Nimeni nu e prea mic (Greta Thunberg)

Greta Thunberg este o persoană pe care o admir pentru dedicația ei față de mediu, curajul ei și pentru atitudinea în fața criticilor primite. De curând am avut ocazia să lecturez cărticica ei "Nimeni nu e prea mic", pe care am cumpărat-o în cadrul Târgului de carte suprarealist de la Editura Seneca.

Este o carte scurtă, în format de buzunar, alcătuită din discursurile ținute de Greta la diverse evenimente de talie mondială. În discursurile sale, Greta le cere liderilor mondiali să reducă emisiile de carbon, îmbinând date științifice cu multe îndemnuri motivaționale.

Așa am aflat că Greta, pe care o știam doar datorită postărilor cu ea de pe Facebook, este fondatoarea Grevei școlare pentru climă, ea protestând în fiecare zi de vineri în fața Parlamentului Suediei. Exemplul Gretei a inspirat elevi din întreaga lume.

Un pasaj din carte care mi-a rămas în minte a fost acela în care Greta povestește despre prima dată când a făcut grevă pentru mediu, pe când avea doar 15 ani. Atunci când le-a cerut permisiunea părinților, aceștia nu au fost încântați. I-au dat voie să își pună în practică ideea, cu precizarea să o facă singură, fără niciun ajutor de la ei.

"Uneori, să NU faci anumite lucruri - de exemplu, doar să te așezi în fața Parlamentului, nimic altceva - are un efect mult mai puternic. Așa cum, uneori o șoaptă se aude mai tare decât un țipăt."

Mi s-a părut o lectură ușoară și motivațională, care inspiră la fapte bune. I-am dat 3 stele din 5 pe Goodreads întrucât discursurile au multe elemente comune. Acest lucru este perfect normal pentru evenimentele la care participă - nu ai cum să reformulezi fapte știintifice - dar în cadrul unei cărți dau senzația de repetitivitate. 

Mi-ar plăcea tare mult ca în viitor să citesc nu o antologie de discursuri ci o carte propriu-zisă scrisă de Greta, sunt sigură că am avea multe lucruri de învățat.

Ca un bonus, această carte a fost tipărită pe 100% hârtie reciclată.

Sunteți de acord că mediul trebuie protejat? Ați citit sau v-ar plăcea să citiți cărți de ecologie?

Twin Covers / Coperte gemene (18)

Bună, dragilor! Vi s-a întâmplat vreodată să găsiți cărți cu coperte la fel? 🎀Nu mă refer aici la cărți din aceeași serie sau colecție, ci la cărți complet neînrudite. Eu am găsit aceste două minunății, incă nu le-am citit, dar tare mi-ar plăcea ca în viitor să revin și cu o părere asupra lor. Ați citit vreuna din aceste cărți? 

Care copertă vi se pare mai reușită? Personal înclin spre prima deoarece culorile sunt mai puternice și îți captează atenția.

Doar pielea desparte iubirea de prietenie. Și-i așa de subțire…

Cei familiarizați cu scrierile cu Eric-Emmanuel Schmitt știu că multe din acestea sunt lecturi ușoare și rapide. Elixirul dragostei nu face excepție, fiind o lectură de 1-2 ore, dar care poartă cititorul prin întreaga poveste a unei relații și îl trece printr-o varietate de emoții: indignarea, rememorarea, regretul, dar și satisfacția, pentru că la sfârșit autorul face dreptate părții nedreptățite din poveste.

Elixirul dragostei promite un răspuns al unei întrebări pe care probabil mulți ne-am pus-o la un moment dat: pot doi oameni despărțiți să rămână prieteni? 

Argumentele acestuia îmbracă forma unui schimb epistolar între doi foști iubiți, care acum trăiesc în colțuri diferite ale lumii - el în Paris, ea în Montreal, după ce s-au despărțit din cauza infidelității. Adam îi propune lui Louise să reia legătura, considerând că prietenia reprezintă o continuare firească a iubirii. Reticentă la început, ea intră în jocul lui, cei doi ajungând treptat să-și povestească viețile prin email și să-și facă diverse confidențe, cum ar fi aspecte despre noile lor relații. 

Plecând de la o discuție despre piesa omonimă de operă, cei doi încearcă să descopere dacă există un elixir al dragostei, o anumită rețetă prin care putem face orice persoană să se îndrăgostească de noi. Adam dorește să demonstreze existența acestuia și o folosește pe post de cobai chiar pe una din prietenele lui Louise. Dacă acest elixir funcționează sau nu, vă invit să descoperiți.

