31 aug. 2014

Recenzie „Domnișoara Christina” de Mircea Eliade

"Domnișoara Christina" de Mircea Eliade
...it stood
All beautiful in naked purity,
The perfect semblance of its
blodily frame...
     Shelley, Queen Mab

De ziua limbii române, o carte în limba română!

Ok, trebuie să recunosc că a trebuit să mă holbez ceva timp la bibliotecă până să mă hotărăsc ce carte să aleg. Asta din cauză că am citit foarte puține cărți românești în ultimul timp, ceea ce e puțin trist, deoarece, dacă noi românii nu ne interesăm de propriile naostre valori, atunci cine?

Mai trebuie să recunosc și că nu sunt o mare admiratoare a lui Eliade. I-am detestat caracterul infatuat în Maitreyi și m-a plictisit teribil în Romanul adolescentului miop, dar sunt de părere că talentul scriitorului este cel mai bine pus în valoare de prozele sale fantastice, dintre care Domnișoara Christina nu face excepție.

Pictorul Egor este invitat de prietena lui, Sanda, să petreacă o lună la moșia familiei Moscu. Acolo îl întâlnește și pe profesorul Nazarie, un arheolog venit să facă săpături în zonă. Cei doi bărbați observă că mama și sora Sandei vorbesc cu înflăcărare, de fapt aproape venerează o mătușă moartă cu mulți ani în urmă, Domnișoara Christina, pretinzând că se întâlnesc cu ea în vis. În același timp, în sat se petrec lucruri înspăimântătoare, animalele mor, oamenii se îmbolnăvesc. Sătenii o învinuiesc pentru acestea pe Domnișoara Christina, care după o viață imorală continuă să cutreiere împrejurimile sub formă de strigoi.

În ciuda pericolului, bărbații decid să rămână la conac pentru a le proteja pe doamna Moscu și pe fiicele ei. Surpriza apare când Domnișoara Christina își exprimă dragostea față de Egor, propunându-i o aventură. Deși înspăimântat, Egor rezistă din ce în ce mai greu farmecelor femeii vampir, iar șederea celor doi bărbați la moșia familiei Moscu devine o veritabilă experiență horror.

Având în vedere modul în care vampirii sunt tratați în cărțile contemporane, mi s-a părut interesant și revigorant să citesc despre vampiri într-un cadru românesc. Acolo unde le este locul. Pentru că în cărțile YA vampirii sunt mult umanizați astfel încât să topească inimile cititoarelor tinere, și astfel se pierde latura lor misterioasă. De asemenea, pot spune că am iubit atmosfera de secol 20 din această carte. A fost ca o gură de aer proaspăt!

Recomand lecturarea acestei cărți pe timp de noapte, în liniște, și vă garantez că veți tresări la fiecare foșnet. În plus, acțiunea cărții se petrece toamna, ceea ce o face potrivită pentru această perioadă. Am reușit foarte repede să mă închid în paginile cărții, având mereu impresia că strigoiul mă pândește și urmează să sară la mine din clipă în clipă. De obicei, cărțile clasice pe care le citesc sunt plictisitoare la început, suspansul crescând din ce în ce mai mult până la final. Aici a fost exact pe dos. Cartea a avut un început foarte bun, atmosfera horror s-a simțit încă de la primele pagini, dar finalul a fost previzibil și nu prea m-a uimit. 

Ca o studentă silitoare ce sunt, mi-am făcut datoria citind prefața și referințele critice de la sfârșit. În mare, criticii care analizează această carte se împart în două categorii: 1-cei care critică nuvela pentru caracterul sexual explicit și 2-cei care ridică nuvela în slăvi, susținând că dragostea femeii-vampir pentru pământean este, ca în Luceafărul, expresia ființei superioare care aspiră să coboare, din dragoste, la nivel de muritor. Eu, din păcate, nu am perceput-o la acest nivel (ignoranta de mine!) și pot spune că nu e nimic prea explicit(pentru standardele noastre de azi). Pentru mine a fost doar o poveste interesantă cu vampiri și un prilej numai-bun de a mă lăsa prinsă într-o carte.

Nota mea: 4/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.
Ambient muzical asociat:

16 comentarii:

  1. Fantastică recenzie! Ai mare dreptate când spui că misterul din jurul caracterului supranatural este extraordinar menţinut. Ăsta este, de altfel, unul din motivele pentru care "Domnişoara Christina" e cartea mea favorită scrisă de Eliade.
    Foarte interesante cele două tabere în care se împart criticii. Şi melodia se potriveşte de minune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! ^_^ Cartea mea preferată de la Eliade e Nuntă în cer, îți recomand să o citești (dacă nu ai făcut-o deja), e genială!

      Ștergere
  2. Mi-a plăcut foarte mult recenzia! Expune perfect opera lui Eliade! Mie mi-a plăcut foarte mult această nuvelă și clar o recomand. E una dintre nuvelele care mi-a sporit ”cheful” de autori români.
    Ediția pe care am citit-o nu avea referințe critice, fiind foarte veche, dar chiar aș fi curioasă să le citesc dacă aș da de o carte veche.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Haha, ești prima persoană care nu se miră că citesc referințele critice ale cărților. Way to go! :D

      Ștergere
  3. ,,Domnișoara Christina” a fost una dintre lecturile mele preferate.Eliade,este de asemenea unul dintre autorii mei (români) preferați.Foarte bună recenzia,Ralu!

    RăspundețiȘtergere
  4. Deci cartea asta e atât de asakfhsakfa...Felicitări pentru recenzie! :3

    RăspundețiȘtergere
  5. Wowowo!! Asta da recenzie si carte! M-ai facut super curioasa si cu siguranta trebuie sa o citesc! Nu prea citesc autori romani (fobia este din cauza cartilor pe care trebuie sa le citesc pentru bac).

    PS : Am organizat un concurs. Sper sa participi! <3
    http://intheheartofthewords.blogspot.ro/2014/09/autumn-giveaway.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta e mare păcat! Poți pierde niște romane foarte frumoase.

      Ștergere
  6. Am citit si eu cartea asta acum doi ani.Tin minte ca ai scris la recenzie ca nu esti fana de a lui Eliade. Mie mi-a placut mult. Domnisoara Christina nu e chiar vampir, e mai degraba o fantoma sau o strigoaica... in fine, o entitate care ii sperie pe toti. Pe mine m-a fascinat intr-un fel micuta Simina, care este un aliat al Christinei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În continuare am păreri împărțite despre Eliade, dar mi-au plăcut foarte mult Nuntă în cer, Domnișoara Christina+ Șarpele, și nuvelele din seria La țigănci. Ai dreptate, Bia, cred că Domnișoara Christina e numită strigoi, doar că pentru mine sunt amândouă la fel. :D Micuța Simina a fost un personaj foarte interesant, mi-a adus aminte de Claudia din Interviu cu un vampir.

      Ștergere
  7. Foarte interesantă recenzia ta. Am tot auzit păreri bune despre această carte şi acum că sunt "intrată" în cărţi româneşti parcă presimt că voi citi şi Domnişoara Christina în lunile ce urmează! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Simona! Îți recomand să o citești, e o lectură scurtă și captivantă. :D

      Ștergere
  8. Tot am auzit de ea, începe să-mi facă cu ochiul :) frumoasă recenzia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o carte care merită citită. Și e destul de scurtă, n-ai ce pierde. :)

      Ștergere