Recenzie „Scrisorar” de Mihail Șișkin

Aș dori să încep această recenzie cu sfârșitul, și anume cu mențiunea că recomand această carte oricărei persoane îndrăgostite sau iubitoare de frumos. Citiți-o cu încredere!

Scrisorar este o colecție de scrisori între Sașa(ea) și Volodia(el), doi tineri îndrăgostiți din Rusia sfârșitului de secol XIX. El, trimis în China să lupte în revolta boxerilor, scrie despre atrocitățile de pe front și viața grea a soldaților. Ea, rămasă acasă, îi scrie despre serviciu și activitățile zilnice. Amândoi scriu despre dragoste și rememorează evenimentele frumoase petrecute împreună, la fel ca și întâmplări dinainte de a se fi cunoscut(căci ce e dragostea decât un lung drum de cunoaștere a celuilalt?). Apoi inevitabilul se întâmplă și Volodia moare. Cu toate acestea, din cauza întârzierilor poștale, scrisorile de la el continuă să sosească, iar Sașa continuă să îi răspundă.

Scrisorile lui Volodia sosesc pe o perioadă nedefinită, de mai mulți ani, astfel încât Sașa ajunge să-și refacă viața cu un alt bărbat, povestind toate problemele din relație în scrisorile sale. De fapt, întreaga carte ne prezintă mai multe povești de dragoste ratate, pe care Sașa le observă în antiteză cu legătura dintre ea și Volodia. Povestea lor de dragoste este atemporală, ea se păstrează în forma ei cea mai frumoasă, ca un tablou înrămat și ținut la loc de preț.

Din cauza aceasta, mesajul autorului a fost puțin confuz pentru mine. Încearcă el să spună că dragostea adevărată vine doar o dată în viață? Sau că iubirea se degradează cu timpul și cele mai frumoase povești sunt cele care se sfârșesc prematur?

Acest roman scoate în evidență faptul că viața este un șir de tristeți pe care doar dragostea și prietenia le fac mai frumoase. Dar dragostea necesită efort pentru a fi păstrată și poate aduce în egală măsură și bucurii și tristeți.

Ce pot spune despre Scrisorar, este că e o carte scrisă într-un stil literar superb, care m-a intimidat la început, dar pe l-am adorat foarte rapid. Prin conținutul scrisorilor schimbate de cei doi îndrăgostiți, aceștia ne învață despre frumusețea lucrurilor mici, despre inocența primilor fiori ai dragostei și despre bogăția artistică a unui suflet simplu. Am zâmbit și am plâns deopotrivă pe măsură ce răsfoiam aceste pagini. Mi-au dat lacrimile la sfârșit, ca de multe ori pe parcursul cărții, și mi-am dorit să uit cât mai repede evenimentele petrecute în aceasta, pentru a o putea reciti.

În final, vă las cu o serie de citate frumoase. Am dat peste o mulțime de citate care m-au impresionat și mi-a fost greu să selectez doar câteva pentru articol.

"Și acum mă simțeam pe mine numai prin intermediul tău. Pielea mea exista numai acolo unde tu o atingeai."

"Dacă nu ai exista, m-aș îneca în propria persoană, aș hoinări prin pustiul meu, fără să găsesc un punct de sprijin."

"Cu cât ești mai mult departe de mine, cu atât devii o parte mai mare din mine. Uneori, nici eu nu înțeleg unde începi tu și unde încep eu."

"Și în viața asta trebuie să împarți mereu ceea ce ai mai drag. Și cu cât e mai drag, cu atât trebuie să dai mai mult. Să împarți ce iubești, că altfel ți se ia de tot."

"De fapt, nu este important să fii învingător sau învins, singura victorie în război este să rămâi în viață."

Nota mea: 5+/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.