În ciuda scurtimii romanului, mi s-a părut că acesta reușește să atingă anumite corzi. Schmitt m-a surprins pentru că reușește să ofere și o perspectivă feminină obiectivă asupra relațiilor, dar și prin iscusința de a păstra informații valoroase pentru sfârșit, creând o răsturnare de situație. 

O recomand amatorilor de cărți romantice și nu numai, deși are în centru dragostea mi s-a părut mai profundă decât genul chick-lit. În special dacă timpul liber nu este aliatul vostru, sau nu reușiți să intrați în atmosfera de lectură cu alte cărți, Elixirul dragostei este perfectă pentru a fi citită "in one sitting".

”Frumuseţea primei iubiri vine din faptul că nu este bântuită de propriul sfârşit, te crezi într-un prezent etern şi-i ignori epuizarea. După care, cadavrul primei iubiri le infectează pe următoarele.” 

”Adam, Dacă prietenia e patul de moarte al iubirii, atunci urăsc prietenia.
Draga mea Louise, Doar pielea desparte iubirea de prietenie. Și-i așa de subțire…”

Link de cumpărare: Libris

Nota mea: 4/5/5

Susan Abulhawa - Albastrul dintre cer și ape

„O, găsește-mă

Voi fi în acel albastru

Dintre cer și ape

Unde timpul este numai acum

Și unde pentru totdeauna

Curgem precum un râu.” 

Deși am mai menționat Albastrul dintre cer și ape și în lista celor mai bune cărți citite în 2019, am considerat că e necesar ca aceasta să aibă propria pagină, întrucât evenimentele prezentate aici au impact asupra prezentului și se reflectă încă în viețile oamenilor din Fâșia Gaza.

Albastrul dintre cer și ape este un roman ușor de parcurs, dar greu de digerat, el prezentându-ne ororile și nedreptățile conflictului israelo-palestinian. Acesta urmărește viața unei familii palestiniene pe măsură ce sunt alungați din casa lor din satul palestinian Beit Daras și se refugiază în Fâșia Gaza, unde sunt nevoiți să înfrunte multe lipsuri materiale și abuzul de putere al soldaților israelieni.

Nedreptatea, frustrarea și neputința sunt câteva din sentimentele emanate de acest roman, care vă va pune cu siguranță pe gânduri în privința societății noastre.

Evenimentele sunt relatate din perspectiva mai multor personaje, accentul fiind pus pe personajele femei, dintre care figura centrală este Nazmiyeh. Violată înainte de plecarea către Gaza și privită cu reticență de către vecinii ei, aceasta supraviețuiește tuturor nedreptăților întâlnite și devine o figură matriarhală respectată și un stâlp de susținere pentru celelalte femei din familie. 

Un alt personaj semnificativ este Nur, nepoata lui Nazmiyeh, care după ce a crescut în America vine în Gaza spre a-și descoperi originile și care, prin alăturarea experiențelor ei de viață din America și Palestina, servește ca exemplu spre a ilustra viața nefericită a femeilor din orice societate. Fiecare personaj principal al romanului are însă un farmec aparte: micuța Miriam cu ochii de culori diferite, care putea vedea sentimentele oamenilor, Khaled, nepotul lui Miriam care o vizitează pe aceasta din "albastru" chiar dinainte de a se naște, sau bunul soț al lui Nazmiyeh care o sprijină pe aceasta în ciuda gurilor rele.

Caracterul istoric al romanului este presărat cu o notă mistică. La începutul poveștii personajele sunt ocrotite de către duhul Suleiman, care pe parcurs își face din ce în ce mai puțin simțită prezența, sugerând îndepărtarea Palestinei de identitatea ei națională. Interesantă este și metafora albastrului, un spațiu atemporal de unde cei decedați veghează asupra apropiaților lor.

Ideea de a urmări viața unei familii pe parcursul mai multor generații, precum și ciclicitatea evenimentelor tragice în care personajele sunt prinse mi-au adus aminte de romanul Un veac de singurătate al lui Marquez. Scriitoarea Susan Abulhawa are un mod deosebit de a exprima stări și emoții prin intermediul metaforelor, iar îmbinarea fragmentelor poetice cu grotescul realității fac din Albastrul dintre cer și ape un roman unic.

Deși consider că oricine ar trebui să citească acest roman, datorită caracterului violent al unor scene recomand a se lectura de către cei cu vârsta 16+.

Nota mea: 5/5

Link de cumpărare: Elefant.ro

Cele 5 limbaje ale iubirii - Gary Chapman - tu ce limbaj al iubirii vorbești?

Editura: Litera
Număr de pagini: 224

Anul apariției: 2019
Gen literar: self help, dezvoltare personală

În timp ce citeam cartea lui Gary Chapman, mă întrebam cum ar fi să îl întâlnesc în persoană și să port o conversație cu acest om. Asta pentru că, pe lângă talentul lui de psiholog, Gary Chapman mi-a lăsat impresia unui om empatic care vede întotdeauna binele din oameni și caută să facă bine.

