Cartea de sub bancă

Bună, dragilor! Ce faceți? Cum a fost prima zi de școală? Studenților, sunteți nostalgici? :3

Ei bine, nu știu cât sunteți voi de entuziasmați de începutul noului an școlar(o să ghicesc— foarte puțin sau deloc), așa că m-am gândit să abordez un subiect care poate o să vă înveselească, și anume cititul la școală.

Chiar dacă școala a început, asta nu înseamnă neapărat că trebuie să punem cărțile înapoi pe raft, ci doar să ne organizăm mai bine timpul și să profităm de fiecare moment liber posibil.

Mergând la un liceu cu profil real, obișnuiam să fiu super-mândră de colegii mei, fete și băieți, care își aduceau câte o carte la școală și chiar o citeau în pauze sau în timpul orelor. Ce bucurie să vezi un informatician care în timpul liber citește în loc să se joace! Și chiar erau mulți. Însă mă refer aici la colegii care citeau de plăcere, nu pentru laude sau din obligație, pentru că erau și din ăștia. Îmi amintesc cum odată cineva adusese la școală un volum gigantic din Urzeala tronurilor (cred?) și nu știu dacă citise mai mult de una-două pagini din el, în schimb toată lumea roia în jurul lui ca să admire cartea gigantică. Na, bine că ai cărat ditamai cartea cu tine, dar manualele le împrumuți de la colegi. Ați văzut și voi persoane din astea?

Personal, stând trei ani de zile în prima bancă, pe deasupra și lipită de catedră, nu am apucat să citesc atât cât mi-aș fi dorit. Mai aruncam câte un ochi prin diverse cărți în timpul orelor de română, sau în orele în care primeam de lucru în clasă și terminam mai repede, dar îi invidiam pe cei care stăteau în ultimele bănci și puteau citi nestingheriți.

Reacțiile profesorilor erau diverse. Unii se prefăceau că nu văd, alții erau curioși care e titlul, iar o singură dată cartea cuiva a fost confiscată. După caz, erai rugat să pui cartea deoparte sau erai lăsat să continui în voie. Dar dacă se nimerea să citești cartea potrivită la momentul potrivit, cum ar fi romanele lui Sven Hassel în ora de istorie, căpătai respectul nemărginit al profului.

Un lucru pe care îl condamn, însă, a fost cititul cărților obligatorii pentru Bac. În clasa a 12-a, unii colegi obișnuiau să profite de orele mai puțin importante pentru Bac, precum istoria sau geografia, ca să-și citească lecturile obligatorii la română, iar când erau prinși, spuneau cu toată nesimțirea: „nu sunt atent pentru că ora dvs nu-mi folosește la Bac, am venit doar pentru prezență”. Nu mi se pare deloc ok, mai ales că era evident că, în 99% din cazuri, respectivii citeau doar la școală. Dragilor, dacă clasa a 12-a ar fi fost rezervată exclusiv învățatului pentru Bac, atunci ați fi avut în programă doar materiile pe care vi le-ați ales. Însă celelalte materii au și ele un rost acolo, acela de a vă lărgi cultura generală și a vă forma ca oameni. De multe ori profesorii încearcă să vă ajute lăsându-vă să lucrați, sau fiind mult mai indulgenți la note, dar dacă omul alege să-și țină ora, respectați-i decizia, el doar își face treaba pentru care e plătit și poate fi sancționat dacă e prins făcând altceva.

Revenind la ale noastre, am descoperit apoi că la facultate se poate citi mult mai lejer, mai ales când ești cocoțat în ultimul rând al unui amfiteatru de 200 de locuri, în timpul unui curs super-plicticos la care ești obligat să participi. De altfel, e util să porți mereu ceva de citit cu tine(preferabil ceva ce poți citi cu întreruperi) pentru pauzele dintre sau din timpul orelor, pentru când întârzie proful sau pentru ferestrele în care nu ai timp să te întorci acasă. Îmi amintesc astfel cum am lecturat Diana cu vanilie de Diana Sorescu în timpul unui seminar plictisitor de pedagogie, cu un ochi în carte și un ochi la proiector(ce profesor bun o să iasă din mine) sau Să nu mă părăsești de Kazuo Ishiguro, la cel mai basic curs de Morfologie ever. 

O altă parte faină a școlii/facultății e că poți să primești recomandări bune de lectură atât de la colegi, cât și de la profi. Am găsit astfel câteva cărți faine precum Fenomenul Pitești de Virgil Ierunca, recomandată de proful de istorie, sau În intimitatea secolului 19 de Ioana Pârvulescu, recomandată de proful de română. Tot de la proful de română am primit o listă de aproximativ 30 de cărți clasice românești de citit în viață, din care încerc ocazional să mai bifez câte una.

Până una-alta, să sperăm că și acest nou an școlar/universitar va fi unul bogat în note bune și lecturi de calitate, și că vom reuși să menținem un echilibru între învățat și timp liber.

Voi ați citit cărți pe furiș? Care au fost acelea?

