Recenzie - Te iubesc pe nevăzute (Alina Ilioi)

Se spune că iubirea este singurul lucru din care poți să împarți oricât de mult, fără să se termine. Când am lecturat această carte, mi-am adus aminte de această zicală, pentru că, pe tot parcursul ei, simțeam că mă umple de iubire și mă făcea să mă simt recunoscătoare pentru omul care îmi era alături. 

Te iubesc pe nevăzute este structurată sub forma unui dialog între doi îndrăgostiți, alternându-se câte un capitol pentru fiecare. Încă de la începutul cărții aflăm că aceștia au ajuns să se despartă din cauza distanței, totuși ei continuă să își scrie și să se încurajeze unul pe altul cu o deosebită afecțiune.

Unele capitole reprezintă un omagiu adus iubirii, altele evidențiază durerea unei despărțiri, redând atât de fidel golul pe care îl simți în suflet la pierderea unei persoane dragi. Tonul folosit de scriitoare este unul foarte blând, liniștitor, aceasta reușind să surprindă părțile cele mai frumoase/admirabile ale dragostei:

- Pot să te rog ceva?
- Tu știi că poți să mă rogi orice.
- Te rog mult de tot să ai grijă de tine până când pot să am eu.

Deși personal nu am înțeles de ce ar putea alege să plece pe căi diferite doi oameni care își poartă sentimente atât de frumoase, cei doi protagoniști m-au impresionat prin maturitatea și respectul de care dau dovadă. Cei doi continuă să își exprime admirația și dorul pentru celălalt, iar în conversațiile lor nu se regăsesc ura sau reproșurile atât de specifice despărțirilor:

-Știi ce îmi place cel mai mult la noi?

-Ce?

-Faptul că indiferent de încercările noastre, niciodată nu ne-am jignit unul pe altul. Cred că respectul vine înainte de iubire, iar noi doi le avem pe amândouă, draga mea. Am un respect și o admirație pentru tine așa cum nu am mai avut față de nimeni!

-Să știi că la asta mă gândeam și eu. Că suntem doi oameni care niciodată nu și-au reproșat nimic sau nu și-au aruncat cu cuvinte urâte în față. Iar asta e rar în ziua de astăzi, când oamenii se jignesc mai des decât complimentează.

Am acordat cărții 4 din 5 steluțe deoarece a fost destul de scurtă, dar, având în vedere că subiectul nulasă loc de prea multă acțiune, cred că prea multe pagini ar fi devenit plictisitoare. De asemenea, pe alocuri s-au strecurat și câteva greșeli care am simțit că nu-i fac cinste.

În linii mari, mi-a plăcut cartea datorită sentimentelor delicate transmise în ea, este o carte care îți mângâie sufletul deși nu e tocmai fericită. 

O găsiți pe site-ul editurii Bookzone, alături de alte cărți pentru suflet. Vă invit să aruncați un ochi și pe blogul Alinei Iioi, unde vă puteți face o idee despre cum scrie aceasta.

Iată, doi îndrăgostiți peste măsură, care-l vedea pe celălalt mai sus, mai bun, mai frumos, mai... Noi nu am realizat că dragostea a fost cea care ne-a făcut pe amândoi MAI. Pentru că da, acesta e efectul dragostei: te face MAI.

Nota mea: 4/5
Link de cumpărare: Bookzone

Top 5 cărți citite în 2017

Heya, dragii mei! Cum o mai duceți, ce mai citiți? Din păcate pentru mine 2017 a fost un an plin de provocări și mai sărăcuț în lecturi, dar tot am reușit să citesc câteva chestii făinuțe. Mai jos un top 5 al cărților care m-au impresionat cel mai mult în 2017:

5. Ziua în care la celălalt capăt al iubirii n-a mai fost nimeni de Ioana Chicet-Macoveiciuc 

O lectură ușoară, amuzantă și foarte relatable, despre o poveste de dragoste neîmplinită care nu se stinge odată cu trecerea timpului. Plasată prin anii 2000, cartea ne plimbă prin locuri familiare precum camera de cămin unde protagonista desface Sfânta Sacoșă încărcată cu bunătăți, și ne readuce în situații în care ne-am aflat cu toții la un moment dat.

4. Elixirul dragostei de Éric-Emmanuel Schmitt 

Este posibil să transformi dragostea în prietenie? Éric-Emmanuel Schmitt ne lasă să descoperim răspunsul într-o serie de scrisori schimbate de doi foști iubiți, Adam și Louise, care se despart din cauza infidelității primului. Deși mi s-a părut revoltătoare ideea ca doi foști iubiți să comunice atât de deschis despre viața lor personală, de parcă ar fi cei mai buni prieteni, autorul nu m-a dezamăgit, atribuind acestei cărți un final perfect.

3. Profesorul și menajera de Yōko Ogawa

O mamă singură cu un copil se angajează ca menajeră pentru un bătrân profesor de matematică. Geniu în ale matematicii, profesorul suferă de o boală ce îl împiedică să își amintească toate activitățile efectuate cu mai mult de 80 minute în urmă, ca leac acesta notându-și tot ce se merită amintit pe bilețele pe care și le prinde de cămașă. Aflând că menajera are un fiu, profesorul insistă să îl aducă și pe el la muncă, motivând că un copil nu ar trebui să rămână singur acasă. Între cei trei se înfiripă o frumoasă prietenie care rezistă bolii profesorului și trecerii timpului. O carte ce îți redă încrederea în bunătatea oamenilor și care îți dezvăluie partea frumoasă a matematicii.

2. Se numea Sarah de Tatiana de Rosnay

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Sarah, o fetiță evreică e arestată împreună cu familia ei, dar înainte de asta își încuie frățiorul mai mic în dulap, crezând că se va întoarce după el peste câteva ore. Peste 60 de ani, o jurnalistă din Paris ce scrie un articol descoperă o serie de secrete de familie care o ajută să reconstituie povestea fetiței. Cele două planuri, trecut și prezent, sunt alternate până la un punct, cel principal fiind cel al prezentului, tragica poveste a lui Sarah ajutând-o pe protagonistă să-și pună ordine în viață și să sfârșească mariajul cu un soț infidel. Mie personal această carte mi-a deschis apetitul spre alte lecturi inspirate de Holocaust, dar mi-a plăcut să citesc și despre povestea jurnalistei, alăturarea celor două făcându-te să realizezi că majoritatea problemelor noastre pot fi nimicuri în comparație cu ale altora.

1. Voi fi acolo de Kyung-sook Shin

O lectură atipică, sensibilă și nu foarte dinamică, dar în același timp dureroasă și marcantă. Voi fi acolo urmărește poveștile a patru tineri într-o perioadă din istoria Coreei de Sud marcată de proteste studențești. Protagoniștii cărții încearcă să-și cultive prietenia, rememorează evenimente triste sau fericite din trecut, își fac planuri și visuri pentru viitor, dar forțe neînțelese îi îndepărtează unul de altul.

"Din nefericire, noi, oamenii, nu ne putem sustrage legilor gravitației. A trăi nu înseamna a traversa un vid, ci, mai degrabă, a-ţi găsi drumul într-un noian de legături, fiecare cu greutatea, mărimea şi specificul ei. Dat fiind că existenţa înseamnă o continuă schimbare, e important ca niciodată să nu ne pierdem speranţa. Trăiţi. Până în clipa în care ajungeţi la ultima suflare pe lumea asta, iubiţi, luptaţi, revoltaţi-vă, întristaţi-vă şi trăiţi."


Pe voi ce cărți v-au impresionat în 2017?