30 oct. 2012

Ebook gratuit : Eu sunt numărul patru de Pittacus Lore


Doar până la data de 15 NOIEMBRIE 2012, puteți descărca gratuit de pe site-ul Nemira ebook-ul Eu sunt numărul patru (click pe titlul cărții) introducând codul de reducere “numarulpatrucadou” în formularul de comandă.

Eu sunt numărul patru este un roman SF pentru tineri scris de Pittacus Lore(pseudonim colectiv pentru James Frey și Jobie Hughes) și primul volum al seriei Lorien Legacies. Cartea s-a bucurat de un mare succes pe plan internațional, fiind sursă de inspirație pentru filmul omonim realizat de Dreamworks.

Ebook-ul este disponibil în format .epub și .mobi. În caz că nu știați, puteți citi cărți în aceste formate fără a avea un ebook reader. Aveți nevoie de aplicația Adobe Digital Editions 2.0 (pentru .epub) sau de Amazon Kindle for PC (pentru .mobi.)



Sinopsis:

"Nouă dintre noi au sosit aici. Arătăm ca voi. Vorbim ca voi. Trăim printre voi. Dar nu suntem ca voi. Putem face lucruri la care visați. Avem puteri pe care vi le doriți. Suntem mai puternici și mai rapizi decât orice ați văzut vreodată. Suntem supereroii din filme și din benzi desenate pe care-i venerați – dar suntem reali.

Planul nostru a fost să ne maturizăm, să ne antrenăm, să fim puternici, să devenim unul și să-i înfruntăm. Dar ei ne-au găsit și ne-au luat-o înainte, au inceput să ne vâneze. Acum suntem cu toții fugari. Ne petrecem viețile în umbră, în locuri unde nu s-ar gândi nimeni să ne caute, amestecându-ne printre oameni. Am trăit printre voi fără s-o știți.

Dar ei știu.

L-au prins pe Numărul Unu în Malaysia.

Pe Numărul Doi în Anglia.

Și pe Numărul Trei in Kenya.

I-au ucis pe toți.

Eu sunt următorul."

Ce părere aveți? O să descărcați această carte? :)

29 oct. 2012

Dreaming...

Sursa: tumblr

28 oct. 2012

Book Review: Pray for Fey by Mark Woollacott



Book source: Goodreads First Reads
My rating: 4.5 stars

What if someone close to you died and you desperately wanted to believe that one day you would see them again in an afterlife - but the society you are brought up in and its culture, has no knowledge of an afterlife and denies its very existence?


Following the tragic death of her sister, Fey (a young idealistic fairy) is determined to prove that there is an afterlife for fairies - something which fairies have always denied the existence of. Not only is Fey prepared to sacrifice love in order to search for her spiritual identity but, more astonishingly and at great personal cost to herself, she breaks with years of fairy convention and turns to human beings for guidance and commits herself to their God in the hope of being granted a soul and eternal life in heaven.


Pray for Fey is a deeply moving fairy tale set in the late nineteenth century, in rural Brittany, France. It is a tragic love story that truly touches the heart and reveals what really happens to fairies after they die.

This fairytale tells the story of Fey, who is part of a wingless kind of fairies and possesses only limited magical abilities. After the death of her sister, Fey eagerly wants to meet her in another existence, but her kind has no knowledge of an afterlife. Therefore, she searches for religious guidance among the human beings, and she finds it in Samuel, an old priest who teaches her about God. Samuel offers her understanding and acceptance, but after his death, she asks Mr. Reville, Samuel's nephew, to help her continue her Christian studies. Life in the Revilles' house turns out to be difficult and miserable for Fey, but her faith grows stronger with every pain that she endures. She chooses to sacrifice her love and the desire to meet her family in order to prove her trust to God and be granted a soul. It is a touching and heartbreaking fairy tale.

Image Source: tumblr
Besides the story itself, the book also gives a lesson about the right understanding of religion. The fairies don't have a religion, but their feelings are pure and strong. They are kind one with each other and their attitude to nature is deeply respectful. That makes them more worthy of an afterlife than the Revilles, who are close-minded, full of selfishness and prejudices.

One day, I was reading this book at school and a friend asked me: "What does the title mean? Is it Pray for faith?" Then I realized how the name of Fey sounds so much like "faith" and how suggestive it is for her condition. The word "fey" is also used to describe someone fated to die soon.

