14 sept. 2015

Cartea de sub bancă

Diana cu vanilie de Diana Sorescu

Bună, dragilor! Ce faceți? Cum a fost prima zi de școală? Studenților, sunteți nostalgici? :3

Ei bine, nu știu cât sunteți voi de entuziasmați de începutul noului an școlar(o să ghicesc— foarte puțin sau deloc), așa că m-am gândit să abordez un subiect care poate o să vă înveselească, și anume cititul la școală.

Chiar dacă școala a început, asta nu înseamnă neapărat că trebuie să punem cărțile înapoi pe raft, ci doar să ne organizăm mai bine timpul și să profităm de fiecare moment liber posibil.

Mergând la un liceu cu profil real, obișnuiam să fiu super-mândră de colegii mei, fete și băieți, care își aduceau câte o carte la școală și chiar o citeau în pauze sau în timpul orelor. Ce bucurie să vezi un informatician care în timpul liber citește în loc să se joace! Și chiar erau mulți. Însă mă refer aici la colegii care citeau de plăcere, nu pentru laude sau din obligație, pentru că erau și din ăștia. Îmi amintesc cum odată cineva adusese la școală un volum gigantic din Urzeala tronurilor (cred?) și nu știu dacă citise mai mult de una-două pagini din el, în schimb toată lumea roia în jurul lui ca să admire cartea gigantică. Na, bine că ai cărat ditamai cartea cu tine, dar manualele le împrumuți de la colegi. Ați văzut și voi persoane din astea?

Personal, stând trei ani de zile în prima bancă, pe deasupra și lipită de catedră, nu am apucat să citesc atât cât mi-aș fi dorit. Mai aruncam câte un ochi prin diverse cărți în timpul orelor de română, sau în orele în care primeam de lucru în clasă și terminam mai repede, dar îi invidiam pe cei care stăteau în ultimele bănci și puteau citi nestingheriți.

Reacțiile profesorilor erau diverse. Unii se prefăceau că nu văd, alții erau curioși care e titlul, iar o singură dată cartea cuiva a fost confiscată. După caz, erai rugat să pui cartea deoparte sau erai lăsat să continui în voie. Dar dacă se nimerea să citești cartea potrivită la momentul potrivit, cum ar fi romanele lui Sven Hassel în ora de istorie, căpătai respectul nemărginit al profului.

Un lucru pe care îl condamn, însă, a fost cititul cărților obligatorii pentru Bac. În clasa a 12-a, unii colegi obișnuiau să profite de orele mai puțin importante pentru Bac, precum istoria sau geografia, ca să-și citească lecturile obligatorii la română, iar când erau prinși, spuneau cu toată nesimțirea: „nu sunt atent pentru că ora dvs nu-mi folosește la Bac, am venit doar pentru prezență”. Nu mi se pare deloc ok, mai ales că era evident că, în 99% din cazuri, respectivii citeau doar la școală. Dragilor, dacă clasa a 12-a ar fi fost rezervată exclusiv învățatului pentru Bac, atunci ați fi avut în programă doar materiile pe care vi le-ați ales. Însă celelalte materii au și ele un rost acolo, acela de a vă lărgi cultura generală și a vă forma ca oameni. De multe ori profesorii încearcă să vă ajute lăsându-vă să lucrați, sau fiind mult mai indulgenți la note, dar dacă omul alege să-și țină ora, respectați-i decizia, el doar își face treaba pentru care e plătit și poate fi sancționat dacă e prins făcând altceva.

Revenind la ale noastre, am descoperit apoi că la facultate se poate citi mult mai lejer, mai ales când ești cocoțat în ultimul rând al unui amfiteatru de 200 de locuri, în timpul unui curs super-plicticos la care ești obligat să participi. De altfel, e util să porți mereu ceva de citit cu tine(preferabil ceva ce poți citi cu întreruperi) pentru pauzele dintre sau din timpul orelor, pentru când întârzie proful sau pentru ferestrele în care nu ai timp să te întorci acasă. Îmi amintesc astfel cum am lecturat Diana cu vanilie de Diana Sorescu în timpul unui seminar plictisitor de pedagogie, cu un ochi în carte și un ochi la proiector(ce profesor bun o să iasă din mine) sau Să nu mă părăsești de Kazuo Ishiguro, la cel mai basic curs de Morfologie ever. 

O altă parte faină a școlii/facultății e că poți să primești recomandări bune de lectură atât de la colegi, cât și de la profi. Am găsit astfel câteva cărți faine precum Fenomenul Pitești de Virgil Ierunca, recomandată de proful de istorie, sau În intimitatea secolului 19 de Ioana Pârvulescu, recomandată de proful de română. Tot de la proful de română am primit o listă de aproximativ 30 de cărți clasice românești de citit în viață, din care încerc ocazional să mai bifez câte una.

Până una-alta, să sperăm că și acest nou an școlar/universitar va fi unul bogat în note bune și lecturi de calitate, și că vom reuși să menținem un echilibru între învățat și timp liber.

Voi ați citit cărți pe furiș? Care au fost acelea?