Twin Covers (8)

De data aceasta avem un grup de 3 coperte, dintre care una e Vizionare de Lars Saabye Christensen, apărută la Editura Univers, celelalte două fiind cărți apărute în limba engleză. Trebuie să recunosc că prima imagine este preferata mea, întrucât îmi transmite mai multă căldură și mă duce cu gândul la un tărâm de basm. Coperta de la Editura Univers e cea mai fidelă imaginii originale, în timp ce la ultima textul alb pe fundal deschis reprezintă un minus. Voi pe care o preferați?

Recenzie „Cum să trăiești cu o soție necredincioasă” de Alberto Moravia

Alberto Moravia a fost unul din cei mai de seamă romancieri italieni ai secolului 20, fiind cel mai bine cunoscut pentru romanele Conformistul, Disprețul și La Ciociara, toate trei ecranizate. Operele sale explorează problemele sexualități moderne, alienarea și existențialismul. (Mulțumesc, Wikipedia)

Cum să trăiești cu o soție necredincioasă este o colecție de 16 povestiri și nuvele despre infidelitatea în căsnicie, publicată în anul morții autorului. Majoritatea au în prim-plan bărbați căsătoriți care sunt înșelați pe față de către soțiile lor, dar nu toate respectă același tipar, uneori infidelitatea fiind doar în imaginația soțului.

Am început cartea lui Alberto Moravia din curiozitate și nu pot spune că m-a impresionat, dar nici că a fost rea. Cred că va fi apreciată mai mult de cititori ceva mai experimentați decât mine în relații, poate căsătoriți, sau de fanii lui Alberto Moravia care vor să-i aprofundeze opera.

Cea mai mare parte a poveștilor sunt scrise din perspectiva bărbatului, femeia fiind vag conturată. Personalitatea ei e greu de înțeles, plină de contradicții, mereu schimbătoare. Nu am înțeles nici eu ce era în mintea acelor femei și poate că Moravia a fost cam misogin din acest punct de vedere. Mult mai amănunțite sunt introspecțiile bărbatului, care se analizează pe sine sau analizează relația.

Chiar dacă sunt scurte, povestirile sunt construite în așa fel încât să nu simțim că ne lipsesc detaliile, și curg ușor, uneori fiind chiar captivante.

M-a intrigat modul în care unii soți puteau fi de acord cu aventurile soției, și nu înțeleg de ce oamenii ar dori să rămână în astfel de relații. Cred că această cărticică poate fi bună pentru a descoperi un punct de vedere nou și neobișnuit, dar nu și pentru a fi luată drept model.

Ediția pe care am citit-o eu nu mai este pe piață, însă cartea a apărut și la Editura Art.

„Adevărata trădare, singura trădare este ascunderea adevărului. Odată spus adevărul, nu mai există trădare.”

Nota mea: 3/5

Această carte poate fi achiziționată de aici.

Cover Reveal/Can't Wait to Read ♥ Always Second Best by Elodie Nowodazkij

Hello, guys! Astăzi sunt onorată să particip la un cover reveal al celui de-al doilea volum al unei serii pe care am descoperit-o de curând și îmi place. Mai exact, este vorba de seria Broken Dreams de Elodie Nowodazkij, o serie YA care are în centru relațiile romantice și baletul. Fără alte introduceri, iată minunata copertă, însoțită de o descriere a cărții și un giveaway. ^^

Always Second Best by Elodie Nowodazkij
(Broken Dreams, #2)
Publication date: October 13th 2015
Genres: Romance, Young Adult

Synopsis:

Sometimes being first isn’t what you expected.

Seventeen-year-old ballerina Emilia Moretti is tired of always being second best. And she’s going to prove the world she deserves to be first. In her upcoming School of the Performing Arts showcase. In the eyes of her birth parents. And in the heart of the guy she loves. She spends hours rehearsing, hours dreaming about becoming number one, hours imagining how her entire life is about to change. But when nothing goes the way she planned, she’ll need to realize what it really means to be first.

Eighteen-year-old Nick Grawski doesn’t want to follow Daddy Dearest’s rules any longer. He's going to prove he's meant to be a dancer—not a lawyer—and he is not going to stay away from Em just because his father demands it. He needs to show Em that—this time around—he’s there to stay and that he won’t break her heart again. Even when her world goes down to shit, even when he finds out his dad may have been trying to protect him all along, even if being there for one another is harder than falling in love.

ALWAYS SECOND BEST is a novel of hope and heartbreak and broken dreams. It’s a novel about falling in love and discovering that being first isn’t always what matters.

Goodreads * Special pre-order price of $2.99 on Amazon: Purchase

a Rafflecopter giveaway

PS: Dacă doriți să aflați mai multe despre această serie, să participați la concursuri sau să discutați despre lectură în general, alăturați-vă grupului de Facebook Elodie's Cozy Nook. :)

În curând la Editura Leda!

Ghiciți cine tocmai și-a anunțat apariția și arată uimitor? Este nimeni altul decât mult-așteptatul volum 3, și ultimul, al seriei distopice Eve de Anna Carey. ^^ 

Fanii acestei serii cu siguranță vor fi încântați, iar dacă nu ați citit-o și aveți dubii, găsiți pe blog recenziile volumului 1 și ale volumului 2.