I expected to have some difficulties in reading this book, considering the fact that I am not a native English speaker, but it was not like that. It is an easy and captivating reading, suitable for all ages. Although it took me a long time to read it, due to a lack of time, you could easily read it in a few hours. 

My favorite part of the book consists of the first 40 pages, in which Fey's idyllic life in the forest is described. It gave me a feeling of peace and warmth, also helping me find again the excitement of a child readingfairy tales. I really wish it would have been longer. Afterwards, the book becomes really sad, and it made my eyes teary; I thought Fey's sufferings were never going to end. 

The end, however, was a bit disappointing. I expected the author to prove the existence of an afterlife in a somewhat thoughtful, philosophical manner. I didn't want it to be so revealing, but to make me reflect on religion and on the existence of an afterlife. But, leaving this aside, I think Pray for Fey is a great book from which we can draw lessons.


About the author

Mark Woollacott is the author of the new psychological drama, Turning Snowflakes into Snowdrops, the fairy-tale, Pray for Fey, and the play, Love Sings Like the Nightingale.

Mark has been writing stories and poetry for many years, but he didn’t know he wanted to be a writer until he read Winged Pharaoh by Joan Grant in 2001. After being inspired by this beautifully-written novel, he spent the next ten years researching and writing Pray for Fey and many other stories, including his debut play, Love Sings Like the Nightingale, and perfecting his craft as a writer. He was also working as an artist, but he knew writing would also become a major passion in his life.

Mark currently lives and works in a beautiful and inspiring part of south west England.

Recenzie "Pray for Fey" de Mark Woollacott

all she ever wanted was a soul...
Ce ai face dacă cineva drag ție ar muri și ți-ai dori cu disperare să știi că îl vei întâlni din nou într-o viață viitoare- dar societatea în care trăiești nu are nicio cunoștință despre așa ceva și îi neagă existența?     

În urma morții tragice a surorii ei, Fey (o zână tânără și idealistă) e hotărâtă să arate că există o viață de apoi pentru zâne - ceva ce zânele au negat întotdeauna. Nu doar că e pregătită să-și sacrifice dragostea pentru a-și găsi identitatea spirituală, dar încalcă legea străveche a zânelor de a nu se arăta oamenilor, și trece la religia lor pentru a primi un suflet și a dobândi viața de apoi. Pray for Fey e un basm emoționant care se are lor la sfârșitul secolului al XIX-lea, în regiunea rurală a Bretaniei, din Franța. E o poveste tragică de dragoste care atinge sufletul și dezvăluie ce se întâmplă cu zânele după moarte.

Am primit această carte direct de la autor prin intermediul Goodreads First Reads, și acestea sunt impresiile mele.

Basmul este centrat în jurul lui Fey, care e un fel de zână fără aripi și are aptitudini magice limitate. După moartea surorii ei, Fey își dorește nespus să o revadă într-o viață de apoi, dar poporul ei nu știe nimic despre acest lucru. Din acest motiv, ea caută îndrumare spirituală din partea ființelor umane, și îl găsește pe Samuel, un preot bătrân care îi devine prieten și o învață despre creștinism. După moartea lui, Fey îi cere domnului Reville, nepotul lui Samuel, să o ajute să-și continue studiile, iar acesta acceptă, nu din dorința de a ajuta, ci din interesul față de această ființă supranaturală, el fiind cercetător. Viața în casa familiei Reville se dovedește a fi dificilă și înjositoare, dar prin aceasta credința lui Fey crește (Fey se pronunță asemănător cu faith, iar de asemenea cuvântul Fey sugerează o persoană care urmează să moară curând). Ea alege să-și sacrifice dragostea și dorința de a-și revedea familia pentru a se dovedi o bună creștină și a dobândi un suflet. E o poveste tristă și emoționantă. 

Foto: tumblr
Pe lângă povestea în sine, cartea reprezintă de asemenea o lecție despre înțelegerea corectă a religiei. Zânele descrise în acest basm nu aparțin unei religii, dar sentimentele lor sunt curate și puternice. Sunt amabile una cu alta și au respect față de natură. Aceasta le face mai vrednice de o viață de apoi decât familia Reville, care reprezintă prototipul creștinului închis la minte, plin de egoism și de prejudecăți.

