„O, găsește-mă
Voi fi în acel albastru
Dintre cer și ape
Unde timpul este numai acum
Și unde pentru totdeauna
Curgem precum un râu.”
Deși am mai menționat Albastrul dintre cer și ape și în lista celor mai bune cărți citite în 2019, am considerat că e necesar ca aceasta să aibă propria pagină, întrucât evenimentele prezentate aici au impact asupra prezentului și se reflectă încă în viețile oamenilor din Fâșia Gaza.
Albastrul dintre cer și ape este un roman ușor de parcurs, dar greu de digerat, el prezentându-ne ororile și nedreptățile conflictului israelo-palestinian. Acesta urmărește viața unei familii palestiniene pe măsură ce sunt alungați din casa lor din satul palestinian Beit Daras și se refugiază în Fâșia Gaza, unde sunt nevoiți să înfrunte multe lipsuri materiale și abuzul de putere al soldaților israelieni.
Nedreptatea, frustrarea și neputința sunt câteva din sentimentele emanate de acest roman, care vă va pune cu siguranță pe gânduri în privința societății noastre.
Evenimentele sunt relatate din perspectiva mai multor personaje, accentul fiind pus pe personajele femei, dintre care figura centrală este Nazmiyeh. Violată înainte de plecarea către Gaza și privită cu reticență de către vecinii ei, aceasta supraviețuiește tuturor nedreptăților întâlnite și devine o figură matriarhală respectată și un stâlp de susținere pentru celelalte femei din familie.
Un alt personaj semnificativ este Nur, nepoata lui Nazmiyeh, care după ce a crescut în America vine în Gaza spre a-și descoperi originile și care, prin alăturarea experiențelor ei de viață din America și Palestina, servește ca exemplu spre a ilustra viața nefericită a femeilor din orice societate. Fiecare personaj principal al romanului are însă un farmec aparte: micuța Miriam cu ochii de culori diferite, care putea vedea sentimentele oamenilor, Khaled, nepotul lui Miriam care o vizitează pe aceasta din "albastru" chiar dinainte de a se naște, sau bunul soț al lui Nazmiyeh care o sprijină pe aceasta în ciuda gurilor rele.
Caracterul istoric al romanului este presărat cu o notă mistică. La începutul poveștii personajele sunt ocrotite de către duhul Suleiman, care pe parcurs își face din ce în ce mai puțin simțită prezența, sugerând îndepărtarea Palestinei de identitatea ei națională. Interesantă este și metafora albastrului, un spațiu atemporal de unde cei decedați veghează asupra apropiaților lor.
Ideea de a urmări viața unei familii pe parcursul mai multor generații, precum și ciclicitatea evenimentelor tragice în care personajele sunt prinse mi-au adus aminte de romanul Un veac de singurătate al lui Marquez. Scriitoarea Susan Abulhawa are un mod deosebit de a exprima stări și emoții prin intermediul metaforelor, iar îmbinarea fragmentelor poetice cu grotescul realității fac din Albastrul dintre cer și ape un roman unic.
Deși consider că oricine ar trebui să citească acest roman, datorită caracterului violent al unor scene recomand a se lectura de către cei cu vârsta 16+.
Nota mea: 5/5
Link de cumpărare: Elefant.ro
