Recenzie "Pray for Fey" de Mark Woollacott

all she ever wanted was a soul...

Ce ai face dacă cineva drag ție ar muri și ți-ai dori cu disperare să știi că îl vei întâlni din nou într-o viață viitoare- dar societatea în care trăiești nu are nicio cunoștință despre așa ceva și îi neagă existența?     

În urma morții tragice a surorii ei, Fey (o zână tânără și idealistă) e hotărâtă să arate că există o viață de apoi pentru zâne - ceva ce zânele au negat întotdeauna. Nu doar că e pregătită să-și sacrifice dragostea pentru a-și găsi identitatea spirituală, dar încalcă legea străveche a zânelor de a nu se arăta oamenilor, și trece la religia lor pentru a primi un suflet și a dobândi viața de apoi. Pray for Fey e un basm emoționant care se are lor la sfârșitul secolului al XIX-lea, în regiunea rurală a Bretaniei, din Franța. E o poveste tragică de dragoste care atinge sufletul și dezvăluie ce se întâmplă cu zânele după moarte.

Am primit această carte direct de la autor prin intermediul Goodreads First Reads, și acestea sunt impresiile mele.

Basmul este centrat în jurul lui Fey, care e un fel de zână fără aripi și are aptitudini magice limitate. După moartea surorii ei, Fey își dorește nespus să o revadă într-o viață de apoi, dar poporul ei nu știe nimic despre acest lucru. Din acest motiv, ea caută îndrumare spirituală din partea ființelor umane, și îl găsește pe Samuel, un preot bătrân care îi devine prieten și o învață despre creștinism. După moartea lui, Fey îi cere domnului Reville, nepotul lui Samuel, să o ajute să-și continue studiile, iar acesta acceptă, nu din dorința de a ajuta, ci din interesul față de această ființă supranaturală, el fiind cercetător. Viața în casa familiei Reville se dovedește a fi dificilă și înjositoare, dar prin aceasta credința lui Fey crește (Fey se pronunță asemănător cu faith, iar de asemenea cuvântul Fey sugerează o persoană care urmează să moară curând). Ea alege să-și sacrifice dragostea și dorința de a-și revedea familia pentru a se dovedi o bună creștină și a dobândi un suflet. E o poveste tristă și emoționantă. 

Foto: tumblr

Pe lângă povestea în sine, cartea reprezintă de asemenea o lecție despre înțelegerea corectă a religiei. Zânele descrise în acest basm nu aparțin unei religii, dar sentimentele lor sunt curate și puternice. Sunt amabile una cu alta și au respect față de natură. Aceasta le face mai vrednice de o viață de apoi decât familia Reville, care reprezintă prototipul creștinului închis la minte, plin de egoism și de prejudecăți.

Această carte a fost prima pe care am citit-o în engleză și spre surprinderea mea nu a fost deloc greu de dus la capăt. E o lectură scurtă, ușoară și captivantă, potrivită pentru toate vârstele. Din lipsă de timp, a durat mult să o termin, însă s-ar putea citi foarte bine în două- trei ore sau chiar mai puțin.

Partea mea favorită a cărții consistă în primele 40 de pagini în care autorul descrie viața idilică pe care Fey o trăiește în pădure alături de celelalte zâne. Partea aceasta seamănă într-adevăr cu un basm și mi-a readus entuziasmul unui copil care citește o carte de povești. Mi-a transmis un sentiment de pace și căldură și mi-aș fi dorit să fie mai lungă. După aceea cartea devine foarte tristă, își pierde elementul de basm, și m-a făcut să plâng de câteva ori.

Sfârșitul a fost însă dezamăgitor. Mă așteptam ca povestea să se încheie într-un mod filozofic, care să impresioneze și să dea de gândit. Am sperat până la capăt într-un sfârșit fericit, dar autorul s-a dovedit de neînduplecat. În loc încheierea foarte precisă pe care ne-o oferă cartea, ar fi fost mai potrivit un sfârșit deschis, care să lase loc interpretărilor și să îndemne cititorul să cugete la existența unei vieți de apoi. În afară de asta, sunt de părere că Pray for Fey e o carte frumoasă din care putem trage învățăminte.

Link Goodreads: Pray for Fey

Nota mea: 5/5

Despre autor

Mark Woollacott scrie povești și poezii de mulți ani, dar nu și-a dat seama că vrea să fie scriitor până nu a citit Winged Pharaoh de Joan Grant în 2011. Fiind inspirat de acest roman, și-a petrecut următorii 10 ani documentându-se și scriind Pray for Fey și multe alte povești, incluzând și o piesă de teatru, Love Sings like the Nightingale, și perfecționându-și îndemânarea ca scriitor. Mark este de asemenea un artist care creează picturi și melodii minunate, însă scrisul a devenit o parte importantă a vieții sale.