Această carte a fost prima pe care am citit-o în engleză și spre surprinderea mea nu a fost deloc greu de dus la capăt. E o lectură scurtă, ușoară și captivantă, potrivită pentru toate vârstele. Din lipsă de timp, a durat mult să o termin, însă s-ar putea citi foarte bine în două- trei ore sau chiar mai puțin.

Partea mea favorită a cărții consistă în primele 40 de pagini în care autorul descrie viața idilică pe care Fey o trăiește în pădure alături de celelalte zâne. Partea aceasta seamănă într-adevăr cu un basm și mi-a readus entuziasmul unui copil care citește o carte de povești. Mi-a transmis un sentiment de pace și căldură și mi-aș fi dorit să fie mai lungă. După aceea cartea devine foarte tristă, își pierde elementul de basm, și m-a făcut să plâng de câteva ori.

Sfârșitul a fost însă dezamăgitor. Mă așteptam ca povestea să se încheie într-un mod filozofic, care să impresioneze și să dea de gândit. Am sperat până la capăt într-un sfârșit fericit, dar autorul s-a dovedit de neînduplecat. În loc încheierea foarte precisă pe care ne-o oferă cartea, ar fi fost mai potrivit un sfârșit deschis, care să lase loc interpretărilor și să îndemne cititorul să cugete la existența unei vieți de apoi. În afară de asta, sunt de părere că Pray for Fey e o carte frumoasă din care putem trage învățăminte.

Link Goodreads: Pray for Fey
Nota mea: 5/5

Despre autor

Mark Woollacott scrie povești și poezii de mulți ani, dar nu și-a dat seama că vrea să fie scriitor până nu a citit Winged Pharaoh de Joan Grant în 2011. Fiind inspirat de acest roman, și-a petrecut următorii 10 ani documentându-se și scriind Pray for Fey și multe alte povești, incluzând și o piesă de teatru, Love Sings like the Nightingale, și perfecționându-și îndemânarea ca scriitor. Mark este de asemenea un artist care creează picturi și melodii minunate, însă scrisul a devenit o parte importantă a vieții sale.

22 oct. 2012

Nou în bibliotecă (1)

Sunt atât de fericită astăzi! Am primit câteva cărți foarte drăguțe în ultimul timp și abia aștept să vi le arăt! :D

De la un giveaway organizat pe Goodreads am primit cartea Pray for Fey, de Mark Woollacott. Am citit câteva pagini din ea și e deosebit de drăguță, așa că abia aștept să-i scriu o recenzie. ^_^ 

Pray for Fey de Mark Woollacott

Câteva ebook-uri drăguțe de pe blogurile Chamber of secrets și Quiet! I am reading

ebooks


De la autoarea A. M. Hargrove am primit la un concurs ebook-urile Resurrection și Determinant.

Resurrection de A. M. HargroveDeterminant de A. M. Hargrove
 

Iar de pe Amazon mi-am comandat:

Please Look After Mom de Kyung-sook Shin+ The Host de Stephanie Meyer

Thank you, everyone! 

Voi încerca să postez cât de curând și recenzii. Ce alte lecturi îmi recomandați? ^_^

20 oct. 2012

Biscuiții - Nu te grăbi să judeci!

Biscuiții - Nu te grăbi să judeci!

Unul din citatele mele preferate îi aparține Maicii Tereza – “Dacă stai să judeci oamenii, nu mai ai timp să-i iubești… “. Fiecare persoană nouă pe care o întâlnim, bună sau rea, frumoasă sau urâtă, oricum ar fi, are câte ceva de transmis și ne îmbogățește sufletește într-un anumit fel. 

Din păcate, ne-am obișnuit să judecăm totul la cei din jur... îmbrăcămintea, aspectul, preferințele, comportamentul... Nu ne gândim niciodată la ceea ce am putea învăța de la persoana respectivă. În ignoranța noastră, ne mândrim și ne exagerăm calitățile, fără a căuta și în celălat bogăția sufletească de care credem că numai noi avem parte.

9 oct. 2012

Cuvinte înțelepte ale Micului Prinț (Antoine de Saint-Exupéry)

Micul Prinț de Antoine de Saint-ExupéryCând naratorul, pilot de avion, se prăbușește în deșertul Sahara, îl întâlnește pe Micul prinț, care îi cere să deseneze o oaie.  Pe măsură ce timpul trece, acesta  îi dezvăluie motivul melancoliei sale și etapele călătoriei care l-a adus pe Pământ. Fiecare ființă întâlnită de Micul prinț are o poveste din care putem deduce învățăminte, iar în inocența lui, prințul știe mai multe despre însemnătatea vieții decât orice om mare. O poveste magică, o întâlnire de neuitat.


