest adevăr nu mai e palpabil, ne dorim să săpăm mai adând în conștiința noastră, ca să vedem dacă găsim acolo ceva mai bun, ceva care să ne motiveze să trăim mai departe.”
Cum spuneam mai sus, recomand cartea persoanelor interesate să exploreze alte culturi, dar și celor care cred în dragostea de toate felurile și în schimbare.
Nota mea: 4/5
Deși la început mă așteptam la o lectură mai profundă, nu mi-a displăcut deloc naturalețea acesteia, ci din contra, mi-a insuflat o plăcere pentru citit pe care nu am mai simțit-o de mult. Scriitoarea povestește într-un mod amuzant, degajat, despre prejudecățile indienilor cu privire la străini și despre locul femeii în societatea indiană.
La 7 ani după ce a plecat la studii în America, Priya Rao face o vizită acasă pentru a-și anunța logodna cu americanul Nick, de care este îndrăgostită. Acest lucru este complicat deoarece, deși ea are o slujbă bine plătită și este fericită în America, familia ei consideră că îi va umple de rușine dacă nu se căsătorește cu „un băiat bun indian”.
„Toţi părinţii indieni care-şi văd copiii îndreptându-se spre lumea occidentală au câteva temeri, în următoarea ordine:
Să nu mănânce carne de vită. (Vaca sacră e mama noastră!)
Să nu se împrietenească prea tare cu străinii; nu poţi să ai încredere în ei. Nu uita ce ne-au făcut englezii.
Să gătească acasă; n-au nici un motiv să mănânce în oraş şi să arunce banii aiurea.
Să economisească.
Să economisească.
Să economisească.
SĂ NU GĂSEASCĂ VREUN STRĂIN/STRĂINĂ CU CARE SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ”
Priya ajunge acasă chiar în mijocul verii, când femeile din familie se strâng pentru a pune murături de mango. Cu această ocazie observăm cât de tensionate sunt relațiile dintre aceste personaje și cât de grea este viața femeilor care se mărită din dragoste sau care nu sunt cerute în căsătorie. Priya este cuprinsă de teamă, iar momentul dezvăluirii este amânat până când aceasta ajunge chiar să participe la o ceremonie de alegere a miresei, la insistența părinților.
Protagonista aseamănă acest ritual cu cumpărarea unei vite. Doritorul vine în casa fetei, petrece câteva minute cu ea, iar dacă îi place o ia de nevastă.
Priya reprezintă vocea studenților indieni care pleacă să studieze peste hotare în număr din ce în ce mai mare, iar în final capătă o viziune diferită asupra țării lor de origine. Romanul pune în contrast mentalitatea învechită a părinților indieni, puternic înrădăcinați în tradiție cu cea a tinerilor influențați de Occident. Nu toți tinerii au puterea de a se opune acestui sistem patriarhal, însă romanul se încheie într-o notă optimistă și cu speranța unei schimbări în bine.
„Dacă am putea împărți durerea altor oameni, tăticii și mămicile din toată lumea ar muri de durere pentru că ar lua toată suferința copiiilor lor.”
În ciuda realității nu foarte plăcute pe care o înfățișează, scriitoarea se pricepe să-i confere o notă amuzantă, iar romanul în sine este unul foarte relaxant și optimist. Nu vreau să dau spoilere, dar dacă veți citi romanul veți descoperi că autoarea a ținut ascuns până în ultimul moment un detaliu amuzant care vă va lăsa cu gurile căscate. :D
Persoanele interesate de cultura indiană sau deschise la noi experiențe culturale vor găsi cu siguranță multe informații care să le satisfacă curiozitatea. Pentru a ne introduce mai bine în atmosfera exotică, fiecare capitol debutează cu o rețetă de mâncare indiană și chiar dacă majoritatea ingredientelor îmi erau necunoscute, tot mi s-a părut o chestie faină.
Nu pot spune că am simpatizat în totalitate cu Priya pentru că a fost un personaj puțin enigmatic pentru mine. Deși portretizată drept o femeie puternică, independentă, vizibil diferită de celelalte personaje feminine din roman, și poate puțin arogantă față de ele, ea nu-și poate găsi curajul de a le mărturisi celor dragi adevărul, fapt care duce la multe complicații pentru ea și familia ei. Însă și ea și celelalte personaje vor crește pe parcursul acestui roman.
„Cred că știm cine suntem, știm adevărul-adevărat, și doar atunci când acest adevăr nu mai e palpabil, ne dorim să săpăm mai adând în conștiința noastră, ca să vedem dacă găsim acolo ceva mai bun, ceva care să ne motiveze să trăim mai departe.”
Cum spuneam mai sus, recomand cartea persoanelor interesate să exploreze alte culturi, dar și celor care cred în dragostea de toate felurile și în schimbare.
Ambient muzical asociat:
Nota mea: 4/5
Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul ledabooks.
Am mai văzut o recenzie pentru această carte și încă de atunci vreau să o citesc. Au început să mă intereseze foarte mult alte culturi, așa că pare cartea ideală din acest punct de vedere. Acum citesc "Cel care mă așteaptă" și deja am aflat câte ceva despre oamenii, în special femeile, din Iran. :D
RăspundețiȘtergereLecturi frumoase în continuare! *.*
Sunt sigură că îți va plăcea! Lectură plăcută în continuare cu „Cel care mă așteaptă”! Vreau să o citesc și eu. :)
ȘtergereAm citit şi eu cartea. Mi-a plăcut , dar o chestie care nu m-a incântat a fost atitudinea mamei si a bunicilor legată de mătuşa nemaritata, duritatea vorbelor.
RăspundețiȘtergereNici pe mine nu m-a încântat, dar la fel de mult mi-a displăcut și atitudinea lor față de nora cea tânără, sau chiar una față alta. Toate femeile din familie, mai puțin cele foarte tinere, păreau să fie mereu în competiție, ceea ce e trist. Mă bucur însă că ți-a plăcut cartea. Ne mai citim! :)
Ștergere