Pastor și consilier matrimonial, Gary Chapman este autor al mai multor cărți menite să îmbunătățească relațiile dintre oameni, dintre care cea mai cunoscută este Cele 5 limbaje ale iubirii. Inițial destinată cuplurilor căsătorite, cartea a avut un succes răsunător, astfel că după ea au apărut mai multe cărți destinate altor grupuri-țintă. Avem limbajele iubirii pentru bărbați, pentru adolescenți, pentru copii, pentru cei singuri. Personal am înclinat să citesc pe aceasta din urmă, întrucât ea se dedică atât relațiilor romantice, cât și celorlalte tipuri de relații care apar în viața noastră.

Contrar titlului,  "Cele 5 limbaje ale iubirii pentru cei singuri" nu este o carte despre cum să îți găsești un partener, ci despre cum să aplici limbajele iubirii în alte contexte decât căsătoria. Aici ne sunt prezentate cele 5 limbaje deja consacrate și suntem îndrumați să le folosim în toate tipurile de relații: cu persoana iubită, cu familia, cu colegii de la serviciu și nu numai. În principiu, orice relație interumană poate beneficia de acestea. 

Conform lui Gary Chapman, există 5 limbaje prin care oamenii își exprimă iubirea, și anume:

• cuvintele de apreciere; 
• darurile;
• serviciile;
• timpul de calitate;
• atingerile.

"Din când în când, cu toții avem nevoie de cineva care să ne bată pe umăr și să ne spună: ai făcut o treabă pe cinste."

Toate aceste limbaje sunt importante în construirea unei relații sănătoase, dar Chapman subliniază că fiecare dintre noi avem unul, uneori două limbaje care predomină. Cu cât ni se vorbește mai mult în acest limbaj, cu atât ne vom simți mai iubiți. Însă atunci când vorbim în limbajul nostru putem neglija ceea ce e important pentru ceilalți. Adesea oamenii se simt neîmpliniți într-o relație nu pentru că nu s-ar iubi, ci pentru că vorbesc în limbaje ale iubirii diferite. 

Pentru unii oameni cel mai important lucru e să petreacă timp de calitate într-o relație, în timp ce alții consideră mai importante serviciile oferite la nevoie. Unul ar putea avea ca limbaj al iubirii cadourile, în timp ce celălalt nu le vede rostul. Pentru a avea relații armonioase trebuie să aflăm care este limbajul iubirii al celuilalt și să învățăm să îl vorbim mai des. De asemenea, trebuie luat în considerare faptul că limbajul în care ne exprimăm iubirea nu e neapărat același cu cel în care dorim să o primim.

Autorul își ilustrează teoria folosind ca exemple experiențele oamenilor pe care i-a consiliat: fii și fiice care și-au întărit relațiile cu părinții lor, tineri care au format o legătură cu colegi cu care inițial nu se înțelegeau, cupluri care au trecut peste dificultăți.

Mi s-a părut simpatic exemplul lui Reed, unui tânăr frustrat pe colegul lui de cămin din cauză că acesta făcea prea multă mizerie. În urma discuției cu autorul, au aflat că limbajul iubirii al colegului era cel al cuvintelor de apreciere. Astfel au convenit ca Reed să se concentreze pe calitățile colegului său și să își exprime mai des aprecierea față de acesta. Adesea unii dintre noi considerăm că aprecierea noastră se subînțelege din acțiunile pe care le facem, dar pentru alți oameni este important ca aceasta să fie exprimată prin cuvinte.

"L-am revăzut pe Reed abia în vacanța de Crăciun. Am repetat întrebarea inițială: cum e la facultate?

Fața i se lumină și răspunse cu un zâmbet: Ești fantastic.

- De ce spui asta? l-am întrebat.

- În după-amiaza aceea, când am fost la tine la birou, nu credeam că planul tău o să funcționeze. Dar uite că Brad și cu mine suntem pe cale să devenim prieteni cu adevărat. Pantofii lui sunt sub pat, hainele lui murdare sunt de obicei în punga de rufe murdare, iar dozele de suc sunt în coșul de gunoi. De fapt, a găsit un coș de gunoi pe hol și acum îl folosește tot timpul.[...]

- Mă bucur i-am spus, dar am o mică observație de făcut. Nu eu sunt fantastic, iubirea e fantastică. Am zâmbit amândoi și ne-am îmbrățișat."