9 comentarii:

  1. Eu am stat în prima și respectiv a treia bancă până acum, dar locul nu prea a contat, totul depinde de cât de îngăduitor este profesorul de la oră. Eu sunt la filo, obișnuiam să citesc în orele de mate, pentru că terminam repede exercițiile, și acum citesc cam oricând prind.
    O singură dată s-a întâmplat să-mi fie confiscată cartea, de profa de religie care ne luase de la dirigenție ca să facă educație sexuală cu noi, iar eu (pentru că crede-mă, știu îndeajuns despre subiect) îmi luasem frumos cartea să citesc și scârba mi-o confiscă, fără nici un avertisment. După, s-a schimbat (asta a fost în clasa a zecea) și legea cu religie oră opțională a venit prea târziu să-mi mai salveze cartea. În rest, dacă pe profesori îi deranjează, zic frumos și eu la fel de frumos ascult, nu-i nevoie de barbarisme precum confiscatul cărții, mersi.
    De-asemenea, nu prea cred că contează exact profilul la care ești; dacă îți place să faci ceva, faci oricum. Ce, de parcă la filo nu sunt oameni cărora le place matematica sau care nu citesc de plăcere? Idk, eu sunt un pic cam frustrată de împărțirea asta a talentelor și persoanelor după profilul de liceu.
    Oricum, da, majoritatea cărților pe care le termin în timpul anului școlar sunt citite la școală, în ore și pauze.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Urât. :/ Țin minte că, în cazul colegului meu, cartea a fost primită înapoi prin intervenția dirigintei, poate-poate o mai prinzi și tu pe la școală și o recuperezi. Un profesor bun ar putea eventual să țină cartea pe catedră până la sfârșitul orei, dar în niciun caz să-și însușească obiectele personale ale elevilor. ~_~
      Cât despre profilul de liceu, nu cred că el spune cu adevărat cine suntem, însă cei care doresc să aprofundeze o materie opusă profilului sunt un pic dezavantajați și trebuie să muncească mai mult pe cont propriu. În liceu aveam mulți colegi care citeau, dar în facultate ei au devenit aproape o raritate. Când 80% din colegii tăi sunt băieți pasionați de calculatoare și jocuri video, e așa de frumos(și sexy!) să vezi câte unul care citește. :)

      Ștergere
  2. Și eu citesc prin ore dacă mă plictisesc, sunt totuși destui profi care se uită urât așa că îmi găsesc altă ocupație, cum ar fi desenatul. Citesc ce apuc, fie că e vorba de o carte de psihologie sau una de fantezie. Trece timpul altfel și chiar faci ceva util, decât să te uiți pe pereți toată ora mai bine citești ceva.

    Nu mi s-a întâmplat până acum să îmi fie confiscată o carte, dar chiar mi se pare absurd. Ideea era că școala trebuie să ne formeze ca persoane și să ne insufle tot felul de informații, nu? Cu ce ar afecta cititul pe furiș asta? :)) Până la urmă citești, nu trimiți mesaje pe telefon sau frunzărești reviste.

    Foarte drăguță postarea, chiar mi-ai dat „o poftă de citit sub bancă”. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Shh, eu nu vă îndemn să faceți alte activități în timpul orelor, nicidecum! ;)

      Cred că și săracii profi se bucură când văd un elev pasionat de lectură, dar trebuie și ei să-și facă meseria, iar dacă notele noastre scad, ei sunt cei luați la întrebări. Oricum confiscarea unei cărți e o pedeapsă nejustificată.

      La cât mai multe lecturi frumoase și în acest an școlar! ^^

      Ștergere
  3. Mulțumesc! ^_^
    Acuși vine postarea.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce fain mi s-a părut cititul pe sub bancă în timpul orelor!! :D În generală mai puțin însă la liceu am citit mult timp pe sub bancă sau în unele pauze în care se întâmpla să nu am ce face. Desigur, citeam atunci când mi se permitea, nu pierdeam momentele când chiar aveam ceva important de studiat la ore însă, când îmi permiteam citeam fără nicio problemă. În unele cazuri, dacă terminam anumite de activități pe care ni le propuneau profesorii, citeam și cu cartea pe bancă. :)))

    Nu am pățit să am vreo carte confiscată (ar fi fost horror). Îmi plăcea ca atunci când veneam dimineața la ore să îmi scot cartea momentului pe bancă alături de penar și toate celelalte nebunii și să o privesc în timpul orelor până când puteam să citesc în voie. :)) Poate părea că mă lăudam dar citeam cărțile cu pricina și chiar îmi făcea plăcere.

    La facultate nu am avut prea mult ocazia să citesc mult pe sub bancă pentru că fie trebuia să fiu destul de atentă, fie nu stăteam mult timp încontinuu la școală, fie mai conversam cu colegii. Acum citesc pe unde apuc. Este fain să umbli cu o carte după tine pe aproape oriunde mergi (dacă nu este prea imensă). :))

    P.S.: Faină de tot "Diana cu Vanilie"! <3 Chiar merge citită cu întreruperi și chiar recitită! "Să nu mă părăsești" merge citită cu întreruperi? Sper să o pot citi și eu în curând. <3

    P.P.S: Este cumva o legătură între oamenii de la real și cititul pe sub bancă? :))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu mai stăteam uneori cu cartea pe bancă, dar era un pic enervant să mă întrebe lumea ce citesc. „Să nu mă părăsești” nu prea merge citită cu întreruperi, e și așa greu să fii acaparat de acțiunea ei, dar am avut norocul să pot citi ultima parte fără stres, așa că a fost de efect. Și da, poate că noi suntem mai predispuși să citim pe sub bancă. :)

      Ștergere
  5. Eu citeam carti pe furis de mami. Cred ca am inceput cu Sandra Brown :))

    RăspundețiȘtergere