Micul prinț este o lectură plăcută și ușoară, potrivită pentru orice vârstă. Este una din acele cărți care te fac trist și fericit în același timp, și pe care nu le uiți odată cu trecerea timpului. O poveste pe care nu o citești, ci o simți, și care te schimbă într-un mod mai bun. Te face să meditezi la lucrurile care contează, și să privești viața din alt punct de vedere.

Acestea fiind spuse, vă las să vă delectați cu următoarele citate. Această carte poate fi achiziționată de aici.


Oamenilor mari le plac cifrele. Când le vorbiți despre un nou prieten, ei niciodată nu vă pun întrebări asupra lucrurilor cu adevărat însemnate.

Nu vă întreabă niciodată "Ce sunet are glasul lui?" sau "Ce jocuri îi plac lui mai mult? Face el colecție de fluturi?"

Ci întreabă: "Câți ani are? Câți frați are? Câte kilograme cântărește? Cât câștigă tatăl lui?" Numai atunci cred ei ca îl cunosc.

Dacă le spuneți oamenilor mari: "Am văzut o casă frumoasă, din cărămizi trandafirii, cu mușcate la ferestre și cu porumbei pe acoperiș...", ei nu sunt în stare să-și închipuie cum arată o asemenea casă. Lor trebuie să le spuneți: "Am văzut o casă care costa o sută de mii de franci". "Ce frumoasă e!", vor exclama atunci.


Stiu undeva o planetă, pe care se află un Domn roșcovan. El n-a mirosit niciodată o floare. N-a privit niciodată o stea. N-a iubit pe nimeni niciodată. N-a făcut nimic altceva, totdeauna, decât socoteli. Și toată ziua spune, ca ți tine: "Eu sunt un om serios! Eu sunt un om serios!" și nu mai poate de trufie. Acela însă nu e om, e o ciupercă!


Nu trebuie sa-ți pui niciodată mintea cu florile. Trebuie doar să le privești și să le miroși. Floarea mea înmiresma planeta, însă eu n-am știut să mă bucur de lucrul acesta. 


- Nu pleca - zise regele, care era nespus de mândru că are un supus. Nu pleca, te fac ministru!
- Ce fel de ministru?
- Al ... al justiției!
- Dar n-am pe cine judeca aici!
[...]
- Te vei judeca, atunci, pe tine însuți - spuse regele. E lucrul cel mai greu. A te judeca pe tine însuți e mult mai greu decât a-l judeca pe altul. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie, înseamnă că ești într-adevăr un înțelept.


- Unde sunt oamenii? vorbi în cele din urmă micul prinț.
Te simți cam singur în pustiu ...
- Singur te simți și printre oameni - zise șarpele.


Tu nu ești încă pentru mine decât un băiețaș, aidoma cu o sută de mii de alți băiețași. Iar eu nu am nevoie de tine. Și nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi.

Dar dacă tu mă îmblânzești, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn pe lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn pe lume ... Viața mea e veșnic aceeași. Eu vânez găinile, pe mine mă vânează oamenii. Toate găinile se aseamănă între ele, și toți oamenii se aseamănă între ei. Așa că mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă îmblânzești, viața mi se va însenina.


Voi sunteți frumoase, dar sunteți deșarte - le mai spuse el. Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. Floarea mea, firește, un trecător de rând ar crede că-i asemeni vouă. ea însă, singură, e mai de preț decât voi toate laolaltă, fiindcă pe ea am udat-o eu cu stropitoarea. Fiindcă pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis eu omizile (în afară doar de câteva, pentru fluturi). Fiindcă pe ea am ascultat-o eu cum se plângea, ori cum se lăuda, ori câteodată chiar și cum tăcea.

Fiindcă ea e floarea mea.


- E frumos pustiul ... - adăugă el.
Și era adevarat. Întotdeauna mi-a fost drag pustiul. Te așezi pe o dună de nisip. Nu vezi nimic. Nimic nu se aude. Și cu toate acestea, ceva strălucește în liniștea lui ...
- De aceea e frumos pustiul - zise micul prinț - fiindcă, undeva, el ascunde o fântână.


- Ochii însă sunt orbi. Cu inima trebuie să cauți!

Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry

4 oct. 2012