O altă idee interesantă introdusă de Gary Chapman e aceea că fiecare persoană are un rezervor al iubirii. Cu cât rezervorul unei persoane este mai plin, adică persoana se simte iubită, cu atât mai mult va dărui iubire celorlalți. Prin urmare, pentru a ne îmbunătăți relațiile cu ceilalți trebuie să le oferim noi întâi iubire, să le umplem rezervorul, iar ei o vor reciproca.

Dacă sunteți în căutarea unui mod de a vă îmbunătăți relațiile cu ceilalți, sunt sigură că această carte vă ajuta și inspira. De asemenea, poate fi și un mod de introspecție, datorită temelor de gândire care se găsesc la sfârșitul fiecărui capitol. Pe mine această carte m-a făcut să-i privesc pe cei dragi cu alți ochi, iar acum încerc să îmi dau seama care este limbajul iubirii al fiecăruia.

Ca punct slab, deși cartea adresează toate tipurile de relații, cel mai mult se dedică relațiilor romantice, deci dacă ați citit deja prima carte probabil aceasta vi se va părea repetitivă. Nu vă așteptați să vă schimbe relațiile peste noapte, dar cu siguranță vă va ajuta să îi înțelegeți mai bine pe ceilalți și să le oferiți mai multă iubire.

La sfârșitul cărții se găsește și un testuleț care te ajută să afli care este limbajul tău al iubirii. Dacă sunteți curioși, îl puteți face și voi pe https://www.5lovelanguages.com/quizzes/.

Tu ce limbaj al iubirii vorbești?

Link de cumpărare: Elefant

Nota mea: 4/5

Hai să Ne facem bine!

Având în vedere că vremurile actuale nu sunt tocmai fericite, este un timp bun să introducem în viața noastră cât mai multe lucruri pozitive, care să ne mențină moralul ridicat și să ne inspire la fapte frumoase. De aceea vă recomand Ne facem bine, o carte despre oameni deosebiți și puterea lor de a schimba lucruri când își urmează visurile.

Ne facem bine este o colecție de povești reale care au fost prezentate în prealabil la emisiunea România te iubesc, relatate de jurnaliștii care le-au descoperit: Paula Herlo, Rareș Năstase, Alex Dima, Cosmin Savu, Paul Angelescu. Sunt exemple pozitive ale unor oameni care au pornit de la zero și care prin intenții bune și perseverență și-au făcut un renume și au reușit să aducă schimbări vizibile în comunitățile lor. După câțiva ani de la data primului interviu, jurnaliștii se întorc pentru a vedea cât de mult au progresat oamenii respectivi, iar evoluția lor este impresionantă.

Ceea ce mi s-a părut super la aceste povești e că țin de domenii foarte variate. O parte sunt ale unor asociații și voluntari care au adus mult bine prin munca lor, dotând spitale, construind case, aducând bucurie bolnavilor. Alții nu au făcut voluntariat ci au construit afaceri de succes, creând locuri de muncă și schimbând comunitățile lor. Alții sunt oameni foarte dedicați unui domeniu în care au făcut performanță și au dus numele României în locuri nebănuite.

Citat de Andrei Șerban, regizor de teatru și operă de talie mondială

I-am căutat pe acești oameni pe Facebook, pe majoritatea i-am găsit și am fost mândră să văd că sunt în continuare activi și în contextul pandemiei Coronavirus. Dintre aceștia o să amintesc doar câțiva:

• Asociația Dăruiește Viață - se ocupă cu modernizarea sau construcția de noi spitale;
• MagiCamp - organizează tabere și aduc bucurie copiilor bolnavi de cancer;
• Bogdan Tănasă de la Casa Share Iași - a construit împreună cu alți voluntari peste 20 de case pentru familii lipsite de posibilități;
• BeardBrothers din Cluj - fac diverse fapte caritabile și se laudă cu modul lor nonconformist de a atrage voluntari

și mulți alții pe care vă invit să îi descoperiți și poate să le călcați pe urme.

Inevitabil această carte te face să te privești pe tine și să te întrebi ce ai făcut bun până acum. În același timp, în anumite povești veți găsi și multă tristețe. Personal apreciez că, prin diversitatea poveștilor pe care ni le prezintă, ne demonstrează că oricine poate schimba ceva în domeniul la care se pricepe, care îi aduce bucurie. Adesea faptele pe care le vedem la televizor par foarte departe de noi, dar dacă ne-am uita mai atent în jur, am găsi cu siguranță ceva ce poate fi îmbunătățit.

Putem face lucruri bune și în aceste vremuri tulburi, chiar dacă asta înseamnă pur și simplu să stăm acasă. Stați acasă și citiți, deoarece cărți frumoase sunt destule! :)

Link de cumpărare: Elefant.ro

Nota mea: 4/5