Recenzie „Creatura” de Nely Cab

Sunt, în acelaşi timp, şi mai mult, dar şi mai puţin decât o fiinţă umană. Sunt, prin cine ştie ce întâmplare miraculoasă, încă în viaţă. Aceasta este povestea primei mele iubiri, povestea vieţii mele trecute şi povestea renaşterii mele…

Isis Martin este o adolescentă de 17 ani care suferă de tulburări de somn din cauză că o siluetă neagră, înaripată, îi apare în vis. În încercarea de a-și înfrunta temerile, ea descoperă că ființa misterioasă nu e nici pe departe o plăsmuire a imaginației ei, ci un adevărat zeu dintr-un neam uitat de omenire. Mai mult, ea însăși pare a avea o legătură cu această lume supranaturală, fiind capabilă să călătorească pe un tărâm interzis speciei umane. Când David Chios, frumosul băiat înaripat, se metamorfozează în om și începe să frecventeze același liceu ca și Isis, între cei doi ia naștere o poveste de dragoste fermecătoare. Lumile lor, însă, sunt guvernate de reguli stricte și ascund nenumărate pericole, soarta dovedindu-le că nimic nu e ușor în dragoste, nici măcar pentru un zeu.

Sună incitant până aici, nu-i așa? Vă voi povesti puțin despre impresiile mele de lectură.

În primul rând, trebuie clarificat faptul că această carte nu este una cu substanță. Este un roman pentru adolescenți, plin de clișee specifice acestui gen. Tiparul este cel cu care ne-am obișnuit: adolescenta simplă, cu probleme în familie, câștigă inima unui băiat frumos/ bogat/ badass/ cu puteri supranaturale. Dacă ați citit primul volum din Amurg, veți observa multe asemănări între cele două cărți. Nu le voi enumera pentru a nu dezvălui spoilere, dar cu siguranță vă vor sări în ochi la momentul respectiv! Pentru că seria Amurg e printre preferatele mele, a fost oarecum plăcut să regăsesc atmosfera lor specifică, dar mi se par mai de apreciat scriitorii care se străduiesc să fie cât mai originali.

Un element de noutate pe care îl aduce Creatura este inspirația din mitologia greacă. Chestia asta mi s-a părut foarte faină și chiar mi-a deschis apetitul pentru a citi mai multe despre zei, deși am simțit că ar fi putut fi valorificată mai mult de atât. Atmosfera supranaturală a fost destul de bine conturată, a avut legende, mister, și câteva părți mai ciudate care dau savoare cărții. Personajele, în schimb, lasă de dorit. Zeii pe care îi întâlnim aici sunt foarte umanizați, își pierd mult din statura impozantă specifică unui zeu. Nyx, zeița nopții, e o casnică încercând să aibă cât mai bine grijă de băieții ei adolescenți; Eros, zeul dragostei, e un fustangiu care duce o viață boemă în Paris. Dacă prin alte cărți întâlnim vampiri cu vârste de câteva sute de ani, aici autoarea le atribuie personajelor sale câteva.... milenii! Mi s-a părut penibil în comparație cu comportamentul, rațiunea sau prestanța acestora. 

Un alt lucru care m-a trăznit la această carte a fost limbajul: simplu, sec, fără eleganță sau cursivitate, și totuși cu pretenții destul de mari. Deși în general descrierile și dialogurile sunt simple, pe alocuri sunt presărate cu fraze/cuvinte pompoase, din care, contrar așteptărilor, nu iese nimic poetic. Primele pagini au trecut al naibii de greu, dar după un timp m-am obișnuit cu stilul de scriere. Dacă aveți ocazia, vă recomand să încercați versiunea în engleză, probabil sună mai bine decât a noastră. Există însă și o parte bună, aceea că romanul se citește ușor, cele 400 și ceva de pagini trecând de fapt foarte repede.

Cu toate aceste aspecte negative, Creatura s-a dovedit a fi o carte destul de interesantă. A avut suspans din plin, la fel ca și câteva momente sensibile, emoționante. Relația dintre Isis și David mi s-a părut drăguță la început, dar treptat ea devine din ce în ce mai enervantă. Dacă nu vă plac poveștile de dragoste siropoase, sau dacă sunteți forever alone (ca mine!) s-ar putea să aveți o problemă cu săruturile în exces. Foarte frumos conturată a fost, în schimb, relația strânsă dintre Isis și mama ei, la fel ca și modul în care scriitoarea împletește cu povestea două probleme delicate ale adolescenților: consumul de droguri și sarcina la o vârstă fragedă. 

Ca o concluzie: mi-a plăcut modul în care această carte m-a făcut să mă simt. A fost captivantă și foarte ușor de citit. În același timp, a avut lipsuri în ceea ce privește limbajul, originalitatea și construcția personajelor. O recomand celor care doresc o lectură captivantă fără prea multe bătăi de cap.

Nota mea: 3/5

Această carte poate fi achiziționată de aici.