Cei de la Leda nu au publicat încă descrierea oficială a cărții, dar până atunci vă las cu sinopsisul de pe Goodreads, tradus de mine.

Atenție la spoilere!

Cât de departe poți merge când nu mai ai nimic de pierdut?

Când și-a pierdut sufletul pereche, pe Caleb, Eve simțea că lumea ei s-a prăbușit. Captivă în palat, forțată să joace rolul prințesei fericite, patrioate, a Noii Americi— și al frumoasei mirese a consilierului de top al tatălui său— întreaga viață a lui Eve e o minciună. Singurul lucru care îi dă putere e amintirea lui Caleb, și revoluția pe care el a început-o. 

Acum, Eve continuă de unde a rămas Caleb. Cu ajutorul lui Moss, un rebel sub acoperire la curtea Regelui, ea plănuiește să distrugă Noua Americă, începând chiar cu capitala ei, Orașul Nisipului. Va reuși Eve să creeze o lume nouă și liberă, când i se cere să înfăptuiască actul suprem de rebeliune— uciderea tatălui ei?

În Răzvrătirea, Eve trebuie să aleagă pe cine să lase în urmă, pe cine să salveze și cu cine să lupte, pe măsură ce palpitanta poveste de dragoste și sacrificiu din distopia Noii Americi ajunge la un sfârșit uimitor.

O listă integrală cu toate noutățile literale ale acestei toamne puteți citi pe blogul Laurei Câlțea.

Voi ați așteptat acest volum?

Recenzie „Hoții de frumusețe” de Pascal Bruckner

Frumusețea. Un concept diferit de la nație la nație, de la persoană la persoană, dar întotdeauna asociat cu tinerețea, vitalitatea, erotismul. Persoanele care o posedă au fost dintotdeauna privilegiate de către societate. Este un dar care ni se dă cu totul și ni se ia zi de zi, puțin câte puțin. Ce facem când îl pierdem?

Pascal Bruckner conturează, în Hoții de frumusețe, priveliștea unei societăți dezolante, false. Aici sexul ține locul iubirii, iar dragostea e o slăbiciune ce duce la suferință. Persoanele frumoase sunt privilegiate întrucât sunt dorite din punct de vedere sexual, dar asta nu le face neapărat mai fericite.

„Există îndrăgostiri fulgerătoare care nu sunt urmate de complicitatea de spirit. Vai de amanţii care nu au la îndemână decât sexul spre a se cunoaşte!”

Aproape toate personajele acestei cărți sunt obsedate, într-o măsură mai mică sau mai mare, de ideea de frumusețe. Purtați într-un Paris impersonal, ajugem în locuința modestă a apaticului Benjamin, un om la jumătatea vieții care „s-a născut bătrân” și care n-a dorit în viața lui să aibă o femeie sau să-și depășească condiția de scriitor de mâna a doua. Acesta scrie o carte plagiată, dar e descoperit de tânăra și bogata Helene, care se îndrăgostește de el iremediabil și îl șantajează să-i fie iubit. Benjamin se obișnuiește treptat cu băile, masajele și răsfățurile Helenei, devenind prins în mirajul bogăției, confortului și frumuseții.

Când destinele celor doi se intersectează cu cele ale hoților de frumusețe, Benjamin se trezește prins într-un complot înfiorător, pentru a apăra frumusețea Helenei. 

„Frumuseţea nu există decât admirată, ea este pe de-a-ntregul ostentaţie. Încetează să-ţi pironeşti ochii la ea, şi ea dispare.”

Povestea lor este relatată grație întâlnirii dintre Benjamin și Mathilde, medic psiholog, care ascultându-i mărturisirea, reușește de fapt să se cunoască mai bine pe sine și să ia o serie de decizii majore pe care altfel nu s-ar fi încumetat să le pună aplicare.

Nu pot să spun că romanul lui Pascal Bruckner a fost moralizator, deși pățaniile personajelor ne pot da o lecție(neașteptată!) despre iubire și loialitate. Previzibilitatea și caracterul deprimant al romanului, precum și prezența numeroaselor franțuzisme în limbaj, care mi-au îngreunat lectura, nu mi s-au părut prea atractive la început, dar m-am bucurat să descopăr că scriitorul păstrase răsturnările de situație, suspansul și emoțiile pentru sfârșit. 

Pentru mine, Hoții de frumusețe intră în categoria cărților care, odată închise, te lasă cu sufletul tulburat și cu senzația că cineva s-a jucat cu mintea ta. Încă am impresia că scriitorul cărții e de fapt Benjamin care își spune povestea și că totul face parte dintr-un complot, iar dacă acesta nu e semnul unei cărți bune, nu știu care e.

„Pentru că, în ciuda celebrului adagiu, frumusețea nu e o promisiune de fericire, ci o certitudine de dezastru.”

Nota mea: 5/5

Această carte poate fi achiziționată de aici.